Pe data de 31 decembrie, este prăznuită Sfânta Cuvioasă Melania Romană. Această cuvioasă se trage dintr-o familie înstărită de senatori și care aveau multă influență. Încă de la o vârstă fragedă Melania avea un singur gând, și anume de a rămâne fecioară și de a-L sluji neîncetat pe bunul Dumnezeu.

Sfânta Cuvioasă Melania Romană s-a născut la Roma într-o familie de nobili, în a doua jumătate a secolului al IV-lea. A fost silită de către părinţii săi să se căsătorească cu un tânăr nobil, Alpinian, cu care a avut doi copii, scrie crestinortodox.ro. După naşterea celui de-al doilea copil, Melania şi Alpinian au hotărât să stea împreună doar ca frate şi soră.

După o vreme, cei doi copii ai lor s-au mutat la Domnul. Astfel, sfânta se decide să părăsească cetatea în care locuia și să se retragă într-una din locuințele părinților ei, la țară.

Și-a dedicat viața lui Dumnezeu

Acolo această cuvioasă va trăi în rugăciune și asceză, vindecandu-i pe cei bolnavi și ajutându-i pe cei nevoiași și fără adăpost, mergând prin închisori pentru a îi cerceta pe cei încuiați și surghiuniți. Mai apoi Melania va renunța la toate bunurile lumești, vânzând toată averea ei pe care mai apoi o va dărui bisericilor și mănăstirilor.

Începu să postească din ce în ce mai aspru și mai des. Dacă la început ea obișnuia să mănânce doar o dată la două zile, ajunsese la un moment dat să nu pună gura pe mâncare decât o dată la cinci zile. Dat fiind faptul că aparținea unei familii alese, aceasta se bucura de o educație aparte iar scrierea îi era foarte frumoasă.

La ceva timp distanță pleca în Africa, unde va rămâne preț de șapte ani de zile. Ajunsă acolo, își va împărți restul de avere și va purcede spre Alexandria. De acolo cuvioasa va pleca la Ierusalim, unde va locui într-o chilie. Ulterior sfânta strânsese în jurul ei 90 de fecioare de care avea grijă și cărora le oferea tot ceea ce le trebuia.

Se îmbolnăvi extrem de tare și îl chema la ea pe Teofil, episcopul Elefterupolei. Se împărtășește cu Sfintele Taine, își ia rămas bun de la surorile sale iar înainte de a-și da sufletul în mâinile Domnului va rosti următoarele cuvinte: “Așa s-a făcut, precum a hotărât Dumnezeu!”.