La numai 35 de ani, Horaţiu Cercel conduce un grup cu afaceri de 75 de milioane de euro. Concefa, fosta întreprindere de stat transformată în cel mai puternic grup de construcţii din Ardeal, creşte rapid prin achiziţii de companii şi proiecte imobiliare de sute de milioane de euro.
Tata mă întreba: «măi băiete, dar dacă pierdem, noi ce ne facem»?, îşi aminteşte Horaţiu Cercel. „Iar eu i-am zis: «tată, casa părinţilor tăi nu e gajată, avem unde locui, iar bani de două vaci tot ascund»“. Se întâmpla în 1998, când familia Cercel îşi ipotecase toate bunurile pentru a lua un credit destinat cumpărării pachetului majoritar de acţiuni al Concefa SA. Şi au fost la un pas de a pierde tot. În două luni, dobânda la care contractaseră creditul s-a dublat, crescând de la 47% la 95%. „Nu ştiam cum să mai scot cămaşa, aveam dobândă de 300 de milioane de lei pe lună. Nu ştiu cum am făcut, am găsit căi ciudate, întortocheate. Ca şi expresia americanului, nu mă întreba cum am făcut primul milion“.
Acum, după zece ani, patronul grupului sibian de construcţii Concefa anticipează că firmele pe care le controlează vor realiza o cifră de afaceri de circa 75 de milioane de euro, cu o marjă a profitului de peste zece procente.
În 1992, la 19 ani, s-a transferat de la Universitatea din Sibiu la Facultatea de Calculatoare din Cluj. „Mâncam pâine prăjită cu untură în fiecare zi. Acum poate sună exotic, dar atunci nu era aşa, nu mă simţeam înjosit. Era o perioadă în care eram învăţaţi să ne mulţumim cu mult mai puţin“. Totuşi, starea materială precară, dublată de nişte probleme de acasă, l-au convins că „aşa nu se mai poate“. „Am hotărât să mă întorc la Sibiu să fac bani. Evident, toţi colegii au râs de mine când m-au auzit… Probabil suna aberant să zici că pleci să faci bani, într-un moment în care în ţară existau doar câteva SRL-uri, iar oamenii erau învăţati cu o carieră fixă, stabilită din momentul în care ai intrat în primul an de facultate până la pensie“.
Drumul spre succes şi marea criză
Tatăl, bunicul, străbunicul şi stră-străbunicul, toţi lucraseră în construcţii. Lansarea în acelaşi domeniu era, deci, previzibilă. Prima firmă s-a numit, după porecla bunicului său, „Antreprenorul SRL“. „Am copiat un statut de la o firmă care livra pâine şi biscuiţi şi am încercat să adaptez nişte clauze care, mi se părea mie, se potriveau unei firme de construcţii“. A urmat un împrumut de 20.000 de lei, pentru că nu aveau banii necesari pentru capitalul social obligatoriu de o sută de mii de lei. Apoi, „cu ajutorul unor cunoştinţe ale tatălui meu, am reuşit să înfiinţăm SRL-ul în trei luni, timp record pentru acea vreme“. Primul contract a fost semnat cu Atcom (fostele cooperative) pentru finalizarea unui bloc de locuinţe.
La scurt timp după ce pusese afacerea pe picioare, Horaţiu a plecat la studii la Universitatea din Stuttgart. A trebuit să se întoarcă după trei ani, pentru că asociatul său în companie îşi virase în cont 300 de milioane de lei („o grămadă de bani, echivalentul fabricii de bere Sibiu“) şi plecase ca director adjunct la o companie de stat. „Tata mă convinsese să-l luăm în asociere, ştiind că eu vreau să plec la facultate. «Cu omul ăsta te poţi duce şi-n junglă», îmi spusese. Şi-n junglă am şi ajuns“. După două eşecuri majore – imposibilitatea finalizării sediului SRI din Sibiu şi întârzierea cu o lună şi jumătate a lucrărilor la sediul BRD din Păltiniş – a venit şi ideea salvatoare. „Am anunţat că trimitem muncitori în Israel. M-am trezit cu o grămadă de oameni, dispuşi să lucreze pentru noi până pleacă din ţară.“ Au fost, onorate, astfel, câteva proiecte, îndeajuns pentru a repune lucrurile în mişcare, după care au reînceput să facă angajări şi să contracteze lucrări.
În 1998 a avut loc achiziţia Concefa. Anul a coincis, însă, şi cu începutul unei perioade negre, care avea să dureze patru ani, cauzată de creşterea dobânzilor, instabilitatea monedei naţionale şi, în final, de căderea pieţei de construcţii. „Un partener de afaceri îmi spunea că „zece ani m-am zbătut tot la limita falimentului“. M-a uns pe suflet. Acelaşi sentiment l-am avut şi eu, şi probabil cei mai mulţi antreprenori din acea perioadă“.
Viitorul aparţine proiectelor imobiliare şi feroviare
Din 2002, însă, lucrurile au intrat pe făgaşul specific afacerilor de succes. Acum, firma lui Horaţiu Cercel deţine, pe lângă sediul central din Sibiu, o bază de producţie şi o sucursală la Vâlcea, puncte de lucru la Arad, Deva şi Târgu Jiu şi două sucursale la Braşov şi Cluj. Aceasta din urmă reprezintă, după cum afirmă omul de afaceri, „o revelaţie“, realizând, în al patrulea an de existenţă, o cifră de afaceri de 12 milioane de euro.
Anul trecut, Cercel a preluat pachetele de control de la SCCF Timişoara şi Tunele Braşov SA. Iar anul acesta este rezervat, în cea mai mare parte, investiţiilor imobiliare. Un complex de 198 de locuinţe, un proiect de şase blocuri, un complex multifuncţional (spaţii comerciale şi rezidenţiale) şi un parc industrial extins pe 60 de hectare la Sarişte sunt câteva dintre proiectele ce urmează a fi finalizate sau demarate în acest an.
Foaie de parcurs
• Principalele companii controlate: Concefa (68,8% din pachetul de acţiuni), casa de expediţii Transferoviaria, Tunele SA
• Anul trecut, a vândut 21,35% din acţiunile Concefa contra sumei de 3,34 milioane euro. A urmat achiziţionarea societăţii de construcţii feroviare şi subterane Tunele SA Braşov
• Proiecte imobiliare estimate la circa 300 de milioane de euro în următorii ani.
«Unul dintre motivele pentru care am reuşit este că prioritatea nu a fost de a ne crea un lux personal, orice ban s-a dus în firmă. Acum, e prima oară când ne gândim la lucruri de genul acesta.»
Horaţiu Cercel, director general Concefa Sibiu
