Ştirea financiar-umoristică a săptămânii trecute: Ministerul Finanţelor pregăteşte noul buget de război, iar ministerele şi autorităţile locale s-au mobilizat cu mic, cu mare, să trimită „toate datele necesare“, astfel încât eventuala implicare a ţării într-un conflict armat să nu prindă statul nepregătit în perioada 2014-2017. Pentru o ţară cu instituţii funcţionale, conceperea periodică a unui astfel de scenariu financiar ipotetic nu ar avea de ce să stârnească zâmbete. În România, unde chiar şeful Fiscului recunoaşte (într-un interviu acordat Capital) că Finanţele au planificat „venituri iluzorii“, iar autorităţile sunt incapabile să îşi diminueze cheltuielile sau să anticipeze cât de cât corect sumele pe care le vor consuma chiar şi în vremuri liniştite de pace, e de ajuns să îţi imaginezi funcţionarii din teritoriu punând la punct scenariul financiar de război ca să te umfle un râs amar.
Până va desăvârşi bugetul de război, în luna mai, şi va şti exact cât trebuie să îşi restrângă activitatea instituţiile statului pentru a putea finanţa pregătirea ţării în caz de conflict, Guvernul este ocupat cu războiul împotriva economiei private pentru a finanţa supravieţuirea instituţiilor bugetare mutante şi pregătirea politicienilor de alegeri. Creşterilor împovărătoare de taxe de la 1 aprilie, care au urmat altor majorări de impozite în anii trecuţi, li se adaugă o ofensivă de noi reglementări, interdicţii şi controale, declanşată în numele luptei cu evaziunea. Statul se luptă cu românii pe toate fronturile. Batalioane de inspectori vor lua cu asalt, de la jumătatea anului, firmele mici şi mijlocii din zona Capitalei, din Prahova şi Braşov, în căutare de nereguli fiscale. Altor contribuabili li se pregătesc amenzi uriaşe dacă vor îndrăzni în viitor să realizeze plăţi în numerar de valoare mai mare. Contestat de oameni indignaţi că nu îşi vor putea valorifica proprietatea dacă nu acceptă să lucreze cu băncile şi criticat chiar de guvernatorul BNR, proiectul legii împotriva plăţilor cash a fost reşapat, modificat uşor şi readus la vot ca nou. O strategie asemănătoare a fost folosită şi pentru un alt proiect, care va îngreuna vânzarea terenurilor agricole, sub pretextul evitării cumpărărilor masive de către străini.
În România, lupta cu evaziunea este mai mult o luptă a statului cu oamenii care încearcă să muncească sau să întreprindă ceva. Autorităţile sunt îngăduitoare cu companiile de stat şi nemiloase cu amărâţii. Imaginile difuzate de televiziunea din Iaşi cu poliţiştii care ridică din stradă şi duc la secţie o bătrână „traficantă de urzici“ oglindesc exact această atitudine. Dar à la guerre comme à la guerre! Evaziunea şi comerţul ilicit trebuie stârpite şi orice victorie, cât de mică, contează pentru victoria finală.