România ar putea aloca peste trei miliarde de euro, în următorii zece ani, pentru înlocuirea vechilor aparate de zbor MiG, din dotarea armatei, cu avioane de luptă de ultimă generaţie. Între numele vehiculate ca potenţiali furnizori se numără producătorul suedez Saab (Gripen) şi cel american Lockheed Martin (F-16). Banii se pot întoarce însă în ţară, în condiţiile în care aceste achiziţii se vor baza pe acorduri de tip offset.Dotarea la standarde NATO a forţelor aeriene,
România ar putea aloca peste trei miliarde de euro, în următorii zece ani, pentru înlocuirea vechilor aparate de zbor MiG, din dotarea armatei, cu avioane de luptă de ultimă generaţie. Între numele vehiculate ca potenţiali furnizori se numără producătorul suedez Saab (Gripen) şi cel american Lockheed Martin
(F-16). Banii se pot întoarce însă în ţară, în condiţiile în care aceste achiziţii se vor baza pe acorduri de tip offset.
Dotarea la standarde NATO a forţelor aeriene, terestre şi navale româneşti presupune o notă de plată de circa 13 miliarde de euro, în perioada 2007-2017, potrivit noului ministru al apărării, Sorin Frunzăverde. În cadrul acestui program, achiziţia de aparate de zbor pare să ocupe un loc special. Departamentul pentru Armament din cadrul MApN se află în plin proces de elaborare a studiului de concept referitor la alegerea tipului de avion multirol (capabil să efectueze misiuni aer-aer şi aer-sol). După finalizarea documentaţiei, se va lua decizia privind achiziţionarea aeronavelor care vor înnoi flota aeriană română.
Planul de înzestrare şi modernizare a Forţelor Aeriene Române prevede înlocuirea avionului MiG-21 Lancer cu un aparat compatibil cu standardele NATO care să ofere, printre altele, reducerea perioadei necesare refacerii capacităţii de zbor şi de luptă, precum şi un cost de operare şi mentenanţă scăzut pe durata vieţii. „Îmi doresc un avion nou, care să ofere forţelor aeriene o perspectivă foarte stabilă în următorii ani“, spune Sorin Frunzăverde, ministrul apărarii.
Între opţiuni figurează modelul suedez JAS 39 Gripen (fabricat de Saab) şi cel american F-16 (produs de Lockheed Martin). „Am prezentat deja o ofertă de pre-offset pentru România, cu o mare varietate de domenii în care am putea coopera“, spune Bo Norlin, vicepreşedintele departamentului de Cooperare Industrială de la Saab. „Suntem interesaţi de industria românească de apărare, iar pentru partenerii noştri, un program de compensare indirectă în alte sectoare decât cel de apărare este, de asemenea, foarte atrăgator“, adaugă acesta. Indiferent de modelul care va fi selectat, acesta va fi un puternic argument, pentru producătorii aparatelor sau pentru partenerii lor de afaceri, de a alege mai departe România ca destinaţie de afaceri, înaintea ţărilor din regiune.
De exemplu, Volvo Aero sau General Electric ar putea alege un partener român pentru furnizarea de părţi componente sau pentru mentenanţa motorului, de vreme ce aceste companii se ocupă de „motorizarea“ Gripenului. Oficialii Volvo s-au declarat chiar interesaţi de o colaborare strânsă cu Turbomecanica, în timp ce Romaero Băneasa a semnat deja cu Saab un acord pentru livrarea de subansamble pentru cel mai mare avion de pasageri din lume, Airbus A380. Mai mult, suedezii nu rămân indiferenţi la perspectiva privatizării Romaero.
Programele de offset se alcătuiesc pe baza reţelei de relaţii comerciale ţesute în jurul marilor furnizori de echipamente militare. De exemplu, Gripen este produs de Saab, parte a gigantului suedez Investor, care mai cuprinde companii precum Electrolux, Scania, AstraZeneca, ABB (energie) şi Ericsson. Mai mult, partenerii Saab sunt Volvo şi General Electric Aviation. Electrolux şi Ericcson au început să investească masiv în Ungaria, după ce guvernul de la Budapesta a contractat în leasing 14 avioane Gripen.
Polonia a beneficiat de investiţiile americanilor, după ce a cumpărat de la Lockheed Martin 48 de avioane
F-16. De altfel, Gripen a pierdut atunci licitaţia în faţa americanilor. Preţul cerut de suedezi pentru aparatele de luptă, plus întreţinerea acestora şi trainingul piloţilor s-a situat la aproape trei miliarde de dolari, faţă de cele 3,5 miliarde de dolari cerute de Lockheed Martin. Preţuri similare ar putea fi oferite şi României, având în vedere că Guvernul intenţionează să cumpere tot 48 de aparate de luptă, la fel ca Polonia. Banii ar putea fi obţinuţi prin finanţări externe. În ultimii doi ani, la Statul Major al Forţelor Aeriene Române au fost prezentate oferte de avioane Grippen, F-16 „second-hand“ sau noi şi aparate F-18, produs de Boeing. Deşi foarte performante, avioanele precum Eurofighter sau Suhoi Su-27 sunt foarte scumpe şi greu de întreţinut, ieşind din calcul pentru ţări precum România.
Argumente pentru offset
Furnizorii de tehnică militară oferă, în prezent, mult mai mult decât garanţii de calitate de ordin tehnologic pentru produsul cumpărat. Iar offsetul, adică compensarea banilor cheltuiţi de guvern prin investiţii ulterioare, reprezintă un plus necesar ofertei. Offsetul poate căpăta diferite forme: investiţii directe în industria aeronautică, investiţii indirecte în industria de apărare, altele decât cele legate de dezvoltarea produsului achiziţionat, cât şi alte variante de cooperare industrială în diverse domenii de prioritate pentru guvernul respectiv, cum ar fi transferul de know-how sau trainingul. Toate aceste forme de offset sunt garantate de cel care vinde tehnica militară, în mod direct sau prin partenerii săi de afaceri. Cu alte cuvinte, furnizorii aparatelor militare spun: „dacă voi cumpăraţi de la noi, atunci şi noi vom cumpăra de la voi, vom investi în ţara voastră sau vă vom oferi chiar capacitatea de a produce componente din avionul pe care îl contractaţi“.
„O prioritate este sectorul de apărare. Resuscitarea acestei industrii se poate face atât prin investiţii directe, cât şi prin transfer de tehnologie, know-how sau comenzi importante“, spune Cristian Tarara, preşedintele Agenţiei de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică Specială. „De asemenea, încercăm să stimulăm mai departe ramurile de înaltă tehnologie, IT şi componente auto. România se poate, astfel, impune în regiune pe domenii la care se pricepe cu adevărat. Mizăm şi pe efectele indirecte ale offsetului şi pe efectul multiplicator pe care acesta îl poate avea, în primul rând la nivel local, datorită dezvoltării unei activităţi economice profitabile în zona respectivă“, adaugă acesta.
Catalizator al investiţiilor
«Un program bun de compensare poate înclina balanţa în favoarea României, atunci când destinaţiile de afaceri ale unei companii de la care statul a cumpărat tehnică militară sunt alternative sensibil egale.»
Cristian Tarara, preşedintele Agenţiei de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică Specială
Gripen, made in Romania?
«În România, se vor putea fabrica părţi ale Gripenului, se vor putea implementa etape de asamblare sau servicii de mentenanţă şi test de zbor.»
Bo Norlin, vicepreşedintele departamentului de Cooperare Industrială de la SAAB
Mult mai mult decât avioanele
Condiţiile acordului de offset se negociază cu agenţiile de resort din fiecare ţară, în conformitate cu legea specifică pentru compensarea achiziţiilor.Offsetul se poate situa între 80% şi chiar peste 200% din valoarea de achiziţie a tehnicii speciale, în funcţie de mărimea contractului.
Sectoarele economiei pe care Guvernul vrea să le promoveze sunt stabilite în norme, prin multiplicatorii de offset, cu valori cuprinse între doi şi cinci. Cu cât multiplicatorul pentru o industrie este mai mare cu atât mai mult va fi tentat investitorul să se îndrepte spre acel sector, deoarece îşi va putea astel îndeplini o parte ceva mai mare din obligaţie.
Offsetul direct cuprinde investiţii în mijloace fixe şi de capital, transfer de tehnologie, know-how, licenţiere, cumpărare de produse realizate în România, asistenţă în marketing, asistenţă financiară şi/sau instruire de personal.
Offsetul în Europa de Est
ROMÂNIA Unul dintre cele mai controversate contracte este, fără îndoială, cel semnat de guvernul român, în 2004, cu BAE Systems din Marea Britanie pentru achiziţionarea a două fregate de luptă second-hand, contra unei sume iniţiale de 168 de milioane de euro, fără modernizările necesare. În acest caz, offsetul se ridică la 100%, dar a fost îndeplinit până acum în proporţie de sub 8%.
UNGARIA a primit 6 din cele 14 avioane Gripen contractate în sistem de leasing în 2001. Restul vor fi livrate până la sfârşitul anului viitor. Offsetul aferent acestui contract se ridica la 110% din valoarea achiziţiei. Până acum, guvernul Ungariei a aprobat obligaţii de offset de 659 de milioane de euro, adică 84% din obligaţia totala a Gripen International. Un sfert din această sumă sunt investiţii.
CEHIA a negociat un program de offset întins pe zece ani, la 130% din valoarea contractului de închiriere a 14 avioane Gripen, semnat acum doi ani. 20 de procente din offset sunt destinate direct pentru industria aeronautică. Suedezii şi-au îndeplinit până acum 26% din obligaţia de compensare (234 milioane de euro).
POLONIA a cumpărat, în 2003, 48 de avioane F16 de la Lockheed-Martin, pentru a înlocui aparatele MIG 21 şi MIG 29. Avioanele vor costa 3,5 miliarde de dolari, la aceasta sumă adăugându-se costurile cu finanţarea. Offsetul oferit de americani este de 6 miliarde de dolari.
GRIPEN
Gripen este un avion multirol de ultimă generaţie. Principalele avantaje ale aparatului sunt costurile reduse de operare, timpul scurt atât de reacţie cât şi pentru reparare, flexibilitatea, sistemul avansat de interconectare între mai multe aparate. Operarea unui Gripen costă în jur de 4.000 de dolari/h. Cele 40 de computere integrate ajută pilotul să se concentreze, într-o proporţie mai mare, asupra strategiei de luptă.
F-16
Comparativ cu Gripen, F-16 poate transporta mai multe arme şi are o arie de acoperire ceva mai mare, însă costă 8.000 de dolari/h. Eurofighter poate costa de trei ori mai mult. Deşi este un avion bun şi poate fi modernizat, F-16 are o tehnologie mai veche şi va fi înlocuit în viitor cu alt aparat de tip Joint Strike Fighter, din ultima generaţie. Reparaţiile la F-16 pot dura de două ori mai mult decât la un Gripen.