Sărbătoare mare în calendarul Creștin Ortodox. Credincioșii îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Alexandru, una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății.

Calendar Ortodox, 30 august!

Sfântul Alexandru este prăznuit în fiecare an, pe data de 30 august. Numit și „protectorul omenirii”, acesta este considerat unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii și apărători ai credinței creștine.

Sf. Alexandru a fost episcop în Constantinopol în timpul împăratului Constantin cel Mare (313-337). A participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, dovedindu-se un apărător al dreptei credințe. La acest sinod l-a combătut pe Arie, unul din preoții săi slujitori, care începuse să predice o învațătură neconformă cu tradiția și credința Bisericii.

Sărbătoarea nu este foarte bogată în tradiții și obiceiuri. Se spune însă că nu este bine să îți vorbești de rău aproapele în această zi iar biserica ne îndeamnă să fim milostivi cu cei năpăstuiți.

De asemenea este prilej de sărbătoare pentru cei care poartă numele de Alexandru și Alexandra.

Numele înseamnă „a apăra, a proteja” și vine din limba greacă. Persoanele cu acest nume au o personalitate puternică și de aceea tind să devină lideri. Sunt persoane energetice, sociabile, creative și înzestrate cu un magnetism impresionant, motiv pentru care sunt îndrăgite de cei din jur.

Crestinii il cinstesc pe Sfantul Alexandru deoarece acesta este unul dintre marii ierarhi ai Bisericii, un aparator neinfricat al credintei crestine in perioada arianismului. Sfantul Alexandru a trait la inceputurile secolului al IV-lea, pe vremea Sfantului Imparat Constantin cel Mare, fiind ucenic al Arhiepiscopului Mitrofan al Bizantului.

Sfantul Ierarh Alexandru a trait la inceputul secolului al IV-lea, in vremea Sfantului Imparat Constantin cel Mare, fiind ucenic al Arhiepiscopului Mitrofan al Bizantului. Ierarhul a dus o viata modesta, fara stiinta cartilor insa, datorita virtutilor si harismelor sale apostolice, Alexandru a fost considerat indeajuns de demn incat sa il slujeasca pe Sfantul Mitrofan, ca preot al episcopului, iar, in anul 314 ca episcop ajutator.

Odata cu victoria Sfantului Constantin impotriva lui Licinius, imparatul a organizat o intalnire oratorica intre ritorii pagani din Bizant si Ierarhul Alexandru. Paganii au fost infranti de catre Sfant nu doar prin discursul pe care l-a avut, ci si prin minunea pe care a savarsit-o.

Dat fiind faptul ca Sfantul Arhiepiscop Mitrofan era si bolnav si batran pentru a participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, Alexandru este trimis in locul acestuia. Odata cu inchiderea lucrarilor Sinodului, Constantin cel mare Cere tuturor Purtatorilor de Dumnezeu Parinti sa vina in Constantinopol pentru a-l binecuvanta.

Odata cu incheierea Sinodului de la Niceea, Alexandru, care pe atunci avea aproape 70 de ani, continua sa fie un aparator darz al credintei crestine in fata intrigilor lui Arie si a acolitilor sai. Chemat la Nicomidia de catre Constantin pentru a-si explica credinta, Arie reuseste sa il insele pe imparat, semnand o hartie pe care acesta il recunostea pe pe Fiul lui Dumnezeu ca fiind nascut inainte de toti vecii.

Profitand de aceasta marturisire, Arie cere reintegrarea sa in Biserica, iar la presiunile facute de Eusebiu de Nicomidia, imparatul accepta cererea, spunandu-le episcopilor care s-au reunit la sinodul din Tir (335) sa o examineze.

Sinodul, compus in mare parte din partizani ai lui Arie, se intorc impotriva Sfantului Atanasie cel Mare, tratandu-l drept vrajitor, bruta, dar si semanator de discordie. La auzul acestora, Atanasie se imbarca in secret oe o corabie pentru a ajunge la Constantinopol in incercarea de a vorbi cu imparatul. Toate acestea se petreceau in timp ce sinodul de la Tir il trimiteau in exil la Treves (orasul nemtesc Trier de astazi).

Arie incerca sa sa revina in Alexandria, insa la auzul vestii, porni o razmerita contra lui, fapt care l-a determinat pe Constantin sa il cheme la Constantinopoul undeva va avea sa se impartaseasca cu Sfantul Alexandru. Eusebiu, impreuna cu acolitii sai au incercat prin nenumarate moduri sa faca presiuni asupra Sfantului Arhiepiscop sa slujeasca Sfanta Liturghie, in decursul careia sa se impartaseasca cu ereticul de Arie.

Sfantul Alexandru se retrase in Biserica Sfanta Irina si, ingenunchiind, se ruga neincetat lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: “Doamne, daca Arie trebuie sa fie impacat cu Biserica, atunci slobozeste pe robul tau cu pace. Dar daca ai mila de Biserica Ta si nu vrei ca mostenirea Ta sa se faca de rusine, atunci ia-l pe Arie, pentru ca oamenii sa nu ia erezia drept Adevarata Credinta.”

Sambata, cu o zi inainte de slujba care trebuia sa aiba loc, Alexandru se gasea in piata, aproape de coloana de porfira ridicata de Constantin cel Mare. Arie, chemat de nevoile firesti, merse la closet, moment in care matele au crapat in el, loc unde a si murit de altfel.

La auzul vestii, Alexandru ii multumi bunului Dumnezeu nu pentru moartea lui Arie, ci pentru ca Domnul si-a aratat inca o data puterea sa, care a depasit dorintele mai-marilor lumii. Totusi, aceste tulburari au continuat vreme indelungata, timp in care Sfantul Ierarh Alexandru a continuat sa lupte pentru Ortodoxie.

Trece la Domnul la varsta de 98 de ani, la doar cateva luni dupa moartea Sfantului Imparat Constantin cel Mare (337).