Noul Cod civil va permite judecătorilor să pună capăt sau să modifice contractele dintre părţi dacă executarea devine excesiv de oneroasă pentru una dintre părţi, din cauza unei schimbări a condiţiilor iniţiale.
Contractul este legea părţilor! De la acest principiu de drept legislaţia admite puţine excepţii care să permită intervenţii exterioare în executarea obligaţiilor la care părţile au convenit. Noul Cod civil, aprobat deocamdată doar de Guvern, urmånd să fie discutat de Parlament abia în luna februarie a anului viitor, introduce noi reglementări pentru o astfel de excepţie, care, chiar dacă exista în teoriile dreptului, nu era consacrată legislativ şi nu s-a aplicat aproape niciodată în practică în Romånia, tocmai din cauza condiţiilor neclare în care poate funcţiona: „impreviziunea“.
Precizånd că regula pentru părţi este executarea obligaţiilor, chiar dacă a devenit între timp mai oneroasă, articolul 9841 din noul Cod Civil introduce totuşi pentru părţile dintr-un contract obligaţia de a negocia „în vederea adaptării sau încetării contractului dacă executarea devine excesiv de oneroasă pentru una dintre părţi din cauza unei schimbări a împrejurărilor care a survenit după încheierea contractului, care nu putea fi avută în vedere în mod rezonabil în momentul încheierii contractului şi cu privire la care partea lezată nu trebuie să suporte riscul producerii.“ Dacă părţile nu ajung la un acord în termen rezonabil, acelaşi articol permite judecătorilor să pună capăt contractului în momentul şi în condiţiile pe care aceştia le stabilesc sau „să adapteze contractul pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor“. În toate cazurile, instanţa poate dispune repararea prejudiciului cauzat uneia dintre părţi prin refuzul celeilalte de a negocia sau prin întreruperea cu rea-credinţă a negocierilor.
Reeşalonări dictate de judecător
La aprecierea instanţei ar putea ajunge astfel şi eventualele cereri de modificare a contractelor de credit sau de reeşalonare a obligaţiilor de plată, în cazul în care una dintre părţi consideră că executarea în forma stabilită iniţial devine „extrem de oneroasă“ din cauza unor schimbări imprevizibile, de genul celor produse de criza financiară, care modifică dramatic starea dintre părţi. „Se pune întrebarea: contractul încheiat în urmă cu un an sau mai mult se mai află în acest context în situaţia win-win? Nu, din contră, apare un dezechilibru important între cele două părţi ale contractului, care devine astfel oneros pentru una din părţi“, spune Gheorghe Piperea, partener coordonator Piperea şi Asociaţii şi Rominsolv.
Deşi contractele de credit între bănci şi clienţi sunt contracte comerciale, reglementate de Codul comercial şi de alte legi care se referă în mod special la acestea, prevederile din Codul civil le sunt şi acum aplicabile în situaţiile în care nu există prevederi în Codul comercial. În viitor, însă, arată Piperea, „Codul comercial se va abroga pentru că toate contractele comerciale vor fi incluse în prevederile Codului civil şi nu vor mai exista diferenţe între comerciant şi necomerciant.“ Potrivit afirmaţiilor sale, clarificări ale articolelor din Codul civil pentru a permite readaptarea contractelor comerciale de către judecător nu ar fi necesare în ţări ca Franţa sau în Marea Britanie, unde există reglementări mai clare pentru „impreviziune.“
Modificarea legislativă este considerată „bună, dar greu de implementat“ şi de avocatul Arin Stănescu, director general RVA Insolvenţă. Problemele de implementare provin tocmai din dificultatea cu care un judecător poate analiza un anumit context macroeconomic local sau global şi poate evalua în ce măsură o anumită schimbare a împrejurărilor iniţiale nu putea fi avută în vedere „în mod rezonabil“ în momentul încheierii contractului.
În plus, tot la latitudinea judecătorilor sunt lăsate şi regulile de „echitate“ după care ar trebui modificate contractele, redistribuind între părţi pierderile şi beneficiile generate de situaţia din piaţa liberă. Multe dintre riscurile care pot apărea pe parcursul derulării unui contract, chiar dacă amploarea lor erau greu de anticipat de părţi, sunt de esenţa vieţii economice (inflaţie, deprecierea monedei, creşterea dobånzilor, şomaj etc.) şi trebuie avute în vedere de oricine atunci cånd îşi asumă obligaţii în piaţă.
Un risc suplimentar creat de aplicarea teoriei impreviziunii este că adaugă la imprevizibilul deja existent în Romånia din cauza instabilităţii legislative, un imprevizibil suplimentar din partea practicii judiciare.
«Dacă am fi în Franţa sau în Marea Britanie, astfel de clarificări, care permit readaptarea contractelor comerciale de către judecător, nu ar fi fost necesare.»
Gheorghe Piperea, partener coordonator Piperea şi Asociaţii
«Cånd situaţia economică se modifică, iar contractul devine oneros, instanţa are dreptul să intervină pe condiţiile contractuale.»
Arin Stănescu, director general RVA Insolvenţă
ALTE MODIFICĂRI ÎN CODUL CIVIL
• Contractul de vånzare-cumpărare a unei proprietăţi imobiliare va deveni efectiv doar după intabularea acestuia. De asemenea, ipoteca constituită asupra unui imobil va deveni efectivă abia după intabularea acesteia în Cartea Funciară
• Principalele efecte ale acestor modificări vor conduce la prelungirea perioadei de constituire a garanţiilor, precum şi la majorarea costurilor acestora. Modificările legislative vor afecta în special terenurile agricole şi proprietăţile imobiliare din provincie care nu sunt încă intabulate.
• Noul Cod civil va introduce convenţiile matrimoniale, fapt care va conduce la recunoaşterea în instanţă a contractelor prenupţiale.
