Călin Georgescu, în anul 2024, într-o conferință

„Știți de ce mănâncă omul? Nu ca să aibă energie, ci ca să dea de mâncare la paraziți. Și atunci când ți-e frică, când ai neliniști, când ai oboseli ești parazitat energetic. Asta este. Nu mai ești tu, e altcineva. Domne, dacii nu se hrăneau cu ce vedeți prin publicitățile astea banale. Ei se hrăneau cu aerul munților și cu fructele pădurii. Atât!”

Citind zicerea asta la colegul Mirel Curea pe Facebook am avut revelația fanteziei doamnei Cristela Georgescu când dansează cu lingura de lemn prin bucătărie. Parazitată energetic, probabil, și ca să nu dea mâncare la paraziți, soața Dacului prezidențiabil aduna aerul munților ca să umple farfuriile la masa de prânz, scrie Simona Ionescu pentru EVZ.

Fantezii, evident! La fel cu cele pe care ni le servesc politicienii noștri despre boacăna pe care a făcut-o directorul Oberlander, cel care de vreo 15 de ani manageria niște ruine în care se găsește patrimoniul național. Oberlander Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie. Și am să vă arăt că acest director, instituții importante ale statului și mulți dintre politicieni știau despre existența unor rețele de falsificatori de artă și hoți de patrimoniu cu ramificații în toată Europa și în America. Măsuri de protecție serioase? Ni le-au arătat cei patru hoți din Olanda. Ei însă și-au protejat „marfa”, au pus-o la păstrare.

D-aia zic – Călin Georgescu are dreptate cu ticul lui: Despre asta e vorba! Păcat că politicieni cu exercițiul puterii nu s-au trezit din plezneala poporului în primul tur la prezidențiale și să vină cu schimbări de atitudine și acțiune pentru situațiile care nemulțumesc societatea, identificate de candidatul Georgescu și bătute atât de des din gură încât a convins două milioane de români că el e Salvatorul. Râdem, glumim, dar nici nu-i vedem pe pesediștii și liberalii din fruntea țării că resetează sistemul hulit.

Doar un exemplu! Ieri am asistat la nesimțirea din Parlament când s-a propus ca membrii Curții Constituționale, foști și actuali, să aibă la dispoziție 700.000 de lei din bugetul statului pentru a-și cumpăra medicamente. Cum e posibil să vii cu o asemenea propunere în bugetul României, când e arhiștiut ce salarii urieșești au judecătorii CCR, unii cumulându-le cu pensiile? Și, mai ales, când e de notorietate că pensionarii de rând își drămuiesc banii ca să aibă să-și plătească taxele, întreținerea la locuințe și medicamentele!

Furtul și traficul cu obiecte de artă și de patrimoniu are o istorie lungă

Despre tot ce am să scriu aici se știe de ani de zile, din vremea comunismului, în departamentele specializate din Poliția Română, SRI, SIE, muzeele din România, în rândul specialiștilor și evaluatorilor de artă cu recunoaștere internațională. Evident că știa multe și directorul Oberlander, cel care a fost de acord cu expedierea celor aproape 700 de artefacte către muzeul din Olanda, pentru că presa a scris de-a lungul timpului despre pericole.

Sunt unul dintre jurnaliștii care a publicat date importante despre furtul de tablouri de la muzeul Bruckenthal din Sibiu din 26 mai 1968, caz anchetat de celebrul comisar al acelor timpuri, Ceacanica, oprit la un moment dat de Securitate ca să meargă mai departe.

Atât în timpul anchetei cât și la începutul anilor 70, a circulat zvonul că furtul a fost pus la cale chiar de oameni ai Securității, care au lucrat la ordinul unor înalte personalități din ierarhia comunistă, și că tablourile fuseseră scoase din țară pe cale diplomatică. S-a bănuit tot timpul că ele au ajuns în Germania, dar peste 20 de ani, când patru dintre ele au fost descoperite, s-a constatat că măcar o parte din ele au ajuns în America. Iar după ce acestea au fost găsite în 1998, în opinia unor vechi ofițeri de poliție și de Securitate în furtul de la Bruckenthal  au fost implicate persoane importante: colecționari de artă, un lider PCR, ofițeri de Securitate. Muzeograful a fost găsit țap ispășitor din cauza coincidenței numelui de Ionescu, la fel cu cel despre care se șoptea că e creierul organizării unei rețele specializate în furtul și traficul cu obiecte cu artă. Declarațiile lor au rămas însă, mereu, la stadiul de bârfă.

Ancheta a durat patru ani, iar la final singurul verdict oficial a rămas că, în 26 mai 1968, la Muzeul Brukenthal a acționat o bandă de profesioniști în furtul de opere de artă, veniți din străinătate. S-au ascuns printre vizitatori, apoi, noaptea, cunoscând foarte bine locul, au operat, scoțând pânzele din rame. În 1972, Dumitru Ceacanica este convins de superiori să renunțe la ideea că tablourile mai sunt în România și va închide ancheta cu „AN” – Autor Necunoscut.

După 20 de ani, patru dintre tablourile furate sunt găsite în America

În anul 1998, în România democrată a picat bomba. După 20 de ani de la furtul de la Muzeul Bruckenthal, au apărut patru dintre cele opt tablouri furate. Președintele Emil Constantinescu a făcut o declarație de presă despre recuperarea pânzelor descoperite într-o colecție particulară din America, dar nu a oferit informații concrete. Nici reprezentanții Ministerului de Interne nu au fost generoși în explicații. Pe surse, am aflat că rețeaua despre care se vorbea pe vremea comisarului Ceacanica era activă și se tot „reîmprospăta”. O greșeală sau o înțelegere a dus la recuperarea celor patru tablouri.

Invadarea pieței de artă cu opere semnate de Brâncuși

Începând din 1999, încep să se descopere prin satele oltenești tot felul de scupturi semnate de Constantin Brâncuși. Așa susținea un expert acreditat de Ministerul Justiției, Lucian Stanciu. S-a zbătut mult ca să convingă tagma specialiștilor în istoria artei și a operelor lui Brâncuși că obiectele erau autentice.

Pavel Sușară, cunoscut critic si istoric de arta, a fost unul dintre cei mai activi adversari ai invadarii pieței de artă cu „falsuri grosolane” atribuite lui Brâncuși. Fiind expert de artă, atestat de Ministerul Culturii, Pavel Sușară a devenit reprezentantul unui grup mare de critici, istorici de artă, sculptori și pictori din România, care au cerut autorităților de la București să ia măsuri împotriva acestor falsuri. Nu s-a făcut mai nimic semnificativ.

Astfel, au ajuns să fie vândute în America câteva sculpture mici din marmură, atribuite lui Brâncuși. Vâlva a făcut-o descoperirea vameșilor din Peru, care au găsit o asemenea statuetă în bagajele unui roman. „Narcis” se numea obiectul de artă cu semnătura celebrului sculptor. Doar că experții lor au considerat că e un fals, iar instituțiile abilitate ale statului roman au fost sesizate. Sculptura a ajuns înapoi în România. Cu prilejul expertizei care s-a făcut atunci de către Muzeul Național de Artă al României, la cererea Ministerului Culturii, s-a dovedit falsul. Același obiect fusese „expertizat” de acel Lucian Stanciu și evaluat la vreo 8 milioane de dolari. Nu s-a întâmplat nimic, nicio punere sub acuzare, nicio condamnare. Doar comerțul cu operele lui Brâncuși s-a potolit.

Directorul Oberlander a fost de neclintit din post până la furtul din Olanda

Directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberlander-Târnoveanu, a fost des subiect în presă în ultimii ani. Angajații s-au revoltat de multe ori împotriva modului dictatorial pe care-l adoptase directorul lor. Curgeau reclamațiile cu privire la jignirile și umilințele la care erau supuși, la condițiile improprii de muncă, la modul în care erau păstrate în cadrul muzeului obiectele de patrimoniu.

La nivelul Ministerului Culturii se știa despre fierberile de la Muzeul de Istorie, miniștrii veneau și plecau, iar Oberlander supraviețuia, considerat fiind prieten al președintelui Iohannis. Ghinion cu organizarea expoziției din Olanda!

Fosta ministră PNL a Culturii, Raluca Turcan, a spus că asigurarea securității exponatelor s-a făcut prin contractul dintre Muzeului Național de Istorie și Muzeul Drents din Olanda și a susținut că singura instituție românească implicată a fost instituția condusă de Ernest Oberlander-Târnoveanu. Ea a participat doar ca prezență, să dea frumos în poză lângă comorile României. Ba acum, după ce coiful și cele trei brățari dacice au dispărut din muzeul olandez în ultima zi a expoziției, Turcan tot îl apăra pe Oberlander pentru măreața inițiativă de a transporta artefactele ca pe niște coșuri cu ouă. Frică de hoți, de rețelele de traficanți de artă? Nu s-au gândit. Și nici procurorii nu cred că se vor gândi să-i pună sub acuzare pentru crasa neglijență.

Nici lui Oberlander, nici Ralucăi Turcan, nici altora care au tolerat ce se petrecea la Muzeul de Istorie de ani de zile nu cred că le frică, nu au neliniști și oboseli, deci nu-s parazitați energetic cum zice Călin Georgescu. Doar românii vor rămâne fără celebrul coif dac din aur. Despre asta e vorba!