O sărbătoare importantă este trecută astăzi, 5 ianuarie, în Calendarul Ortodox. Creştinii trebuie să aibă grijă la o serie de reguli în această zi. În plus, trei sfinţi sunt prăznuiţi în calendar pentru credinţa lor în Hristos.
Ce trebuie să facă creştinii în Ajunului Bobotezei
Duminică, 5 ianuarie, este Ajunul Bobotezei în Calendarul Creştin Ortodox. În Ajunul Bobotezei, creştinii trebuie să ţină post negru, să nu mănânce şi să nu bea nimic. Potrivit Canonului 1 al Sfântului Teofil al Alexandriei, în Ajunul Bobotezei se ajunează total. În Tipicul Sfântului Sava se spune însă că, dacă Ajunul Bobotezei cade duminica sau sâmbăta, nu trebuie să se ţină post negru.
Postul din ziua de 5 ianuarie datează din perioada secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau prin post şi rugăciune pentru primirea Sfântului Botez a doua zi. Astăzi, creştinii postesc în această zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfinţită – Agheasma Mare. Credinciosii gustă din Agheasma Mare timp de 8 zile de la Bobotează, până pe 14 ianuarie inclusiv, când se încheie praznicul cu slujbele şi cântările Bobotezei, dar şi în zile de post, la îndemnul duhovnicului.
În această zi, Calendarul Ortodox îi prăznuieşte pe Sfântul Sfinţit Mucenic Teopempt şi Sfântul Mucenic Teona, precum şi pe Sfânta Cuvioasă Sinclitichia.
Sfântul Sfinţit Mucenic Teopempt şi Sfântul Mucenic Teona
Acest sfânt mucenic Teopempt a fost episcop, în zilele împăratului Diocleţian, la anii 290. Şi ridicând Diocleţian prigoană asupra creştinilor, Teopempt a fost cel dintâi care a mărturisit că Hristos este Dumnezeu. Fiind prins şi vădind în faţa împăratului înşelăciunea idolească, a fost aruncat într-un cuptor cu foc, i-au scos apoi un ochi şi i-au dat otravă. Rămânând în viaţă după toate acestea şi aducând la credinţă în Hristos pe vrăjitorul Teona, care îi dăduse otrava, a fost supus la alte chinuri şi în cele din urmă i-au tăiat capul. Astfel s-a încununat cu cununa muceniciei. Iar pe sfântul Teona, care fusese fermecător şi crezuse, l-au aruncat într-o groapa şi l-au împresurat cu pământ. Şi aşa şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.
Sfânta Cuvioasă Sinclitichia
Sfânta Cuvioasă Sinclitichia era de neam ales, bogată şi evlavioasă şi mulţi tineri o cereau în căsătorie pentru frumuseţea ei înfloritoare şi pentru averea ei cea multă. Dar ea îşi înălţa tot mai mult dorul către Dumnezeu. Pentru aceasta a părăsit cu totul grijile lumeşti şi şi-a dat toată silinţa spre adăugirea îmbunătăţirii sufletului, prin înfrânare. Biruind deci pe vicleanul luptător diavolul, s-a mutat cu mintea către Dumnezeu, mai înainte de despărţirea de trup.
Dar aproape de sfârşitul vieţii sale, iar a ispitit-o vicleanul. Întocmai ca pe Iov, acoperind-o cu bube, cu răni şi cu viermi, care îi mâncau trupul. Tăria sufletului însă nu i-a slăbit, ostenelile nu le-a părăsit şi cu luptă bărbătească a trăit până la 80 de ani, când a răposat în pace, dându-şi sufletul în mâna lui Dumnezeu şi luând cununa biruinţei cu sfinţii.