De la 1 aprilie a.c., energia electrica se va scumpi. Ministrul industriei estimeaza ca marirea tarifului va fi cu aproximativ 5-6 la suta. Sa ne aducem aminte ca, la iceputul anului, Dan Ioan Popescu promitea ca tariful la energie electrica nu va fi marit i aceasta iarna. Dupa cum se vede, promisiunile au fost respectate. Dar ceea ce era inevitabil s-a produs. Adica responsabilii guvernamentali nu au mai putut amina cresterea tarifului la energie i aceasta primavara.
Faptul era previzibil macar din-
tr-un punct de vedere: tariful la energie era calculat la un curs de 21.500 lei, i timp ce astazi dolarul a ajuns la 27.000 lei. Importurile nu fac decit sa mareasca factura la
energie electrica. L?iteiul, pacura si gazele naturale care vin din import sunt influentate de cursul de schimb valutar la care sunt achizitionate.
Marea problema este pe ce baza are loc blocarea tarifului la energie. Pentru ca daca acest lucru se face prin mijloace administrative, atunci, mai devreme sau mai tirziu, tariful la energie va exploda. Dintr-un motiv simplu: compania de electricitate poate ajunge sa vinda kilowattul cu un profit foarte mic sau fara nici un profit.
Mai exista si o metoda, sa o numim, sanatoasa, de a tine i friu tariful la energia electrica. Aceasta este cea a reducerii costurilor de productie. Ministrul industriei sustine ca exact acest lucru s-a itimplat iarna aceasta. Adica itreprinderile care produc energie electrica si-au redus costurile de productie cu aproximativ 14 la suta. Daca ar fi asa ar fi bine. Dar ministrul industriei a dat si detalii despre felul i care s-a reusit scaderea costurilor. Metodele au fost exceptarea de la plata taxelor vamale si a taxei pe valoarea adaugata a importurilor energetice. De asemenea, o alta metoda a fost adoptarea unui pret unic la gazele naturale. Dupa cum se poate vedea cu usurinta, nu se spune nimic despre cresterea productivitatii, despre retehnologizare sau, i general, despre o crestere a eficientei.
Este posibil ca masurile despre care vorbeste ministrul industriei sa fi dus la micsorarea costurilor de productie. Problema este ca acest tip de masuri sunt de tip administrativ si nu tin de eficientizarea administrarii companiilor din sectorul energetic. Ca sa nu mai vorbim ca aceste masuri afecteaza bugetul statului. Mai ciudat este ca ministrul vorbeste despre faptul ca ar trebui sa se discute cu Ministerul Finantelor alte masuri de reducere a costurilor. De fapt, Dan Ioan Popescu ar trebui sa faca acest lucru, i primul rind cu subordonatii sai, adica cu sefii societatilor nationale.