Potrivit analizei politologului, principalele teme ale discursului lui Călin Georgescu se concentrau pe un diagnostic critic la adresa politicii externe a României. Potrivit acestuia, politica externă românească era considerată a fi destul de pasivă și lipsită de asertivitate, având o prezență redusă la Bruxelles și fiind mai puțin activă în relațiile cu partenerii externi.
Principalele teme ale lui Călin Georgescu se concentrau pe un diagnostic critic la adresa politicii externe
Georgescu propunea ca soluție diversificarea acestei politici externe, având în vedere necesitatea de a nu rămâne complet aliniați la Occident, dar și să adoptăm modele mai flexibile, inspirate din abordările altor state din regiune, precum Serbia și Ungaria.
Alți candidați, precum Victor Ponta, au adoptat o mare parte din acest discurs. Ponta susține, similar cu Georgescu, diversificarea relațiilor externe ale României, dar fără a întrerupe relațiile cu Occidentul. El propune îmbunătățirea legăturilor cu țări precum China și Rusia, un model similar cu cel adoptat de liderii din Belgrad și Budapesta. Ponta susține, de asemenea, continuarea sprijinului pentru Ucraina, dar și interacțiuni politice cu Federația Rusă.
„Poziţiile de politică externă ale lui Călin Georgescu au fost preluate de aproape toţi candidaţii, cu excepţia Elenei Lasconi. Chiar şi Nicuşor Dan a preluat unele elemente de discurs de la Călin Georgescu. Pentru a înţelege această preluare a unor elemente de discurs de la Călin Georgescu pe teme de politică externă trebuie să înţelegem care sunt acele elemente ale discursului lui Călin Georgescu care sunt relevante pentru România în contextul politic actual.
Sunt, practic, două: pe de o parte, avem un element legat de diagnosticul pe care Călin Georgescu îl dă politicii externe româneşti. Al doilea este tratamentul pe care îl propunea la acest diagnostic. În ceea ce priveşte diagnosticul, este unul pe care, de altfel, mare parte din societatea românească şi din elitele româneşti îl acceptau de ceva vreme, faptul că politica externă românească e destul de lipsită de asertivitate, de proeminenţă şi e puţin pasivă la Bruxelles în relaţia cu partenerii noştri occidentali, ca să spunem aşa.
Iar Călin Georgescu vine şi ocupă, practic, acest spaţiu de critică la adresa politicii externe româneşti dintr-o poziţie foarte atipică tradiţiei de politică externă românească”, a notat politologul, conform News.ro.
George Simion susține o politică suveranistă, considerând că România ar trebui să acționeze mai independent de aliații occidentali
În schimb, George Simion a preluat și el unele elemente din discursul lui Georgescu, în special critici legate de politica externă a României. Totuși, spre deosebire de Georgescu, Simion nu a optat pentru o apropiere de Est, cum ar fi relațiile cu Federația Rusă sau China.
El susține mai degrabă o politică suveranistă, considerând că România ar trebui să acționeze mai independent de aliații occidentali, fără a se coordona întotdeauna cu aceștia.
„Recunoaşte acest diagnostic larg răspândit cu privire la faptul că politica externă românească operează sub potenţial şi vine cu un tratament legat de diversificarea politicii externe româneşti, care să nu fie complet aliniată cu Occidentul, ci să adopte mai mult din modelele pe care le vedem la Belgrad, cu Aleksandar Vucic, şi la Budapesta, cu Viktor Orban. Din punctul acesta de vedere, toţi ceilalţi candidaţi au preluat elemente din acest discurs cu privire la tratamentul necesar pentru însănătoşirea politicii externe româneşti.
Dar au făcut-o în dimensiuni variabile. Vedem că Victor Ponta a adoptat mare parte din discursul critic la adresa politicii externe româneşti şi susţine, la fel ca şi Călin Georgescu, diversificarea orientării de politică externă. Nu încetarea relaţiilor cu Occidentul, dar o îmbunătăţire a relaţiilor cu Beijingul şi cu Moscova, pe acelaşi model pe care îl vedem şi la prietenul lui de la Belgrad, Aleksandar Vucic, la Budapesta sau la Ankara.
Ştim că şi Erdogan avea o abordare la fel, foarte pragmatică, de diversificare a relaţiilor. Susţine şi Ucraina, dar interacţionează politic şi cu Federaţia Rusă, are parteneriat strategic şi cu Statele Unite, dar este şi în competiţie cu Statele Unite în Siria, spre exemplu, şi aşa mai departe”, a explicat Marius Ghincea, potrivit sursei menționate.
Nicușor Dan critică politica externă a României, însă dintr-o perspectivă mai pro-europeană
Pe de altă parte, Nicușor Dan a adoptat o abordare similară cu cea a lui Georgescu, criticând politica externă a României, însă dintr-o perspectivă mai pro-europeană. El susține o poziție mai asertivă la nivel internațional, dar fără a pune în discuție relațiile cu Occidentul.
De asemenea, Crin Antonescu, cu un program electoral recent anunțat, promovează o diversificare a politicii externe, dar în sensul construirii unor noi alianțe în Asia, abordare mai orientată către construirea unor parteneriate strategice în acea regiune.
„Deci, din punctul acesta de vedere, Victor Ponta preia o mare parte din discurs. Totodată, George Simion preia elemente de discurs legate de critica la adresa politicii externe, dar dacă-l urmărim pe domnul Simion, dânsul n-a preluat şi acele elemente de discurs cu privire la orientarea către Est, către Federaţia Rusă, către China. Nu ştim cât de autentică este această poziţie, dar dacă îl ascultăm pe domnul Simion, vedem că el recunoaşte că Rusia este o ameninţare şi susţine că trebuie să adoptăm o perspectivă mai suveranistă şi să nu ne coordonăm cu aliaţii occidentali, ci să acţionăm mai degrabă independent.
Nu ştim cât de autentică, cât de reală este această poziţionare a domnului Simion, dar aceasta este poziţionarea pe care dânsul o are în acest moment. Vedem şi la domnul Nicuşor Dan elemente de discurs similare cu cel al domnului Georgescu, în sensul în care vedem o critică la adresa politicii externe româneşti şi o dorinţă de a avea o poziţie mai asertivă la nivel internaţional, doar că dintr-o perspectivă mai degrabă pro-europeană.
Deci, elementele pe care le preia Nicuşor Dan din discursul lui Georgescu sunt mai degrabă legate de diagnostic şi mai puţin de tratament. Iar în mod similar, dacă citim programul electoral tocmai anunţat de către domnul Antonescu, vedem în mod similar faptul că diagnosticul este extrem de critic la adresa politicii externe româneşti, iar în ceea ce priveşte tratamentul pentru politica externă, domnul Antonescu preia elemente de discurs inclusiv legate de diversificarea politicii externe. Chiar v-aş invita să citiţi programul prezentat public de domnul Antonescu şi o să vedeţi că include cuvântul „diversificare“.
Dacă le comparaţi, o să vedeţi că şi în programul domnului Georgescu, şi al domnului Antonescu vedeţi cuvântul „diversificare“ atunci când vine vorba de politică externă. Doar că, în cazul domnului Antonescu, diversificarea are conotaţie puţin diferită. Domnul Antonescu promovează diversificarea politicii externe în sensul construirii de noi alianţe în Asia, pe când domnul Georgescu se concentra mai degrabă pe Rusia şi China”, a conchis politologul.
