Dacă europenii şi administraţia americană din vremea lui Bush nu au reuşit să cumpere produse energetice de la Iran în condiţii reciproc avantajoase, se pare că acest lucru le va ieşi bulgarilor. Schema este simplă, dar numai Bulgaria a observat-o. Iranul are vaste rezerve de gaz, dar relaţii proaste cu marile economii europene şi cu SUA. Iranul este interesat să vândă, europenii să cumpere, dar cadrul politic este defavorabil.
Fără interese politice, doar strict economice, ministrul de Externe bulgar Ivaylo Kalfin, are în pla o colaborare de afaceri cu Iranul, pe piaţa energetică. În cadrul unei întâlniri cu adjunctul ministrului de Externe iranian Mehdi Safari, cei doi au discutat despre posibilitatea ca resursele iraniene să poată fi utilizate pentru necesităţile Europei.
Reprezentantul Iranului s-a declarat încântat de ideea ca Bulgaria să preia gaze din Iran pentru a le putea vinde mai departe clienţilor europeni. Mutarea Bulgariei poate părea surprinzător de riscantă, având capacitatea de a îngrijora pe toată lumea. UE şi SUA se pot îngrijora de faptul că o ţară europeană face ochi dulci Iranului, Rusia se poate supăra pentru faptul că îşi poate pierde monopolul gazului în Europa, iar Turcia se poate mâhni pentru faptul că intenţiona să fie interfaţa între resursele gazeifere din Egipt şi Iran şi importatorii europeni.
În afară de discuţiile cu Iranul, Bulgaria a mai iniţiat deja negocieri cu Egiptul în acelaşi scop.
