romanesc un motiv de bucurie pentru toata lumea: turisti, localnici, autoritati locale si centrale, institutii si organizatii de tot felul (apropo de protectia mediului, de ariile protejate, de protectia biodiversitatii si inca multe altele). Rezultatul acestui zel legislativ este deocamdata incert. Ba se construieste, ba se demoleaza constructiile de pe plaja, ba se concesioneaza zone de plaja, ba se anuleaza contracte de concesiune, ca si cum ar exista o lege aplicabila pentru orice situatie. Cum ar veni, sunt norme care permit sa se faca anumite lucruri, dupa care cineva descopera ca exista alte legi care interzic aceleasi lucruri. Daca mai introducem in ecuatie si deciziile administratiilor locale, deja avem probleme mari in rezolvarea acestora.
Sigur, intelegem ca miza e mare. Se intampla chiar – si nu de putine ori – ca localnicii insisi sa actioneze impotriva propriilor interese. Mai corect spus, sa fie atrasi de promisiunea unui castig pe termen scurt si sa neglijeze impactul actiunilor pe termen lung asupra mediului si comunitatii locale. Din acest punct de vedere, legea nu distinge intre localnici si celelalte persoane fizice sau juridice care desfasoara activitati economice in zona costiera. Toti acestia trebuie sa se supuna prevederilor a doua acte normative importante:
Ordonanta de urgenta nr. 202/2002 privind gospodarirea integrata a zonei costiere si Ordinul nr. 455/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea, clasificarea, avizarea si controlul activitatilor de turism in zona costiera.
Ordinul nr. 455/2004 reglementeaza modalitatea de exploatare a plajelor litoralului Marii Negre. Astfel, operatorii care primesc autorizatie de exploatare a unei portiuni de plaja au urmatoarele obligatii:
a) sa solicite autorizarea turistica a plajei aflate in exploatare;
b) sa asigure, potrivit reglementarilor in vigoare, posturi de salvare si posturi de prim ajutor;
c) sa intretina in buna stare de functionare plaja si dotarile acesteia, inclusiv cele de agrement, salvare si prim ajutor;
d) sa asigure respectarea conditiilor sanitare si de protectie a mediului in zonele de imbaiere si pe plaja;
e) sa sesizeze autoritatile de gospodarirea apelor si de protectia mediului si autoritatile de sanatate publica in cazul prezentei in apa marii a substantelor poluante;
f) sa nu permita imbaierea atunci cand conditiile atmosferice sunt nefavorabile si se pot produce accidente sau atunci cand autoritatile de sanatate publica stabilesc ca apa de imbaiere nu indeplineste conditiile de calitate si poate pune in pericol sanatatea turistilor;
g) sa asigure marcarea zonelor de imbaiere si de interdictie, potrivit reglementarilor in vigoare;
h) sa asigure indepartarea de pe plaja si din zona submersa de imbaiere a obiectelor periculoase;
i) sa nu realizeze pe plaja constructii si dotari cu alte destinatii decat cele prevazute la art. 7;
j) sa permita accesul liber pe plaja si libera circulatie a persoanelor in spatiul plajei;
k) sa monteze panouri cu instructiuni de utilizare a plajei si a zonei de imbaiere;
l) sa nu permita desfasurarea activitatilor de comert ambulant pe plaja;
m) sa nu permita camparea pe plaja.
Art.7 Constructiile admise a se amplasa pe plaja cu destinatie turistica sunt:
a) module de grupuri sanitare, numai in cazurile in care acestea nu se pot amplasa in zona limitrofa;
b) dotari pentru agrement specific plajei;
c) posturi de prim ajutor si de salvare;
d) constructii si amenajari cu caracter provizoriu, demontabile, cu destinatie cultural-sportiva, care au ca scop si promovarea turismului pe litoral;
e) instalatii de captare a energiei solare in zona bateriilor de dusuri.
Daca prevederile de mai sus par sa fie destul de clare (si de binevenite), acelasi act normativ introduce o serie de norme care nu mai sunt deloc limpezi. Astfel, se vorbeste la un moment dat de „constructii pentru asigurarea serviciilor de plaja“, care pot ocupa plaja in anumite conditii. Ne gandim ca ar putea fi vorba de unitati de alimentatie publica, dar, daca este asa, cum ramane cu prevederile art.7, unde sunt prevazute expres constructiile care se pot ridica pe plaja? Este adevarat, e o diferenta notabila intre ele: unele sunt constructii cu destinatie turistica, iar altele sunt constructii pentru asigurarea serviciilor de plaja.
OUG nr. 202/2002 suplimenteaza obligatiile agentilor economici care deruleaza activitati comerciale in zona costiera si, pe ici, pe colo, aduce cateva lamuriri. Astfel, conform acestei ordonante, agentii economici care desfasoara activitati turistice (inclusiv de alimentatie publica) pot ridica pe plaja instalatii demontabile care:
a) necesita fundatii punctuale si nu depasesc nivelul solului;
b) sunt constituite din prefabricate, module si nu necesita turnarea de betoane sau de materiale de constructie similare;
c) sunt asamblate si dezasamblate in mod secvential, fara a necesita demolari;
Se pune intrebarea: exista vreo legatura intre instalatii si constructii? Pentru ca, in timp ce OUG nr. 202/ 2002 vorbeste de instalatii, Ordinul nr. 455/2004, care este dat in baza acestei ordonante, vorbeste despre constructii. Sa intelegem oare ca este vorba de instalatii sub forma de constructii sau viceversa?
Sigur, poate ca ne confruntam cu niste termeni tehnici foarte specifici, pe care nu putem noi, in calitate de profani, sa-i interpretam corect. Totusi, rolul actului normativ este acela de a fi clar si fara echivoc. Nu degeaba o serie de acte normative, facute cu mai mult simt de raspundere, au in cuprinsul lor si explicatii asupra terminologiei folosite.
Dar pentru ca am dedicat deja destul spatiu celor care desfasoara activitati de turism, sa ne indreptam atentia si asupra a celora care au, voit sau nu, statut de turist. Si asta pentru ca localnicii, atunci cand beneficiaza de serviciile turistice, capata fara sa vrea acest statut si intra in acest mod sub incidenta unor prevederi legale specifice.
Dintre toate cele care sunt, dam cu titlu de exemplificare:
Ordinul nr. 455/2004:
Art. 8. – (1) In vederea protectiei turistilor se interzice accesul persoanelor insotite de animale pe plajele litoralului Marii Negre utilizate in scop turistic.
(2) Sunt exceptati de la prevederile alin. (1) cainii din dotarea Ministerului de Interne si caii folositi de agenti autorizati pentru hipism de agrement pe plaja, in zonele special amenajate in acest scop.
Teoretic, incalcarea acestei norme ar trebui sanctionata conform art.77 din OUG nr. 202/2002, doar ca respectivul articol nu face nici o trimitere expresa la o astfel de contraventie (ceea ce este oarecum de inteles, dat fiind ca Ordonanta este anterioara ca data de aparitie Ordinului).
OUG nr. 202/2002 sanctioneaza la randul ei:
Art. nr. 77 pct. 3 lit. b) circulatia sau stationarea vehiculelor pe plaje, diguri si faleze, cu exceptia locurilor anume destinate in acest scop sau pentru interventii operative. Sanctiunea este amenda de la 25.000.000 de lei la 50.000.000 de lei pentru persoane juridice si de la 5.000.000 de lei la 10.000.000 de lei pentru persoane fizice.
Am lasat pentru incheiere Codul de conduita pentru activitatile de recreere din zona costiera, care este de un comic involuntar. Astfel, turistilor li se recomanda ca, inainte de venire, sa se documenteze in legatura cu obiceiurile si cultura locala. Li se recomanda, de asemenea, sa cumpere produse autohtone, pentru a stimula economia locala. Si, in sfarsit, turistii ar face bine sa caute:
a) sa isi imbunatateasca cunostintele despre protectia si conservarea mediului marin si costier;
b) sa incurajeze eforturile locale de conservare a naturii;
c) sa aleaga excursii care sa le ofere informatii despre clima, specii, habitat, cultura si obiceiuri locale.r