Ordonanta de urgenta nr. 43/1997 a marcat declansarea restructurarii Bancii Agricole. Pentru ca privatizarea bancii sa aduca un castig cat de cat onorabil statului roman, bilantul trebuia curatat de balast. Asa au gandit in momentul respectiv cei care au semnat ordonanta, respectiv Mircea Ciumara, ministrul finantelor la acea data, Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale, si Sorin Dimitriu, presedintele Fondului Proprietatii de Stat. Pe drum insa lucrurile s-au mai schimbat. Si nu in bine pentru banca. Daca OG nr. 43/1997, completata ulterior cu OG nr. 21/1998, lasa un bilant imaculat, in decembrie ‘98 statul revine asupra propriilor decizii si repune Banca Agricola in pozitia de datornic.
Restructurarea bilantului bancii a vizat, in primul rand, activul. Creditele si dobanzile clasificate in categoria pierderi, in valoare de 5.952,4 miliarde lei, au fost scoase in afara bilantului si inlocuite astfel: cu titluri de stat emise de Ministerul Finantelor (3.374,5 miliarde lei) si cu contravaloarea garantiilor puse drept gaj de debitorii insolvabili (2.577,9 miliarde lei). „Este o idee gresita ca banca a primit ceva gratis”, spune Stelian Stanga, directorul Departamentului strategie, marketing si sinteza din cadrul Bancii Agricole. Si argumenteaza: „Cea mai mare pierdere provine din credite garantate de Ministerul Finantelor. Normal, trebuiau executate, adica Ministerul Finantelor platea bancii in numerar. Dar pentru ca scrisorile de garantie executabile insumau deja peste 2.000 de miliarde de lei, s-a luat decizia ca banca sa primeasca titluri de stat in schimbul garantiilor”. Pentru restul creditelor neperformante, in bilant a aparut o pozitie noua, „Active in curs de realizare”. Acestea reprezinta contravaloarea garantiilor aferente creditelor si poate fi recuperata prin vanzare.
Dar banca mai avea o tinichea de coada: obligatii de plata fata de BNR. Acestea proveneau dintr-un credit comandat pentru subventionarea agriculturii prin Legea nr. 20/1996. Banca Agricola luase cu imprumut 500 de miliarde lei de la BNR pentru creditarea agriculturii. Acestei sume i s-au adaugat dobanzile aferente, in final, datoria catre BNR ajungand sa fie de aproape 1.000 de miliarde lei. Prin OG nr. 43/1997, aceste miliarde datorie se anulau din bilantul Bancii Agricole, urmand ca Banca Nationala sa reesaloneze, pe o perioada de doi ani, pierderea in propriu-i bilant.
A trecut un an. Statul s-a razgandit, la fel si BNR. A fost reluata in discutie creanta catre BNR, desi, daca OG nr. 43/1997 si OG nr. 21/1998 ar fi produs efecte juridice, cum era normal, acest lucru nu ar mai fi fost posibil. BNR a revenit asupra anularii creantei Bancii Agricole. Discutiile au ajuns in Parlament, la comisiile de specialitate. Si aici, parerile au fost impartite. Senatorul Varujan Vosganian s-a pronuntat pentru anulare, senatorul Marin Stelian pentru reesalonare, pe o perioada de cinci ani. Printr-o ordonanta de urgenta initiata de Finante s-a decis reesalonarea. Asadar, ratele scadente si dobanzile aferente creditului contractat de Banca Agricola de la BNR pentru subventionarea agriculturii se reesaloneaza pana la data de 31 decembrie 2000. Un termen foarte strans pentru o banca profund afectata de politica de creditare ce i-a fost impusa de statul roman. Cu atat mai mult cu cat, pana la sfarsitul anului in curs, banca ar trebui sa fie suficient de atractiva pentru investitorii straini.

Rapoarte recente ale bancii arata ca din cele 5.952,4 miliarde lei clasificate in categoria pierderi fusesera recuperate 1.299,3 miliarde lei, reprezentand 21,8%. Activele in curs de realizare, nerecuperate inca, reprezentand 1.725,2 miliarde lei, genereaza pierdere. Nu sunt purtatoare de dobanda si sunt sustinute in pasivul bancii de un volum de resurse cu costuri ridicate (aproximativ 700 miliarde lei). Recuperarea creantelor marilor debitori este dificila, executarea silita de asemenea. Legislatia este favorabila debitorilor. Banca are si pierderi cauzate de obligativitatea cresterii ratei rezervei minime obligatorii de la 12,5% la 15%. Aceasta crestere a fost facuta prin imprumuturi cu dobanzi ridicate de pe piata monetara interbancara.
Restructurarea pe care banca si-o propune este deci greu de realizat. Ultimul rating realizat de Moody’s Investors Service in februarie 1998, cand banca era scapata de creanta catre BNR, plaseaza banca in zona riscului mediu pentru plasamentele pe termen lung, nu recomanda plasamente pe termen scurt si evalueaza soliditatea financiara ca nesatisfacatoare. Sunt date care complica si mai mult viitorul pe termen scurt al bancii.
Remes deschide bugetul pentru Bancorex
In jurul Bancorex, evenimentele se precipita. Un nou ajutor financiar din partea statului, care ar urma sa plece dintr-un buget abia carpit, a dat nastere unor aprige controverse.
Nu este de mirare, de vreme ce, la numai o luna de zile de la aprobarea proiectului de catre Guvern, Traian Decebal Remes, ministrul finantelor, vine, in Parlament, cu o modificare semnificativa a sumei care ar urma sa fie eliberata din bugetul statului, in acest an, in favoarea Bancorex. Diferenta este de 4.300 miliarde lei, de la 899 miliarde de lei, suma prevazuta in proiect la art. nr. 20 lit. d), la aproape 5.200 miliarde lei.
Timpul a demonstrat ca datoriile fostei Companii Romane de Petrol, preluate anul trecut la datoria publica – aproape 4.500 miliarde lei – nu au fost singurele care amenintau adancirea crizei de lichiditati a Bancorex. Alte imprumuturi acordate de banca, ajunse ulterior la scadenta, au declansat marea criza de la Bancorex. Valoarea creditelor neperformante a ajuns la aproape 11.000 miliarde lei, potrivit unor surse din Ministerul Finantelor. Aceasta ar insemna aproape 75% din totalul creditelor acordate de banca.
Lipsa leilor cu care s-a confruntat banca s-a facut imediat simtita pe piata monetara interbancara. Nevoia de bani impingea Bancorex sa contracteze imprumuturi costisitoare, cu dobanzi de pana la 200%. Nici restul economiei nu statea bine si, prin urmare, nici in celelalte banci cu capital de stat leii nu balteau. Astfel, si ele erau obligate sa apeleze la imprumuturi pe piata monetara interbancara si sa suporte, astfel, costurile ridicate de foamea de lei a Bancorex. Efectul s-a repercutat si asupra nivelului dobanzilor practicate de bancile comerciale in raport cu clientii lor.
In aceste conditii, restructurarea Bancorex si privatizarea ei deveneau inevitabile. Cand Banca Mondiala si Fondul Monetar International au conditionat incheierea unor acorduri de imprumut de restructurarea si trecerea in proprietate privata a Bancorex, guvernantii n-au mai avut loc de intors. Asa se explica de ce ministrul Remes, extrem de strans la punga cand i se solicita fonduri pentru institutiile bugetare, devine mana larga cand se pune problema finantarii Bancorex. Grija pentru a bifa cat mai multe dintre conditiile impuse de organismele financiare il face chiar vulnerabil la gafe.
In incercarea de a-i sensibiliza pe scepticii deciziei de suplimentare a sumei ce urmeaza sa fie alocata Bancorex, ministrul finantelor a incercat sa intoarca privirile acestora catre persoanele fizice care au constituite depozite la aceasta banca, uitand ca in Romania functioneaza un Fond de Garantare a Depozitelor Bancare. In prezent, aproape 95% din numarul deponentilor persoane fizice beneficiaza de garantarea depozitelor. Suma garantata in primul semestru din acest an se ridica la 35,362 milioane lei de deponent.
Alocarea de resurse bugetare care sa sustina restructurarea Bancorex a impartit autoritatile romane in doua tabere. Dar atat criticii, care pledeaza mai degraba pentru o majorare de capital, cat si adeptii suplimentarii fondului destinat bancii sunt de acord cu faptul ca Bancorex trebuie repusa pe picioare, fiind banca cu cele mai largi corespondente in exterior (desi o buna parte a legaturilor cu bancile externe au fost preluate de reprezentantele straine) si totodata banca ce deruleaza angajamentele statului roman cu strainatatea. r
Parlamentarilor li se cere sa voteze orbester
Divergenta apare insa cand se pune problema alocarii de noi fonduri. Parlamentarilor li se cere aprobarea suplimentarii sumei (din cele mai probabile venituri, ce rezulta din privatizare – 9.000 de miliarde lei, dupa noua cifra prezentata ca sigura de Radu Sarbu, presedintele FPS -, dar care foarte probabil nu va figura in Legea bugetului), insa nu li se pune pe masa situatia bancii, pentru a face posibila stabilirea oportunitatii eliberarii sumelor. r
In plus, sarabanda cifrelor care au sarit in ajutorul Bancorex i-a invaluit in ceata pe parlamentari. La sfarsitul anului trecut, printr-o ordonanta de urgenta, statul se oferea sa emita titluri de valoare in favoarea Bancorex, in suma totala de 4.182 miliarde lei, reprezentand contravaloarea activelor neperformante ce ar urma sa fie preluate de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, care nu functioneaza inca. r
Dezbaterile pe marginea proiectului de buget aduc in discutie cifra de 5.200 miliarde lei, alta decat cea prevazuta in actul normativ aprobat de Guvern (aproape 900 miliarde lei). O valoare certa a pierderilor Bancorex si a sumelor ce ies de la buget in sprijinul bancii nu este cunoscuta inca. Se poate spune, practic, ca parlamentarilor li se cere sa lucreze cu ochii inchisi, atata vreme cat Bancorex anunta, oficial, ca evidentele contabile pe anul trecut sunt in curs de definitivare. r
Cartile n-au fost inca jucate. Directia de supraveghere din cadrul Bancii Nationale a Romaniei urmeaza sa prezinte comisiilor parlamentare in ce masura Bancorex a respectat regulile bancare in acordarea de credite. Daca verificarea BNR nu se va face, parlamentarii sunt decisi sa demareze o ancheta, atat asupra modului in care banca a respectat normele bancare, cat si asupra modului in care banca centrala si-a exercitat obligatiile conferite de legea care ii atribuie rolul de supraveghetor al sistemului bancar. r
r
Rating facut de Moody’s Investors Service in r
luna februarie 1998 r
r
Banca Agricola r
Depozite pe termen lung – B1r
Depozite pe termen scurt – Not Primer
Soliditate financiara – Er
r
Bancorexr
Depozite pe termen lung – B1r
Depozite pe termen scurt – Not Primer
Soliditate financiara – Not Primer