Cine este mai tare - Ministerul Finanţelor sau Registrul Comerţului? De unde până mai ieri se susţineau reciproc, între cele două instituţii ale statului are loc acum o luptă legată de accesul la informaţiile financiare ale companiilor. Până în noiembrie 2006, Legea nr. 82/1991 a contabilităţii şi Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale cuprindeau prevederi similare în ceea ce priveşte depunerea situaţiilor financiare. Astfel, era obligatorie depunerea situaţiilo
Cine este mai tare – Ministerul Finanţelor sau Registrul Comerţului? De unde până mai ieri se susţineau reciproc, între cele două instituţii ale statului are loc acum o luptă legată de accesul la informaţiile financiare ale companiilor.
Până în noiembrie 2006, Legea nr. 82/1991 a contabilităţii şi Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale cuprindeau prevederi similare în ceea ce priveşte depunerea situaţiilor financiare. Astfel, era obligatorie depunerea situaţiilor financiare anuale atât la Registrul Comerţului (obligaţia de publicitate), cât şi la Ministerul Finanţelor („pentru asigurarea informaţiilor destinate sistemului instituţional al statului“).
Modificarea Legii 31/1990 prin Legea nr. 441/2006 a tulburat această comuniune de gânduri şi simţiri. În forma sa modificată, art. 185 prevede obligaţia consiliului de administraţie, respectiv a directoratului de a depune la Registrul Comerţului, în termen de 15 zile de la data adunării generale, „copii pe suport hârtie şi în formă electronică sau numai în formă electronică, având ataşată o semnătură electronică extinsă, ale situaţiilor financiare anuale, însoţite de raportul lor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, precum şi de procesul-verbal al adunării generale, în condiţiile prevăzute de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată“. Noile prevederi au intrat în vigoare la 1 decembrie 2006 şi nu au inclus nici derogări şi nici dispoziţii tranzitorii care să facă, în vreun fel, referire la situaţiile financiare ale anului 2006.
Mai mult, la alineatul (4) al aceluiaşi art. 185 se prevăd următoarele:
„Datele cuprinse în situaţiile financiare anuale sunt transmise în formă electronică de către oficiile Registrului Comerţului către Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile stabilite prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.“
Concluzia firească este aceea că, prin prisma prevederilor Legii nr. 31/1990, situaţiile financiare ale anului 2006 se vor depune de către societăţile comerciale la Registrul Comerţului, urmând ca Ministerul Finanţelor să preia de la acesta acele informaţii pe care le consideră necesare pentru desfăşurarea activităţilor sale proprii.
Greşit! Ministerul Finanţelor bate din picior şi cere în mod expres contribuabililor să depună la organele fiscale situaţiile financiare anuale, în termenele prevăzute de Legea nr. 82/1991. Mai sunt însă aceste prevederi ale legii aplicabile? Este adevărat că Legea nr. 82/1991 nu a fost modificată în mod direct prin Legea nr. 441/2006, dar nici nu este nevoie. Să nu uităm că legiuitorul a dat, în ultima vreme, dovadă de multă consecvenţă în a modifica în mod indirect nişte acte normative prin emiterea altor acte normative.
Poate că nu este vorba numai de o practică legislativă la modă (foarte păguboasă, de altfel), ci şi de nişte dezacorduri instituţionale care obligă legiuitorul la anumite soluţii nu tocmai ortodoxe pentru atingerea scopului propus.
Una peste alta însă, Legea nr. 31/1990 prevede, în forma actuală, modalitatea prin care Ministerul Finanţelor poate avea acces la informaţiile cuprinse în situaţiile financiare, iar dacă ceva lipseşte cu adevărat, acel ceva poartă numele de „norme metodologice“.
Ceea ce mai trebuie remarcat este faptul că 2006 este ultimul an, conform prevederilor art. 35 din Legea nr. 82/1991, pentru care este obligatorie depunerea situaţiilor financiare la organul fiscal. Ţinând seama de acest lucru, ne putem gândi că Ministerul Finanţelor se consideră îndreptăţit să ignore art. 185 din Legea nr. 31/1990 şi să aprecieze, cu de la sine putere, că prevederile acestuia sunt aplicabile începând cu situaţiile financiare ale anului 2007.
Fundamentul unei asemenea interpretări este nu atât legea, cât atitudinea discreţionară a Ministerului Finanţelor, care crede că trebuie să aibă şi în acest caz ultimul cuvânt. Evident că o atitudine mult mai constructivă ar fi fost aceea de a realiza şi implementa acele norme metodologice prevăzute de lege şi care ar fi degrevat contribuabilii de o sarcină birocratică inutilă.
Dar, ca întotdeauna când două instituţii nu se înţeleg, „turcul plăteşte“- în speţă, firmele. Puse în faţa unor posibile sancţiuni sau a unor acţiuni în contencios, multe din firme probabil că vor accepta alergătura de colo colo, pentru a mulţumi pe toată lumea.
Formularul 101 creşte confuzia
Relevant pentru confuzia care domneşte în jurul situaţiilor financiare ale anului 2006 este şi modul de depunere a formularului 101 – Declaraţia privind impozitul pe profit. Conform prevederilor art. 35 alin.(1) din Codul fiscal, „Contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe profit până la data de 15 aprilie inclusiv a anului următor.“
După cum se poate vedea, termenul de depunere nu mai este legat de termenul de depunere a situaţiilor financiare, aşa cum se întâmpla în anii anteriori. Termenul de 15 aprilie este valabil începând cu declaraţia aferentă anului 2006.
Anumite derogări de la termenul de 15 aprilie sunt prevăzute pentru o serie de contribuabili şi se regăsesc în cuprinsul art. 35 din Codul fiscal. Aceleaşi prevederi sunt incluse în OMF nr. 79/2007, care modifică OMF nr. 35/2005 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularelor 101 „Declaraţie privind impozitul pe profit“, 120 „Decont privind accizele“ şi 130 „Decont privind impozitul la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă“. Una din excepţii are în vedere contribuabilii care încetează să existe în cursul anului fiscal şi care au acum obligaţia să completeze şi să depună declaraţia privind impozitul pe profit până la data depunerii situaţiilor financiare la Registrul Comerţului.
De menţionat este faptul că s-a menţinut obligaţia ca, împreună cu declaraţia de impozit anuală, contribuabilii „să depună şi o declaraţie privind plăţile şi angajamentele de plată către persoanele nerezidente, care cuprinde scopul şi suma fiecărei plăţi, numele şi adresa beneficiarului.
Nu se cuprind în această declaraţie sumele angajate sau plătite pentru bunurile importate sau pentru transportul internaţional“.
15 aprilie
este data până la care trebuie depuse declaraţiile anuale de impozit pe profit din anul precedent, termenul nemaifiind legat de cel de depunere a situaţiilor financiare.