Cum multe intreprinderi se zbat in lantul blocajului financiar, statul le intinde, generos, franghia spanzuratului. Au firmele datorii? Sa trimita o situatie! Au firmele creante? Sa faca un raport! Deocamdata, aceasta este solutia oferita de Guvern, prin recenta Ordonanta de urgenta nr. 77/1999.
Ce statului nu-i place,
altora le face
In aprilie 1998, Guvernul reusea sa adopte Regulamentul de compensare a datoriilor nerambursate la scadenta ale agentilor economici din industrie (Hotararea Guvernului nr. 135/1998). Regulamentul stabilea modalitatile de stingere a obligatiilor existente intre agentii economici, cu exceptia celor aflate pe rol, in instanta. Instrumentul de plata devenea ordinul de compensare emis de Institutul de Management si Informatica (IMI), departament in cadrul Ministerului Industriei si Comertului. IMI a pus la punct o baza de date computerizata, in care agentii economici pot trimite, prin Internet, principalele elemente privind facturile neincasate (la adresa https://gama.imi.ro). Pana la aparitia recentei Ordonante nr. 77/1999, obligativitatea exista doar pentru agentii economici cu capital de stat. O data inscrise in baza de date, societatile comeciale erau luate in vizorul agentilor IMI, care incercau sa stabileasca, pe diferite relatii intre datornici/creditori, posibile circuite de compensare. Cu alte cuvinte, pe lantul datoriilor se incerca o compensare de genul „dau suruburi pentru factura energie electrica neachitata”. O data stabilite „circuitele de compensare”, cum sunt denumite aceste relatii, partile implicate sunt convocate la o sedinta de compensare, sub directa supraveghere a agentului IMI. Daca partile cad de acord, o veche datorie din economia romaneasca se stinge, macar partial, iar directorul societatii debitoare poate respira usurat, caci nu ii mai este amenintat fotoliul.
Cat de eficient a fost mecanismul compensarii e dovedit prin cifre. Pana la inceputul lunii iunie a.c., doar 274 de societati s-au inscris in baza de date a IMI. Fara sa imbunatateasca sistemul cu nimic, Ordonanta nr. 77/1999 largeste considerabil cercul participantilor la el. Astfel, toate firmele, fie de stat, fie private, sunt obligate sa trimita lunar la IMI o situatie a tuturor datoriilor si creantelor mai vechi de 30 de zile (fata de data raportarii). Termenul limita este strict – 4 iunie 1999. La fel si sanctiunile. Daca nu se conformeaza, orice societate comerciala – de la cel mai mic chiosc pana la marii indatorati, de tipul Sidex, – este pasibila in orice moment de o amenda intre 10.000.000 si 50.000.000 lei. „Nu vad la ce foloseste Institutului de Management si Informatica sa cunoasca cele trei facturi pe care un chiosc amarat nu le-a platit de o luna si, probabil, le va plati saptamana viitoare, in functie de lichiditati. Doar din acest punct de vedere, o astfel de prevedere este aberanta: pe de o parte, obliga la o birocratie formidabila, pe de alta parte, daca nu te conformezi, sanctiunile sunt usturatoare”, apreciaza Dan Schwartz, directorul firmei de consultanta finaciar-contabila Scot & Comp. Consulting.
Firmele nu se inghesuie
sa raporteze
Pe de alta parte, ordonanta nu spune nimic despre procedura practica de a raporta aceste situatii, ci doar face trimitere la doua acte normative – Regulamentul de compensare a datoriilor nerambursate la scadenta ale agentilor economici si Metodologia de monitorizare a datoriilor agentilor economici la care statul este actionar majoritar. Intrucat nu e indicat nici un numar sau data de aparitie pentru amintitele acte, iti trebuie ceva timp ca sa le dai de urma. (Pentru cei interesati, este vorba de HG nr. 135/1998, publicata in Monitorul Oficial 163/23 aprilie 1998, respectiv de HG nr. 912/1998, din Monitorul Oficial nr. 494, 22 decembrie 1998).
Dupa ce ai pus cap la cap toate prevederile, poti deduce ca situatiile pot fi trimise prin Internet. Adresa on-line a IMI este: https://gama.imi.ro. Instructiunile si numerele de telefon, pentru informatii suplimentare, pot fi gasite in site-ul IMI. „Dupa ce parcurge instructiunile metodologice, firma poate suna la numerele afisate, primeste o parola si – de la sediul sau – transmite datele in baza IMI”, precizeaza Ioan Catona, director adjunct al Institutului de Management si Informatica. Pentru o SRL care n-are nici macar un calculator, darmite Internet, e mai dificil. Cea mai buna solutie e sa mearga la vecinul mai „dotat” sau, daca nu, sa aduca datele direct la IMI. Simplu, nu?
Totusi, „participarea este slaba. Am vrea noi sa fim sufocati de cati participa, dar nu aici e problema”, a adaugat dl Catona. In departamentul Informatica al Institutului lucreaza efectiv sapte persoane, dar daca abundenta de situatii va coplesi fortele existente, pot fi mobilizate altele, din cei 70 angajati ai IMI, ne-a mai asigurat directorul adjunct al institutului.
In intervalul 4 iunie – 17 iunie, numarul celor inregistrati in baza de date IMI, deci al celor care s-au conformat prevederilor OUG nr. 77/1999, a crescut cu… patru, am aflat de la dna Petra Pielescu, sef serviciu compensare la IMI. Cu alte cuvinte, pana la 17 iunie, doar 279 din cei circa 650.000 de agenti economici existenti s-au conformat prevederilor ordonantei. Un calcul sumar arata ca, daca jumatate din firme (325.000) ar plati valoarea medie a amenzii – 25.000.000 lei, statul ar castiga fabuloasa suma de 8.125 miliarde lei. Este greu de crezut ca aceasta a fost ratiunea adoptarii ordonantei, dar, cel putin in acest moment, pare singurul efect cert. Un motiv in plus ar putea fi acela ca statul si-ar cunoaste mai bine propriile creante/ debite: atat datoriile firmelor la buget, cat si creantele acumulate de intreprinderile de stat.
Guvernul nu-si respecta hotararile
Cat priveste firmele private, statul oricum nu poate interveni in relatiile dintre ele, astfel ca, din acest punct de vedere, „a obliga firmele private sa trimita unei institutii a statului situatii cu debite/creante catre alte firme private este o masura lipsita de eficienta si ilogica”, considera Marieta Anastasescu, avocat. Inventata in numele reducerii blocajului finaciar, avalansa acestor situatii nu face decat sa incarce si mai mult firmele cu eforturi suplimentare sau cu amenzi.
Surpriza cea mare vine la final: „In termen de cinci zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta (9 iunie a.c.- n.r.), Guvernul va adopta hotarari de modificare a reglementarilor in vigoare privind monitorizarea datoriilor nerambursate la scadenta, precum si privind regulamentul de compensare a datoriilor nerambursate ale agentilor economici din industrie, in vederea punerii in aplicare a prezentei OUG”. Modificarile necesare „punerii in aplicare a ordonantei” nu au fost adoptate nici pana astazi, insa efectele nerespectarii prevederilor ei se fac simtite imediat dupa expirarea termenului.
Mai mult ca oricand, paradoxurile tranzitiei pun la incercare nu doar rabdarea si resursele oricarui om de afaceri, dar depasesc si orice limita a imaginatiei.