Dar, surpriza! Acelasi buletin statistic, la sectiunea „numarul salariatilor din economie mentioneaza o tendinta asemanatoare, adica de scadere. Deci, numarul celor fara loc de munca scade, dar scade si numarul celor cu loc de munca. Concluzia logica este ca cifra amintita la inceput, de 7,8%, nu arata nicidecum o imbunatatire a situatiei din economie; somerii, pur si simplu, au disparut din statistici, fara a reaparea in alt loc. Aceasta situatie, impreuna cu multe altele de aceeasi factura (vezi disputa despre cat de mult reflecta rata inflatiei realitatea si cea legata de cate investitii straine sunt, de fapt, in Romania) arata o grava deficienta a sistemului de raportare romanesc, care permite, pur si simplu, o manipulare a realitatii.
Nimeni nu poate raspunde cu certitudine la intrebarea „Unde s-au topit somerii?, pentru ca nimeni nu stie. Anul trecut in primavara, trei milioane de oameni s-au topit, pur si simplu, din cifrele oficiale, in numai doua luni, si nu au mai aparut nicaieri. Motiv pentru care Guvernul s-a grabit sa anunte ca somajul este in scadere. Fals. Acesti oameni fie se retrag la tara si-si lucreaza propriile lor bucati de pamant, fie sunt inghititi de economia neagra si platiti cu bani care nu apar in nici o statistica oficiala, fie emigreaza catre tari care le ofera o viata mai buna. Astfel de explicatii si de analize, uneori chiar si cifrele insele, lipsesc cu desavarsire dintre preocuparile statisticienilor sau ale autoritatilor. Nu exista un raspuns clar la intrebarea unde se duc somerii, pentru ca nimeni nu este preocupat sa-l dea, din motive simple: marile realizari ale guvernului nu ar mai fi atat de mari cu aceste explicatii puse pe masa. Cifra de 7,8% nu reprezinta o minciuna in sine, dar este o minciuna prin omisiune. De fapt, Romania nu creeaza mai multe locuri de munca, ci isi impinge cetatenii catre forme primitive sau oculte de castigare a existentei. Intoarcerea romanilor la agricultura poate fi, aparent, un lucru bun, dar nu este. Cei care se intorc o fac doar pentru a-si cultiva propriile rosii si pentru a-si creste propriul porc. Intr-un cuvant, pentru a-si castiga existenta, nu pentru a prospera ca mari fermieri. In perspectiva aderarii, Romania va avea o mare problema cu aceasta populatie rurala in crestere. Cei care lucreaza la negru nu au asigurata nici macar o protectie sociala sau o asistenta medicala minima. Iar cei ce emigreaza o fac, adesea, ilegal, cu toate riscurile asociate.
Rata redusa a somajului nu ascunde doar un adevar despre care nimeni nu are chef sa vorbeasca, ci si o mare ironie: o tara care se restructureaza cu adevarat ar trebui, prin definitie, sa experimenteze rate inalte ale somajului. Este parte a pretului platit pentru reforma. De aceea, aceasta stranie evolutie a somajului arata si faptul ca nu se prea reformeaza nimic. Altfel, o parte dintre angajatii companiilor de stat ar trebui sa-si paraseasca locurile de munca. Dimpotriva, reforma se intampla tot in sectorul privat, unde patronii declara ca se asteapta sa angajeze mai putin personal. Singurul loc in care numarul de salariati creste este administratia publica, unde Guvernul are, probabil, nevoie de tot mai multi oameni ca sa inteleaga ce se intampla in jur.
