Salariul minim nu este o chestiune de generozitate a unui guvern, ci un termen de referinţă pentru toate salariile din domeniul bugetar, dar şi o expresie a competitivităţii unei economii.

Cât ar trebui să fie salariul minim? Cât zic sindicatele sau cât zice Guvernul? Cel mai bine ar fi ca salariul minim să fie maxim! Guvernul rezolvase această dilemă cu două variante de răspuns corect: un anumit nivel pentru bugetari şi altul, mai mare, pentru restul economiei. Adică, întreprinzătorii privaţi să se spele pe cap cu sindicatele.

Profesorii din Dolj au intuit veriga slabă şi au câştigat în instanţă dreptul ca salariul lor minim, în funcţie de care se stabilesc şi celelalte lefuri, să fie cel în varianta generoasă. Dacă Guvernul va trebui să adopte noul nivel pentru toată lumea, bugetul va avea o mare problemă. Dar vina nu este a sindicatelor, care cer salarii ca în comunism – după nevoi, ci a Guvernului, care cedează în speranţa că astfel va câştiga voturi.

Salariul minim nu este o chestiune de generozitate a unui guvern, ci un termen de referinţă pentru toate salariile din domeniul bugetar, dar şi o expresie a competitivităţii unei economii. Pentru a înţelege efectul creşterii lui, să admitem, prin absurd, că de mâine se stabileşte că toată lumea trebuie să aibă o leafă de cel puţin 1.000 de euro. Ce s-ar întâmpla în acest moment? Bugetul statului va trebui să găsească noi surse de venit, adică noi taxe, sau va trebui să taie de la construcţia de autostrăzi, de şcoli, de spitale, pentru a putea plăti salarii mai mari. Ce-ar fi în sectorul privat? Întreprinzătorii ar avea câteva soluţii: conform unor obiceiuri mai vechi, ar alege să nu plătească salarii la lumina zilei, ci, cum se spune, la negru; statul ar încasa mai puţini bani, salariaţii ar fi lipsiţi de (sau li s-ar diminua) drepturile la pensie, asigurări sociale sau capacitatea de a lua credite. Altă variantă a antreprenorilor ar fi aceea de a mări preţurile, astfel încât competitivitatea lor ar scădea. A treia soluţie, în cazul în care noile salarii ar fi prea împovărătoare, dar ei vor să respecte legea, este să închidă prăvălia şi să concedieze toţi salariaţii.

Sigur, salariul minim nu va ajunge la 1.000 de euro. Dar creşterea lui prea puternică are exact aceleaşi efecte ca cele descrise mai sus, chiar dacă de o magnitudine mai scăzută. Salariile şi, implicit, nivelul de trai, nu cresc prin sumele stabilite de guvern sau de sindicate, ci prin competiţie şi dezvoltarea economiei. Iar economia creşte dacă întreprinzătorii au mai multe drepturi, inclusiv acela de a-şi negocia singuri ce salarii ar trebui să ofere. În domeniul bancar, IT sau comunicaţii, unde concurenţa îl obligă pe angajator să găsească cei mai buni oameni, nimeni nu vorbeşte de salarii minime, dar tocmai în aceste domenii se plătesc cele mai mari salarii. Şi nici sindicatele, reprezentanţe ale colectivismului, nu au vreun cuvânt de spus. Contează doar valoarea individului şi ce poate el să producă!