Cu toții ne-am uitat cel puțin o dată cu admirație la operele de artă pe care le realizează artiștii tatuatori în emisiunea „Miami Ink“, care rulează pe canalul Discovery. Fără regia și dramatismul de rigoare din emisiune, putem găsi saloane la fel de moderne, cu artiști la fel de talentați și în România, unde astfel de show-uri au avut o influență pozitivă.
„A fost un imbold pentru dezvoltarea acestei piețe aici, pentru că oameni care nu s-ar fi gândit vreodată să se tatueze și-au dorit asta după ce au urmărit programul“, spune Cornel Dima, managerul salonului Second Face din București. Piața s-a dezvoltat mult în ultimii ani, pentru că meseria de tatuator a luat naștere de-abia acum un deceniu.
„Până în 2001, nu exista niciun control în piață, iar oamenii riscau să contacteze diverse boli odată cu tatuarea“, spune Dan Fotescu, președintele Uniunii Tatuatorilor din România, care deține și salonul Tattoo Sfinx din Craiova. Fotescu a înscris meseria de tatuator în Catalogul Ocupațiilor din România și a insistat în 2007 pentru o lege de funcționare a saloanelor de tatuaj, care presupune ca tatuatorii să aibă la activ cursuri de igienă, de prim-ajutor și de calificare. „Din 80 de saloane mai mari deschise în țară, doar în jumătate se lucrează cu personal calificat“, spune Fotescu.
Tatuajul a fost pe timp de criză un lucru la care oamenii au putut renunța, iar unele afaceri nu au rezistat pe piață. „Închid în câteva luni. Piața de tatuaje din Romania este 5% din piața din Vest, iar românii preferă să se tatueze la artiștii de cartier“, spune Bogdan Iliescu, proprietarul Roxy Tattoo, salon din zona Dorobanți.
Un tatuaj cât o mașină second-hand
Amatorii de tatuaje nu sunt foarte educați în ceea ce privește siguranța, așa că mulți merg și încearcă întâi prețurile de dumping și serviciile „artiștilor de apartament“. „Avem mulți clienți de la ei, care vin la noi să repare sau să acopere tatuajele nereușite“, spune Cornel Dima. De regulă, cei care ajung să își facă un tatuaj de care au fost mulțumiți revin și pentru altele mai complexe, spune Elizabeta Ittu, manager la Fashion Tattoo.
Cel mai scump tatuaj realizat aici a fost al unui domn doritor sâ intre în cartea recordurilor, care și-a tatuat corpul în proporţie de 70%, în ședințe care au durat un an, în valoare de 21.400 de lei (5.000 de euro). Clientela bucureşteană s-a mai maturizat în ceea ce privește preferințele, spune Cornel Dima: „Acum nu se mai cer atât de mult tatuaje cu numele propriu sau al copilului scris cu caractere chinezești, ci lucrări complexe, cum ar fi portrete sau peisaje“.
Cel mai scump tatuaj făcut vreodată la Second Face Tattoo a fost un spate complet, cu o scenă din filmul „Scarface“ cu Al ­Pacino, în valoare de 8.000 de lei. Românii îşi fac tatuaj din trei motive, mai spune Dima: „fie că tatuajul reprezintă ceva personal, fie pentru înfrumusețare corporală, fie pentru că se poartă“.
Profitul vine odată cu afacerile conexe
Pe piață există doar câțiva jucători mari, iar restul sunt saloane de apartament care se închid la fel de repede cum apar. „Diferența dintre cei cu perspectivă și cei care dispar repede este că primii fac  investiții consistente și au afaceri conexe tatuării, cum ar fi piercingurile sau tatuajul cosmetic“, spune Dan Fotescu.
În medie, investiţia inițială pentru deschiderea unui salon de tatuaj este de 20.000 de euro pentru aparatură, consumabile, scaune speciale și amenajare. Un aparat de tatuat costă aproximativ 600 de euro, iar un scaun de tatuat costă în jurul a 1.000 de euro. „Nu este o afacere pentru cei ce caută câștig rapid. La noi, primele șase luni au fost moarte“, spune Cornel Dima, manager la 2nd Face Tattoo. La începutul anilor 2000, această afacere era nepromițătoare. „În primii doi ani de la înființare, lumea a fost destul de reticentă, afacerea a luat proporții de-abia după anul 2005“, spune Elisabeta Ittu, managerul Fashion Tattoo, salon înființat în București de fotbalistul Marius Niculae.
Bucureştiul este „Mecca“ a tatuatorilor, dar și a celor care vor să fie tatuați. Dacă le merge bine, mulți manageri de saloane din alte orașe decid fie să se mute cu salonul aici, fie să deschidă o filială în Capitală. Media estimărilor pentru piața românească este de 4-5 milioane de euro, dar aceasta este „cu zece ani în urmă celei din Europa de Vest“, consideră Dan Fotescu.