Marţi, 6 octombrie, creştin-ortodocşii din România prăznuiesc un mare sfânt, al cărui nume este purtat de mii de români. Ce sărbătorim astăzi în Calendarul Ortodox?
Marţi, 6 octombrie, Calendarul Ortodox îl pomeneşte pe Sfântul Apostol Toma, supranumit şi Geamănul, unul din Sfinţii Doisprezece Apostoli ai Mântuitorului.
Sfântul Apostol Toma este numit şi “ocrotitorul întârziaţilor”
Interesant este că, între Apostoli, Toma este mereu un întârziat. Nu este prezent la prima arătare a Domnului ucenicilor și nici la Adormirea Maicii Domnului. A fost rânduiala lui Dumnezeu ca Toma să întârzie, ca prin pipăirea urmelor cuielor din trupul lui Hristos și a coastei Lui, să se dea o dovadă și mai hotărâtă despre învierea Sa.
Tot prin pronie divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântarea Maicii Domnului. Sosind trei zile mai târziu, a cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Așa am aflat că Maică Domnului nu a fost supusă stricăciunii.
Dacă Sfântul Toma este numit “ocrotitorul întârziaților”, e bine să precizăm că nu este ocrotitor al celor care întârzie din comoditate, ci din dumnezeiasca rânduială, scrie crestinortodox.ro.
Momente importante din viaţa sfântului
Sfântul Apostol Toma a fost originar din Paneada, cetatea Galileii. În duminica Învierii, Sfântul Toma nu a fost de faţă la venirea lui Iisus în mijlocul ucenicilor. Auzindu-i însă pe ceilalţi apostoli vorbind despre Învierea Domnului, a spus că nu va crede până nu va vedea în mâinile Lui semnele cuielor şi dacă nu va pune mâna sa în coasta străpunsă a Lui Hristos.
După opt zile, fiind ucenicii adunaţi, iar Toma împreună cu dânşii, s-a arătat Domnul şi i-a zis: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios” (Ioan 20; 27).
Toma, văzând şi pipăind locul rănilor lui Hristos, a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu” (Ioan 20;28).
Îndoiala Sfântului Apostol Toma a făcut ca Învierea Domnului să fie adeverită cu mai multă tărie, căci Mântuitorul nu cu nălucire, nici cu alt trup, ci cu acelaşi trup cu care a pătimit pentru mântuirea noastră, a înviat cu adevărat şi S-a arătat ucenicilor.
Prin îndoiala şi dorinţa de a se încredinţa că Învierea lui Hristos este reală şi palpabilă, Sfântul Apostol Toma a făcut cunoscut că trupul înviat al Mântuitorului purta încă semnele unui morţi violente. Pentru că altfel, Sfântul Apostol Toma s-a dovedit plin de râvnă pentru Hristos, fiind gata să moară împreună cu învăţătorul său, după cuvintele sale înaintea învierii lui Lazăr din Betania: „Să mergem şi noi şi să murim cu El” (Ioan 11;16).
După Cincizecime, Apostolul Toma a propovăduit Evanghelia în părţile Indiei, şi acolo a avut sfârşit martiric.