Călin Georgescu, omul care merită să conducă România, dar probabil nu va fi lăsat să o facă
Calin Georgescu are pe bună dreptate o mare nemulțumire față de ceea ce trece drept „democrație vestică”, așa începe un articol publicat pe site-ul rusesc therussophile.org.
El este câștigătorul clar al primei runde a alegerilor prezidențiale din România, desfășurate la sfârșitul anului trecut.
Totuși, victoria și mai răsunătoare pe care se preconiza că o va obține în runda a doua, programată pentru începutul lunii decembrie 2024, a fost anulată (așa cum a spus BBC într-un mod deloc delicat), în urma unei decizii a Curții Supreme din România, care a stabilit că procesul electoral a fost afectat de presupuse interferențe din partea Rusiei, desfășurate în favoarea lui Georgescu.
Dosarul lui Călin Georgescu
Cum poți „anula” alegeri într-o democrație vibrantă precum România, care este și membră cu drepturi depline în NATO și Uniunea Europeană, care sunt bastioane ale libertății liberale și statului de drept?
Ei bine, o faci inventând un dosar fals despre candidatul politic pe care nu-l placi și ordonând sistemului judiciar local să acționeze ca și cum ar fi o dovadă reală.
Dosarul care pretindea să documenteze interferențele presupuse a fost atât de evident fals, încât la prima ședință în care a fost analizat, Curtea Supremă a României l-a respins imediat.
Această dovadă de integritate nu a fost deloc pe placul apărătorilor ordinii bazate pe reguli. Așadar, ei au ordonat judecătorilor să se reunească imediat și să corecteze decizia. Pe 6 decembrie, distinșii juriști români au făcut exact acest lucru și, ascultător, au răsturnat hotărârea luată cu doar patru zile înainte.
Invocând articolul 146 (f) din Constituția României, referitor la legalitatea și corectitudinea alegerilor prezidențiale, Curtea a ordonat ca „întregul proces electoral să fie refăcut integral.” Astfel, rezultatul primei runde a fost „anulat” și, odată cu el, și runda a doua. Această rundă, care era deja în desfășurare în momentul în care judecătorii și-au improvizat noua decizie, a fost oprită.
Chiar și Consiliul Atlantic, care nu este un prieten al alegerilor care nu merg în direcția dorită, a fost nevoit să recunoască că „lansarea deciziei a fost oarecum stângace, întrucât a devenit publică în timp ce secțiile de votare erau deja deschise pentru diaspora [română] în cadrul alegerilor prezidențiale din runda a doua, iar până când procesul a fost oprit, aproximativ 53.000 de cetățeni din afaceri votaseră deja.”
Anulat chiar la timp, pentru că se știa că diaspora română reprezenta un bastion important al susținătorilor lui Georgescu.
Alegerile prezidențiale au fost stabilite de judecători pentru o dată nespecificată în viitor
Unele zvonuri sug că ar putea fi în mai anul acesta, sau oricând va fi posibil să se pregătească scena pentru a asigura rezultatul dorit. Între timp, Klaus Iohannis, care ar fi trebuit să-și cedeze funcția unui succesor în decembrie, este acum „expirat” din punct de vedere legal, la fel ca și colegul său ucrainean Zelensky.
Însă acest lucru nu pare să deranjeze niciunul dintre susținătorii vocali ai procesului democratic. Iohannis, până la urmă, este omul lor.
Publicul român, însă, nu pare să accepte interferențele electorale ale judecătorilor supuși și ale „păpușarilor” acestora, despre care se bănuiește pe larg că ar fi localizați în străinătate, dar nu în Rusia.
Mii de oameni au ieșit în stradă în București și în alte orașe mari pentru a se opune anulării alegerilor. Cât de mult va conta acest lucru într-o țară care a îmbrățișat principiile democrației vestice rămâne de văzut.
Protagonistul acestui cutremur politic, care nu a fost lăsat să-și stabilească democratic acreditările ca noul Președinte al României, Calin Georgescu, de la triumful său din prima rundă a fost supus întregii măsuri de calomnie rezervată celor pe care sistemul globalist îi consideră „non-jucători” și o amenințare.
Se spera evident ca el să fie discreditat cu succes și să dispară pur și simplu, permițând ca farse „alegerilor democratice” cu un rezultat prestabilit să fie repetate ori de câte ori se consideră că este sigur să se facă acest lucru.
Călin Georgescu, prezent și în mass-media occidentală
Așa cum era de așteptat, afacerea Georgescu, cu implicațiile sale scandaloase, a fost în mare măsură ignorată de mass-media din Vestul colectiv, cu excepția unor observații derogatorii la adresa candidatului interzis.
Povestea Georgescu ar fi murit o moarte liniștită dacă nu ar fi fost profesionalismul podcasterului american Shawn Ryan, care a decis să îndeplinească un serviciu public călătorind în România pentru a afla personal despre ce a fost vorba în toată această agitație electorală, continuă site-ul rusesc citat anterior.
Rezultatul a fost un interviu remarcabil cu omul care, potrivit tuturor estimărilor rezonabile, ar trebui să se afle astăzi în biroul prezidențial de la București. Merită vizionat cu atenție și integral pentru perspectivele pe care le oferă asupra vremurilor sumbre în care trăim.
Georgescu neagă cu tărie că ar fi „pro-rus” și spune că nu are nicio cunoștință personală cu oficiali ruși, cu excepția faptului că i-a văzut la televizor. În orice instanță de judecată sau opinie publică, această declarație ar trebui să fie suficientă, deoarece povara dovezii revine acuzatorilor săi, care nu au reușit să o îndeplinească. Dar acuzația ridică o problemă mult mai adâncă și mai semnificativă: chiar dacă ar fi fost, de ce ar trebui să fie o problemă? Majoritatea celorlalți candidați, inclusiv ocupantul locului doi, au susținut politici aliniate explicit cu interese și entități non-românești, precum NATO și UE. De ce este considerat o problemă într-o țară presupus suverană și democratică ca un alt candidat prezidențial să propună electoratului o politică diferită pentru a fi luată în considerare și aprobată?
Adevărata problemă legată de Călin Georgescu
Și iată esența chestiunii. Întrebat de Shawn Ryan dacă este pro-rus, Georgescu a dat de gol adevărata problemă, răspunzând că nu, este pro-român și că politicile pe care le propune sunt concepute pentru a servi cel mai bine nevoile și interesele poporului român.
În atmosfera politică actuală, nu există o confesiune mai descalificantă decât aceasta. Cei câțiva lideri europeni, precum Orban și Fico, care au reușit să treacă prin crăpăturile sistemului globalist pentru a dezvălui că angajamentul lor principal este față de interesele propriilor țări, sunt disprețuiți și blamați pentru patriotismul lor subversiv.
Unul a fost ținta unui atentat, celălalt este ținta unei revoluții colorate, în timp ce acest text este scris. Ascensiunea unui alt lider care promovează o filozofie similară ar fi intolerabilă pentru agenda globalistă. De aceea Georgescu a trebuit să fie împiedicat prin orice mijloace, corecte sau incorecte.
Georgescu este un om simplu, vorbind fără ocolișuri și fără viclenie, neînvățat în utilizarea frazelor mincinoase care caracterizează discursul manechinelor politice instruite, păpușile alese ale elitei puterii care sunt permise să locuiască în universul public al sistemelor politice vestice.
NATO nu mai este ce-a fost
Întrebat de Shawn Ryan cum vede apartenența României la NATO, el a dat un răspuns oarecum stângaci, dar totuși logic. Când România s-a alăturat, a spus el, NATO era înțeles ca o alianță defensivă, dar de atunci misiunea sa s-a schimbat pentru a include operațiuni ofensive în care România nu are niciun interes național. România, a subliniat el, nu mai face parte din aceeași organizație cu care s-a alăturat inițial. Este un răspuns corect, nu doar din punctul de vedere al României, ci și din cel al multor altor țări care, prin diferite mijloace, au fost grăbite să adere la NATO pentru beneficiile geopolitice oferite de locația lor geografică în cadrul alianței și al agendelor sale beligerante.
Astfel, conform lui Georgescu, România (și, prin extensie, alte țări care au fost atrase să adere) are acum dreptul deplin de a-și reconsidera opțiunea și de a urmări o politică care să ia în considerare natura schimbată a alianței și interesele actuale ale României.
Cât despre obsesia și mlaștina favorită a Vestului colectiv, Proiectul Ucraina, vorbind în numele țării sale și al națiunii românești, Georgescu a fost iertabil de sincer.
„Aceasta nu este războiul nostru,” a spus el.
Acestea sunt doar câteva fragmente semnificative din acest interviu extrem de iluminator care dezvăluie corupția sistemului politic pe care ni s-a spus că reprezintă vârful democrației liberale.
