Nu vă pot descrie exact cum vor decurge aceste discuții. Am deja o idee despre cum ar putea arăta această negociere, dar nu vrem să-l facem pe Putin mai deștept decât este deja. Facem din acest lucru un mic secret. Doar sfârșitul este sigur: Putin nu va mai încerca niciodată după asta să atace Ucraina”, scrie Tudor Păcuraru pentru EVZ
Vorba lui Moromete: pe ce se bazează secretarul general NATO?
Avertismentul. Comentariile domnului Rutte, în sensul că va trebui ca domnul Putin să se așeze la masa negocierilor, au constituit o surpriză pentru mass media – dar nu pentru cititorii Evenimentului Zilei, care cunoșteau acest aspect încă dinainte de Crăciun .
Aceste comentarii survin la o zi după ce președintele Donald Trump a declarat că echipa sa este deja angajată în ”discuții foarte serioase” cu partea rusă despre cum să pună capăt războiului din Ucraina. Într-un interviu acordat Televiziunii de Stat, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a minimizat declarația, subliniind că nu acceptă negocieri cu președintele Ucrainei, Zelenski, care ar fi „un președinte ilegitim, pentru că i-a expirat mandatul”. Legislația ucraineană interzice însă organizarea de alegeri cât timp e instituită legea marțială.
Răspunsul domnului Trump a venit imediat: i-a arătat președintelui rus că nu glumește când susține că „Dacă prețul scade, războiul Rusia – Ucraina se termină imediat. În acest moment prețul petrolului e suficient de mare ca războiul să continue. Trebuie să scădeți prețul petrolului.”
Nu vă pot descrie exact cum vor decurge aceste discuții. Am deja o idee despre cum ar putea arăta această negociere, dar nu vrem să-l facem pe Putin mai deștept decât este deja. Facem din acest lucru un mic secret. Doar sfârșitul este sigur: Putin nu va mai încerca niciodată după asta să atace Ucraina.” Vorba lui Moromete: pe ce se bazează secretarul general NATO?
Avertismentul. Comentariile domnului Rutte, în sensul că va trebui ca domnul Putin să se așeze la masa negocierilor, au constituit o surpriză pentru mass media – dar nu pentru cititorii Evenimentului Zilei, care cunoșteau acest aspect încă dinainte de Crăciun (AICI). Aceste comentarii survin la o zi după ce președintele Donald Trump a declarat că echipa sa este deja angajată în ”discuții foarte serioase” cu partea rusă despre cum să pună capăt războiului din Ucraina. Într-un interviu acordat Televiziunii de Stat, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a minimizat declarația, subliniind că nu acceptă negocieri cu președintele Ucrainei, Zelenski, care ar fi „un președinte ilegitim, pentru că i-a expirat mandatul”. Legislația ucraineană interzice însă organizarea de alegeri cât timp e instituită legea marțială.
Răspunsul domnului Trump a venit imediat: i-a arătat președintelui rus că nu glumește când susține că „Dacă prețul scade, războiul Rusia – Ucraina se termină imediat. În acest moment prețul petrolului e suficient de mare ca războiul să continue. Trebuie să scădeți prețul petrolului.”
China și India, principalii cumpărători ai petrolului rusesc, știind ce urmează, iau măsuri de precauție: limitează importurile din Rusia (care reprezintă 50% și, respectiv 36% din consum) și caută alte surse. Și Rusia a înțeles: nu a mai făcut oferte de export petrol în India, pentru luna martie. Pentru a debloca situația, președintele Dumei, domnul Viaceslav Volodin, se află în India. Da, domnul Volodin, cel care revendică Alaska!
Presiune maximă. În acest context, pe surse oficioase, domnul Trump a anunțat deja Rusia care-i sunt intențiile: încetarea focului de Paște (20 aprilie), iar la 9 mai, armistițiu. Un calendar ambițios: Au Mai Rămas 44 de zile. AMR 44. Acest plan a fost deja discutat de noul secretar de Stat american, Marco Rubio, cu șefa diplomației UE, Kaja Kallas. Evident, aceste intenții au fost discutate cu prim-ministrul britanic și cu secretarul general NATO, care în mod neobișnuit au participat la summitul informal al liderilor europeni de luni, tocmai pentru a prezenta, alături de doamna Kallas, strategia convenită cu președintele Trump. Conform AFP, intenția e “presiunea maximă asupra Moscovei!”
Primele efecte ale noii strategii se fac deja simțite: noul secretar de Stat american Marco Rubio a catalogat Coreea de Nord drept un ”stat canalie de care trebuie să ne ocupăm”. Și s-a ocupat: trupele nord-coreene au început retragerea de pe frontul ucrainean. Și este o simplă coincidență că președintele Trump și-a anunțat intenția de a taxa importurile chineze cu numai 10%, pe când cele din Canada și Mexic vor fi taxate cu 25%.
La fel, este o simplă coincidență că acest calendar se suprapune cu calendarul electoral din România: e de așteptat ca unul dintre aspectele ce se vor conveni să fie încetarea imixtiunii serviciilor speciale ruse în alegerile din SUA și Uniunea Europeană. Fiindcă imediat după încetarea focului, Ucraina va ridica legea marțială și va organiza alegeri prezidențiale, astfel încât armistițiul de la 9 mai să fie semnat de un președinte ”legitim”.
Este posibil ca acest aranjament de neamestec să-i includă și pe unii apropiați de-ai domnului Viktor Orbán, cu acces la serviciile ungare și ale căror relații cu familia domnului Narîșkin, șeful spionilor SVR, au devenit în ultima vreme de notorietate prin mass media.
Mai mult ca sigur va fi abordată și problema Transnistriei – poate de aceea, ca să mențină valoarea de ”monedă de schimb” a regiunii separatiste, autoritățile de la Tiraspol fac nazuri când vine vorba să accepte ajutorul oferit de Republica Moldova și de Ucraina.
Poziția de negociere a Rusiei. Zilele trecute a ajuns în posesia redacției Reuters de la Moscova un extrem de interesant material alcătuit, pentru uzul Kremlinului, de ȚMAKP – Centrul pentru Analiză Macro-economică și Previziuni pe Timp Scurt. Conform acestei analize, „cele mai multe companii comerciale rusești vor intra curând în faliment”. Faptul că atât jurnaliștii de la Reuters cât și cercetătorii ȚMAKP circulă încă liberi prin Moscova și n-au fost ”împinși de curent” pe vreun geam arată că aprecierile respectivului material sunt însușite de cercuri politice și de afaceri suficient de influente ca să-i protejeze.
Concret, materialul arată că „în acest an, Rusia ar putea să se confrunte cu un val de falimente, fiindcă procentul întreprinderilor cu nivel riscant de îndatorare s-a dublat în 2024”. 20% din întreprinderile rusești aveau de plătit, în decembrie 2024, dobânzi care depășeau 2/3 din venituri. Iar în condițiile încetinirii creșterii economice și a menținerii unei inflații ridicate, „economia rusă se confruntă cu amenințarea unui amplu val de falimente”. Două exemple: în trimestrul 3/2024, cel mai mare operator de telefonie mobilă din Rusia, MTS, a înregistrat o cădere cu 88,8% a profiturilor sale, datorită dobânzilor ridicate. Iar Compania Națională de Căi Ferate, ОАО «РЖД», se confruntă cu o creștere a dobânzilor de 4 miliarde dolari, ceea ce a determinat abandonarea unei mari părți din planul de investiții. Este o situație generală: analiștii ȚMAKP apreciază că în 2025 Rusia va asista la „o încetinire a dinamicii investițiilor în mijloace de producție, ceea ce determină deja o reducere a potențialului de creștere economică”. Investițiile, care în 2024 reprezentau 7% din PIB, vor scădea la 1,7-2,0% în acest an. Iar dacă în 2021 – 2023 20% dintre întreprinderi plăteau cu întârziere furnizorii, în prezent procentul e de 37%.
Analiza ȚMAP nu suflă o vorbă despre dobânzile subvenționate de Stat sau despre veniturile din exportul de petrol, dar în rest este exact ce scriam eu acum trei săptămâni AICI. Iar situația exporturilor petroliere ale Rusiei devine din ce în ce mai problematică, de când Statele Unite au reușit să satisfacă dorința Ligii Arabe, de încetare a masacrului din Gaza. Ba chiar domnul Trump a obținut ca Armata israeliană să permită teroriștilor HAMAS să iasă pentru un ceas – două din văgăuni și să organizeze o mică paradă, printre ruine: nimănui nu i-ar conveni ca, în locul înfrânților, să se înstăpânească în Gaza vreo altă organizație teroristă, mai în putere.
Esența negocierilor. Sub presiunea situației economice, se profilează deci începerea de negocieri pentru o încetare a focului și, poate, un armistițiu. Trimisul SUA pentru războiul din Ucraina, gl. (r) Keith Kellogg, a declarat pentru Fox News că „Ambele părți vor trebui să accepte concesii. Așa funcționează negocierile și cred că ambele părți vor face concesii.” De fapt, nici rușii nici ucrainenii nu prea au încotro: „Nu se poate merge decât într-o singură direcție”, a adăugat dânsul. Pentru început, „vom avea discuții cu toată lumea și apoi, probabil, în viitorul apropiat, vom găsi o modalitate de a pune capăt acestui conflict.”
Din informațiile pe care le am, Ucraina va renunța la candidatura la NATO, ceea ce este până la un punct normal: niciodată Alianța nu a primit noi membri care nu se aflau în relații normale cu vecinii. Iar Ucraina e vecină cu Rusia agresoare.
În schimb, Ucraina va intra într-un parteneriat strategic cu SUA, în schimbul accesului companiilor americane la resursele sale minerale. Adică exact ce explicam la 14 noiembrie 2024 la Metropola TV și reluam ulterior în Evenimentul Zilei (AICI). Și alte State din regiune au parteneriate strategice de acest fel, pe linia ferată care unește portul grecesc Alexandropolis cu Ruse și, de-acolo, prin Vicșani, spre Cernăuți și mai departe. Adică linia ferată pe care au folosit-o, zilele trecute, cele trei batalioane mecanizate spaniole plecate din porturile Cartagena și Almería, care au sosit la Alexandropolis sub protecția portavionului Juan Carlos I și și-au continuat drumul cu trenul, pentru a participa la Steadfast Dart 25, cel mai mare exercițiu pe care NATO îl va desfășura în acest an, între 10 și 21 februarie, în Grecia, Bulgaria și România. Astfel, este testată capacitatea de a menține legătura dintre Mediterana de Est (de unde escadra navală rusă tocmai a plecat) și viitoarea linie de demarcație ruso – ucraineană.
Fiindcă negocierile se concentrează, în prezent, pe o versiune a Planului Podoliak: o zonă tampon de 100 km, de o parte și de alta a actualei linii de contact. Partea ucraineană e de acord cu prezența unor trupe UE (de fapt NATO), iar partea rusă a solicitat Organizației de Cooperare de la Șanhai (adică, Chinei) să furnizeze efective de pace, pe teritoriul său. Ceea ce explică plecarea nord-coreenilor: Beijingul i-a notificat că nu mai au ce căuta în zonă.
Desfășurătorul negocierilor. După ce diplomații vor fi stabilit aceste jaloane inițiale, va urma o întâlnire (probabil telefonică) Trump – Putin la începutul lunii februarie, apoi o întâlnire Trump – Zelenski, la Kiev, la comemorarea a trei ani de la începerea războiului. Mă aștept ca, cu prilejul turneului său în Polonia, Ucraina și România (25 – 28 februarie) domnul Trump să anunțe o întâlnire a plenipotențiarilor ruși și ucraineni, mediată de SUA, în prima jumătate a lunii martie. Dacă această negociere nu se va solda cu convenirea unui acord de încetare a focului pentru 20 aprilie, OPEC va intra în acțiune și va începe, în Rusia, seria de falimente. În schimbul contribuției lor la pacea mondială, Statele Arabe vor obține restaurarea autonomiei Republicii Crimeea, străvechi pământ musulman – pe care Rusia a retrogradat-o la rangul de simplă provincie a Rusiei.
Ar urma semnarea unui Tratat de pace: ca și HAMAS în Gaza, Regimul Putin va putea organiza, de 9 Mai, o paradă a presupusei ”victorii”. Surse mediatice promovează ideea unui Tratat de pace, dar sunt sigur că se va ajunge cel mult la un Armistițiu: nici Ucraina, nici Rusia nu acceptă, din motive constituționale, să cedeze părți din teritoriu lor. Iar un Tratat de Pace ar implica plata, de către agresor, de despăgubiri, conform Rezoluției din 2022 a Adunării Generale ONU – aspect cu care, evident, Moscova nu e de acord.
Remiza. Un Armistițiu, de tipul celui dintre cele două State coreene, este din punct de vedere militar o remiză: diferendul nu poate fi tranșat prin mijloace militare. Bătălia urmează să continue în plan socio-economic: urmează un Război Rece.
Ucraina și R. Moldova vor deveni membri al Uniunii Europene până în 2030. Aici am mari îndoieli: Uniunea Europeană e mai divizată ca oricând, între Statele vestice cu trecut colonial recent și abordări în consecință și Statele estice, formate acum un veac tocmai ca urmare a devoluției imperiilor europene. Ucraina riscă să adere pe hârtie și să fie ținută la ușă precum România și Bulgaria, vreme de 20 – 30 de ani, cu MCV-ul de gât și șapca în mână. Dar să sperăm că nu va fi așa, caz în care în 10 – 15 ani diferențele de dezvoltare dintre Rusia și Ucraina vor fi mari și susceptibile să provoace procese istorice semnificative. Procese istorice similare cu cele din Războiul Rece, când Lagărul Socialist a fost nevoit să ridice un zid între Germania de Vest și cea de Est (zona de ocupație rusă din Germania).
Acest proces istoric va fi alimentat și de perpetuarea sancțiunilor, care vor fi ridicate numai în măsura în care Rusia va respecta condițiile. Din experiența cu MCV-ul, știm deja că vreme de zece, douăzeci sau treizeci de ani vor exista ”neajunsuri grave”, iar ridicarea sancțiunilor se va limita la domeniile de interes pentru Uniunea Europeană și SUA. Deloc întâmplător, în UE se evocă deja ridicarea interdicției de a importa gaz rusesc, ceea ce ar duce la scăderea prețurilor uriașe ale energiei în Europa.
Oricum, asta nu va ajuta poporul rus: ca de obicei, caimacul va fi confiscat de oligarhi. Dar asta va ajuta Regimul Putin să deghizeze semi-înfrângerea în ”victorie”: ca și în Gaza, nimănui nu i-ar conveni să se înstăpânească la Kremlin alt regim terorist, mai în putere.
