Călin Georgescu a fost respins pentru că a încălcat statutul de candidat la președinția României “prin nerespectarea regulilor procedurii electorale, a încălcat însăşi obligaţia (…) de a apăra democraţia”, care se întemeiază pe alegeri „corecte, integre şi imparţiale”. O decizie care a stârnit un val de reacții. Presa internațională vorbește (în marea ei majoritate) despre “candidatul de extremă-dreapta”, la noi opiniile sunt ca de obicei împărțite. Oamenii (puțini, e drept) au ieșit în stradă, a scris jurnalistul și analistul politic Dan Andronic pentru EVZ.
Lucrurile sunt mai complexe în privința lui Călin Georgescu
Dar cred că lucrurile sunt mai complexe. Nefiind un fan al lui Călin Georgescu din motive diverse, de la“Eu nu am nici o treabă cu Biblia (…) Biserica te-a făcut mic, neînsemnat (…) religiile dezbină”, la ieșirea României din UE și NATO printr-un referendum, fiindcă România este “sclava Bruxelles-ului”, până la banii și mașina primită de la șeful mercenarilor, Horațiu Potra, am suficiente argumente ca să nu-i dau votul.
Am suficiente motive să nu accept atitudinea sa fariseică, minciuna nonșalantă și atitudinea de fals profet.
Dar undeva simt că lipsește ceva. Încă nu am răspunsul complet la întrebarea: Cum s-a ajuns aici? Cum a putut un personaj cu un intelect modest și fraze goale să primească sprijinul TikTok necondiționat, o organizație deloc generoasă când vine de alți politicieni, cine a gândit planul manipulării a milioane de români, de ce nu am văzut mai devreme găurile din cașcavalul alegerilor prezidențiale.
De ce a profitat Rusia de aceast moment, cu operațiuni de spionaj, sub steag fals și ferme de boți? Sunt întrebări care nu au răspuns complet. Dar care au nevoie pentru a fundamenta decizia aparent contradictorie a BEC.
Călin Georgescu s-a jucat cu focul vorbelor
Călin Georgescu s-a jucat cu focul vorbelor și al atitudinii mesianic-amenințătoare. Punând, pentru prima dată, sistemul politic în fața unei dileme: Democrația poate lăsa un asemenea personaj să profite de ea? Au mai existat cazuri în istorie când s-au produs asemenea răsturnări de situație.
Germania Republicii de la Weimar a devenit Reich-ul lui Hitler prin vot, ca să dau cel mai cunoscut exemplu. Acum reacția a fost fără echivoc, în ciuda atitudinii Marelui Licurici care dorește să se împace cu Marele Urs pe spezele europenilor.
Ce va urma? Intrăm pe un tărâm al supozițiilor, cert este că victoria de etapă aparține celor care își doresc să facă tot ce a depins de ei pentru ca Istoria să nu se repete în capitolele ei cele mai întunecate.
Judecata finală? Va fi tot a Istoriei, nu a oamenilor.
