Ministrul Finantelor, Mihai Tanasescu, a afirmat recent, pentru Capital, ca numai 1% din platitorii de impozit pe venitul global se incadreaza in plafonul maxim. Cu alte cuvinte, intre 70.000 si 100.000 de persoane au declarat venituri de peste 100 de milioane de lei pe an. In ciuda veniturilor mici declarate, 1.700.000 de romani au vizitat anul trecut spatiul Schengen, peste 70.000 de autoturisme au fost vandute, si 1,3 miliarde de dolari au intrat in tara din munca in strainatate, potrivit institutiilor abilitate.
Dar pentru ca veniturile declarate sunt cele declarate, impozitul nu poate fi altfel decat la sange. Noile norme promovate de Guvern prin HG nr. 54/2003 elimina portitele
unui impozit mai mic si rezolva intr-un mod cu totul original problema vidului legislativ din 2002.
Una dintre putinele certitudini declaratiile de impozit pentru 2002 se depun pana la 15 mai a.c. In schimb, calculul impozitului s-ar putea sa dea cu virgula: o ordonanta intrata in vigoare in 2002 si norme din 1999 (!).
Pe principiul dintre doua rele o alegi pe cea mai putin rea, expertii sunt rezervati in a critica artificiul legislativ. Actualele norme (HG nr. 54/2003) sunt asteptate de la 1 ianuarie 2002, de cand si-ar fi incetat valabilitatea normele precedente, potrivit Ordonantei nr. 7/2001. In fata semnalelor presei cu privire la aplicarea retroactiva, Ministerul Finantelor a reactivat normele pe care le aruncase la cos prin Ordonanta nr. 7/2001.
Astfel, Normele din 1999 s-au dovedit foarte bune pentru a umple vidul legislativ pentru anul trecut. „Incepand cu anul fiscal 2003 isi inceteaza aplicabilitatea Normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1066/1999”, stabileste Guvernul prin recenta HG nr. 54. Prin acest artificiu, Ministerul Finantelor Publice scapa cu fata curata dintr-o situatie aparent fara iesire. Cum vor iesi socotelile cu fiscul din aceasta ecuatie?
„Nu era foarte clar specificata in proiect data de aplicare. Este foarte clar ca nu se pot aplica in mod retroactiv. Este scris acum in aceste norme ca ele se vor aplica incepand din 2003 si nu se refera la perioada anului 2002”, a mai spus ministrul Tanasescu. „Foarte clar”, cum ii place ministrului sa spuna, Normele nu se aplica retroactiv.
La fel de valabila este insa si Ordonanta nr. 7/2001 intrata in vigoare in 2002, aflam chiar de la titularul Finantelor Publice. „Pentru 2002 ramane valabil foarte clar Ordonanta nr. 7/2001, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2002. Nu se face nici o interpretare intr-un fel sau altul, se merge pe elementele legii din 2001, asa cum au fost aprobate”, a declarat pentru Capital ministrul finantelor, Mihai Tanasescu.
Spre deosebire de controversele legate de anul trecut, in 2003 eliminarea facilitatilor s-a facut, fara dubiu. Practicata indeosebi in ultimul an, inventia asigurarilor-salarii a fost „foarte clar” eliminata, potrivit HG nr. 54/2003.
Totusi, asigurarile-salarii raman un sistem avantajos. Pana acum exista posibilitatea sa se treaca aceste cheltuieli la cele impozabile cu 25% (impozit pe profit), acum impozitul se muta la cel din sfera veniturilor (18-40%). Comparativ cu salariile, taxele la Ministerul Muncii si Casa de Sanatate lipsesc, ceea ce inseamna un castig pentru companie si angajat de 50%.
S-a vorbit mult despre impozitarea telefonului si a autoturismelor companiei, date spre folosinta salariatilor, mai putin a fost sesizat in ce a constat schimbarea. „Singura problema majora este ca a disparut posibilitatea prin care cheltuielile nedeductibile puteau fi avantaje neimpozabile. In rest, prevederile privind telefoanele sau autovehiculele si chiriile sunt nesemnificative, existau in aceeasi forma, dar nu atat de detaliat”, spune avocat Gabriel Biris, consultant Haarmann, Hemmelrath & Partner.
Anul trecut, firmele aveau posibilitatea sa aleaga intre a plati 25% impozit pe profit sau a introduce pe fluturasul angajatilor o serie de avantaje in natura: telefon mobil, utilizarea autovehiculului firmei. Totusi, daca telefonul personal e dat spre utilizare firmei, bataile de cap se elimina elegant, dupa cum insusi ministrul finantelor sugereaza.

LEGISLATIE NOUA

· 20% din valoarea materialelor
pentru locuintele construite
de ANL este scutita de impozit
(Legea nr. 493/2002 – care aproba Ordonanta nr. 7/2001);
· HG nr. 54/2003 aproba normele pentru 2003 si reactiveaza HG nr. 1066/1999 pentru impozitul anului trecut);
· Ordinul nr. 58/2003 aproba conducerea evidentei contabile in partida simpla de catre persoanele fizice;
· Legea nr. 662/2002: li se permite notarilor deducerea a 5% din volumul taxelor de timbru pentru activitate de interes public.

Ministrul Finantelor Precizeaza pentru Capital:

· Pentru 2002 ramane valabila foarte clar Ordonanta nr. 7/2001, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2002. Nu se face nici o interpretare intr-un fel sau altul, se merge pe elementele ordonantei din 2001, asa cum au fost aprobate.

· S-au facut speculatii in ceea ce priveste impozitul asupra avantajelor in natura – „se impoziteaza telefonul, masina samd”. Se specifica foarte clar ca fiecare companie, prin politica pe care o are, va stabili modul in care se va desfasura relatia cu angajatul. Daca firma considera ca pentru convorbirile pe telefonul mobil trebuie sa aiba 200 de ore sau 500 de ore, este in regula, fara nici un fel de problema. Daca stabileste un barem nelimitat, de asemenea nu este nici un fel de problema.

· Daca firma stabileste baremul la 200 de ore, iar salariatul vorbeste 250 de ore, exista doua variante: fie salariatul plateste companiei diferenta de 50 de ore, pentru a se incadra in barem, sau, daca nu vrea sa plateasca firmei, atunci se considera un beneficiu si intra in sistemul de impozitare globala. S-a clarificat acest aspect. Repet, este o aplicare flexibila, la nivelul fiecarei companii. Managerii decid ce avantaje pot acorda salaritilor.

· Fiecare companie, in functie de obiectul de activitate, de aprobarile pe care le are, in functie de bugetul de venituri si cheltuieli pe care si-l aproba, va stabili: salariatilor mei, de exemplu, le pot acorda convorbiri pe telefon mobil de 150 de ore. Pentru ceea ce depaseste, fie salariatul suporta contravaloarea, fie se considera beneficiu. Numai in acest din urma caz trebuie sa plateasca un impozit.
· Prin politica firmei, se va stabili: atatia litri de benzina pot fi
consumati in interes de serviciu, pe luna, in functie de activitate. Ceea ce depaseste acel numar
de litri se deconteaza de catre salariati. Sunt unele companii
private care deja lucreaza cu foi de drum separat.