Potrivit rapoartelor BNR, în prezent rezervele de aur reprezintă 10,1% din rezervele internaționale ale României, după ce în perioada 2005-2018 acesta a variat ca pondere între 7 și 10%. Din cele 103 tone, 59% se află depozitate la Banca Angliei, la Londra. În cantități exacte, la Londra se găsesc fix 61.245 de kilograme și 50 de grame de aur românesc.

Cantitatea de aur din rezervă s-a schimbat foarte puțin din 2007 până în prezent, dar valoarea ei a crescut de la 1,6 miliarde de euro în 2007 la 3,7 miliarde de euro în decembrie 2018, după ce prețul aurului a crescut pe bursele de metale prețioase ca urmare a crizei financiare internaționale.

Pentru aurul ținut la Londra, România plătește 309.000 de lei pe an. Dacă ar trebui să aducă lingourile de aur în țară, doar transportul ar costa cel puțin de 20-30 de ori mai mult decât plătește acum anual pentru depozitare la Londra, scrie Libertatea.

Contul din Banca Angliei a fost deschis în 1990, iar aurul a fost transferat fizic din 1999 până în 2002. Aurul Băncii Naționale a României a revenit în atenția publică după ce Liviu Dragnea, liderul PSD și președinte al Camerei Deputaților, a depus, alături de senatorul PSD Șerban Nicolae, un proiect de lege care obligă banca centrală să repatrieze aurul. Potrivit proiectului, BNR va avea dreptul de a deține în străinătate maximum 5% din totalul rezervei de aur.

Liviu Dragnea și Șerban Nicolae spun că pentru aurul ținut în Banca Angliei, BNR nu realizează niciun fel de venituri, ci dimpotrivă, achită contravaloarea costurilor de depozitare.

Contul de aur al României la Londra a fost deschis înainte de 1990, Londra fiind unul dintre cele mai mari centre financiare ale lumii. Ulterior, acest cont a fost utilizat pentru administrarea rezervei.

Aurul a fost transferat fizic între anii 1999 și 2002, acesta din urmă fiind ultimul an în care s-a realizat un transport. Costul depozitării celor 61 de tone de aur pe care Banca Națională a României le păstrează la Banca Angliei este acum de 309.000 de lei pe an. Nu există ”dobânzi” la depozitele de aur, dar acesta poate fi folosit în diverse tranzacții. Acestea sunt însă riscante, iar aurul poate fi pierdut. Dacă România ar dori să repatrieze lingourile, numai costul de transport ar fi de cel puțin 20-30 de ori mai mare, au declarat, pentru Libertatea, surse care au cunoștință de situație. Aducerea aurului în țară ar însemna un efort logistic impresionant, fiind nevoie de pază permanentă pentru transportul unei asemenea cantități.

De asemenea, dacă autoritățile iau decizia să vândă aurul, acesta nu poate fi vândut în țara noastră, ci tot în centrele financiare mondiale.

Scandalul privind aurul BNR vine după un altul, legat de ROBOR. De precizat, mandatul Consiliului de Administrație al BNR expiră în acest an, inclusiv cel al guvernatorului Mugur Isărescu, astfel că locul său este destul de „vânat”.