3 argumente împotriva ideii de a prelua 51% din multinaționale
Analistul economic Iancu Guda adresează o critică dură propunerii lui Călin Georgescu, care susține că statul român ar trebui să preia 51% din fiecare companie care operează pe teritoriul țării.
Potrivit lui Guda, această măsură ar duce România într-un faliment economic total, cu efecte dezastruoase pentru populație, cum ar fi creșterea prețurilor, șomajul și scăderea salariilor.
„Călin Georgescu a declarat în repetate rânduri că statul român va prelua, sub conducerea lui dacă este ales Președinte, 51% din orice multinațională. Întrebat ce vor face circa 2 milioane de români care lucrează la aceste companii, Călin Georgescu a răspuns sec: „La stat sau la cele românești”.
Fără să detalieze: care companii românești? Care se vor crea unde? Cum? Când? Sau, alte întrebări mai importante: ce ne face să credem că statul român poate gestiona mai eficient aceste multinaționale, care au beneficiat de cele mai moderne tehnologii, practici internaționale de management și experiență de peste un secol adunate pe plan internațional?
Dimpotrivă, realitatea ne demonstrează că majoritatea companiilor deținute de stat sunt ineficiente, înregistrează pierderi și nu beneficiază de guvernanță corporativă pentru transparență și competitivitate. Gândirea lui Călin Georgescu ne întoarce în comunism, când statul controla totul, dar era sărăcie generalizată”, afirmă Iancu Guda.
În sprijinul argumentelor sale, Iancu Guda subliniază trei puncte esențiale.
Efortul bugetar și riscul de faliment
Preluarea a 51% din companiile multinaționale active în România ar presupune un efort bugetar enorm, estimat la aproximativ 1.000 de miliarde de lei. Guda avertizează că acest cost ar reprezenta 12,5% din PIB-ul pe 2023, iar țara nu ar putea susține un deficit bugetar de 20% din PIB pentru următorii 5 ani fără a risca falimentul.
De asemenea, România ar ajunge să plătească dobânzi mari pentru împrumuturi externe, având în vedere riscul de țară ridicat. Un astfel de derapaj fiscal ar putea duce țara într-o criză economică severă, generând inflație și recesiune, ceea ce ar afecta grav viața românilor.
„Dacă ne imaginăm că plata s-ar face cu tranșe egale în 5 ani, rezultă un efort bugetar anual de 200 mld. Lei. Suma reprezintă circa 12,5% din PIB-ul pentru anul 2023 (1.583 mld. Lei), un efort bugetar imposibil de acomodat peste deficitul actual de 8% din PIB. O țară ca România NU își permite să acomodeze 20% deficit bugetar din PIB în fiecare an pentru următorii 5 ani, deoarece proiectează o datorie publică raportată la PIB de peste 150% până în anul 2030.
Ca să înțelegeți de ce așa ceva este NEFINANȚABIL și echivalent cu FALIMENTUL total, imaginați-vă că astăzi avem o datorie publică de circa 55% din PIB, cu un deficit fiscal de 8%, și deja plătim cele mai mari dobânzi din UE pentru împrumuturile pe 5 ani (circa 7,4% în decembrie 2024). Să nu uităm, riscul de țară al României este BBB- (Standard & Poors și Fitch), respectiv Baa3 (Moody’s), ceea ce înseamnă ultima clasă recomandată investițiilor. În limbaj simplu, orice derapaj fiscal ne aruncă în zona nerecomandată investițiilor, adică NU mai avem acces la finanțare externă.
Iar creșterea deficitului fiscal la 20% și a datoriei publice la peste 150% din PIB până în 2030 nu este „orice derapaj fiscal”… este faliment total al statului român, implicit al nostru tuturor. Singura soluție imaginară prin care poți să finanțezi așa ceva este prin suprataxarea mediului privat și a poporului român, ceea ce generează cel mai negru coșmar istoric al tuturor economiștilor: inflație (creștea accelerată și generalizată a prețurilor) și recesiune (șomaj și scăderea salariului).
Deci, stăpâni pe țară și resursele noastre, dar extrem de săraci. Ce „iubitor de glie” și „patriot adevărat” își dorește așa ceva pentru poporul lui?”, scrie Iancu Guda.
Pierderea locurilor de muncă
Un alt argument al analistului este impactul asupra celor 2 milioane de români care lucrează în multinaționale, care reprezintă aproape jumătate din angajații sectorului privat.
Salariile acestora sunt semnificativ mai mari decât media națională, iar în cazul în care statul ar prelua aceste companii, mulți dintre acești angajați riscă să își piardă locurile de muncă sau să experimenteze scăderi salariale.
Guda subliniază că majoritatea companiilor de stat existente în prezent sunt ineficiente și înregistrează pierderi, iar modelul economic propus de Georgescu nu ar face decât să ducă la o gestionare deficitară și la o amplificare a crizei economice.
„Așa cum am menționat, circa 2 milioane de români lucrează la aceste multinaționale, respectiv jumătate din angajații în sectorul privat. Mai mult, salariul mediu net înregistrat de multinaționale în 2023 se apropie de 7.000 Lei, ceea ce este cu 34% mai mult decât media înregistrată la nivel național. Unde vor lucra acești români? La ce companii?
Și, dacă prin absurd statul român va prelua 51% din toate multinaționalele active în România (spun absurd din cauza argumentelor explicate la punctul anterior), ce ne face să credem că statul român poate fi un administrator mai eficient decât 1000 de multinaționale care provin cu o cultură de eficiență, management, competitivitate și tehnologie dezvoltată în peste 100 de ani și 100 de țări la nivel mondial, cu cei mai calificați oameni din ultimul secol?
Evident, realitatea ne contrazice. Companii precum CFR, Tarom, Metrorex sunt doar câteva companii deținute majoritar de stat și administrate extrem de prost, cu pierderi din fiecare an în ultimele trei decenii. În realitate, sunt doar câteva excepții, care se pot măsura pe degetele de la o singură mână, cu firme de stat profitabile și solide, iar acestea se datorează unor poziții de monopol sau strategice în piața unde acționează (ex.: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz). Restul companiilor de stat sunt falimentare, dar ținute pe aparat din bani publici.
Cel mai probabil același lucru se va întâmpla și cu multinaționalele preluate de statul român, în scenariul absurd imaginat de Călin Georgescu. Deci, este o naivitate și greșeală colosală să presupunem că cei 2 milioane de români vor lucra în continuare, pe aceleași salarii, la companiile respective. Majoritatea vor fi disponibilizați sau vor vedea salariile lor diminuate. Ajungem la aceeași concluzie de la punctul anterior: colaps economic, sărăcie și faliment bugetar”, a menționat analistul economic.
Multinaționalele contribuie semnificativ la bugetul de stat
Guda respinge ideea că multinaționalele nu aduc beneficii semnificative economiei românești, subliniind că acestea contribuie masiv la bugetul de stat prin taxe și impozite, inclusiv pe salarii, TVA și accize.
De exemplu, în 2023, multinaționalele au contribuit cu aproximativ 110 miliarde de lei, reprezentând 50% din veniturile bugetului public. Aceste contribuții susțin, de asemenea, plata pensiilor pentru aproximativ 3 milioane de pensionari.
În opinia sa, focusul nu ar trebui să fie pe profiturile acestor companii, ci pe impactul lor pozitiv asupra economiei prin taxele și impozitele plătite.
„Adevărul este că aproximativ 80% din banii de la buget sunt încasați din contribuții pe salarii, TVA, accize. Acolo multinaționalele contribuie masiv, deoarece au foarte mulți angajați (2 milioane) plătiți cu 34% peste media din România. Dacă analizăm veniturile totale (impozit profit, venit, contribuții muncă, TVA și accize), adevărul este că multinaționalele contribuie cu aproape 50% la toate veniturile încasate la bugetul public”, adaugă Iancu Guda.
