A marșat la aceste invitații și un român, îl știți toți de acum, Călin Georgescu. Într-un recent interviu, acesta aspus că ar fi momentul ca România să reintre în posesia unor teritorii care astăzi aparțin Ucrainei, scrie Mirel Curea pentru EVZ

Ce dacă Ucraina este un stat suveran, ce dacă este membru al ONU, ba chiar membru fondator, ce dacă România are cu statul vecin un Tratatul numit De buna vecinătate și cooperare, ce dacă există nenumărate prevederi în materie, care țin de Constituția României și de Dreptul Internațional?

Nimic nou, în propunerea rușilor, la care Călin Georgescu ar marșa! Tehnica este străveche. Ea este specifică bandiților care împart parada, ca să se asigure de complicitatea celor care ar sări în ajutorul victimei. Metoda este utilizată nu doar de tâlharii mărunți, ci chiar și de cei cu anvergură istorică, de cei care au practicat teroarea la nivel de țări și continente. Avem exemple nenumărate, ne vom opri la două.

Semnat pe 23 august 1939, pactul Molotov-Ribbentrop nu a fost un „pact de neagresiune”. A fost o alianță politică și militară, care împărțea Europa în două sfere de influență – de-a lungul liniei formate de trei râuri poloneze: Narew, Vistula și San. O lună mai târziu linia a fost mutată de-a lungul râului Bug, ca urmare a „Tratatului germano-sovietic privind frontierele și de prietenie” din 28 septembrie 1939. A fost un prolog pentru crimele incalificabile comise de ambele părți ale liniei în următorii ani.

Sunt vorbele premierului polonez, Mateusz Morawiecki, într-o declarație oficială făcută acum cinci ani, care a tratat subiectul „Secolul XX a adus lumii suferințe de neconceput și moartea a sute de milioane de oameni, uciși în numele unor ideologii totalitare bolnave. Numărul de decese cauzate de nazism, fascism și comunism este evident pentru oamenii din generația noastră. Este, de asemenea, evident cine este responsabil pentru acele crime – și al cui pact a început Cel de-al Doilea Război Mondial, cel mai ucigaș conflict din istoria omenirii.”

Pactul dintre Hitler și Stalin a fost pus imediat în aplicare: la 1 septembrie 1939, Germania nazistă a invadat Polonia din vest, sud și nord, iar la 17 septembrie 1939, URSS s-a alăturat, atacând Polonia de la est. Pe 22 septembrie 1939 a avut loc o mare paradă militară la Brest-Litovsk – o sărbătoare a înfrângerii comune a Poloniei independente de către Germania nazistă și Rusia sovietică. Astfel de parade nu sunt organizate de părți ale unor pacte de neagresiune – sunt organizate de aliați și prieteni. Exact asta au fost Hitler și Stalin – multă vreme nu au fost doar aliați, ci de fapt prieteni. Prietenia lor a înflorit atât de mult încât, atunci când un grup de 150 de comuniști germani au fugit din al Treilea Reich în URSS înainte de izbucnirea Celui de-al Doilea Război Mondial, în noiembrie 1939 Stalin i-a predat lui Hitler drept „un cadou”, mai spune premierul polonez, în același document.

Alt act de banditism istoric. Doi ani mai târziu, în 27 martie 1941, la Belgrad, capitala Regatului Iugoslaviei a avut loc o lovitură de stat, care l-a adus pe tron, în locul regentului Pavel, pe regele Petru al II-lea. Faptul că regentul Pavel a cedat presiunilor lui Adolf Hitler și și-a alătura țara Pactului Tripartit, adică Axei, a stârnit furia populației, a partidelor politice și a armatei. Două zile mai târziu, regentul Pavel a fost înlăturat de la putere și înțelegerea cu Hitler, anulată. Turbat de furie, Hitler a ordonat Operațiunea Pedeapsa, Belgradul a fost distrus în trei zile de bombardamente neîntrerupte, iar după încă o săptămână, resturile armatei iugoslave, nimicite de 28 de divizii de blindate germane, s-au predat la Sarajevo.

Scena în care Hitler decide raderea Belgradului de pe suprafața pământului este descrisă în romanul Delirul de Marin Preda, cu maximă acuratețe documentată istoric:

Goering, ordonă Hitler răgușit, dar acum calm, vei distruge imediat Belgradul printr-un atac de bombardiere grele, prin asalturi succesive, operând de pe bazele aeriene din Ungaria. Generalii Keitel şi Jodl, chiar din acest moment veți pregăti un plan de atac al trupelor terestre, iar domnul Ribbentrop va informa Ungaria, Bulgaria, România și Italia de viitoarea împărțire între ele a teritoriului iugoslav. Nu va mai rămâne din această țară decât Croația, care va deveni un stat aliat al Reichului. Italia va dori probabil coasta adriatică, Ungaria, Banatul, Bulgaria, Macedonia. Nu știu ce va dori România. (România n-a dorit nimic!). Iată, reluă Hitler rânjind, cel puțin un război care o să bucure pe mulți… Să reținem, România n-a dorit nimic!

Dacă opinia potrivit căreia România ar trebui să împartă Ucraina cu Vladimir Putin ar fi fost emisă de un Bulă beat mangă, înainte de a se prăvăli în șanț, nu ar fi fost nici cea mai măruntă problemă. Ea aparține însă unui ins care se pretinde a fi deja președintele ales al României, iar vorbele sale coboară din programul pe care promite că îl va transpune în realitate, atunci când va ajunge la Cotroceni.

Este destul de complicat să califici spusele lui Călin Georgescu, pentru că ele țin de o pregătire, de o profesie absolut specială. De aceea mă voi rezuma la a cita opinia reputatului medic psihiatru, dr. Gabriel Diaconu:

Dementul ăsta simandicos, cu manșetele lui albe la cămașă, cu gâtlegăul bine atârnat de gulerul cămășii, ajunge la un moment dat să discute hăcuirea Ucrainei, cum o să ne „luăm” noi înapoi Bucovina de Nord, Maramureșul istoric, Bugeacul…

Piticul ăsta mesianic e desprins din aceeași tușă cu ”civilizatorii pe tancuri”. E îngrozitor că suntem contemporani unor astfel de oameni. Dar și că împrejurul lui zăngăne triumfalist tot felul de exaltați care așa cred că o să ajungem să trăim „într-o țară ca afară”.

Dacă ar fi să cadrez declarațiile lui Călin Georgescu, ale ”candidatului” Georgescu, ele sunt neo-fasciste, șoviniste, revizioniste, megalomaniace și, în esență, marca unei profunde psihopatii, cu dispreț față de om, umanitate, o personalitate necrofagă, sado-masochistă, sociopată.