Invatamantul romanesc a ramas la coada Europei si risca sa fie eliminat de pe piata educationala. Capital: Se vorbeste tot mai mult de calitatea invatamantului. De ce atata interes?
Ioan Mihailescu: Problema calitatii invatamantului a inceput sa se puna acut in toate tarile europene in ultimii ani. Se pare ca performanta a scazut atat de mult de cand a luat amploare invatamantul de masa, incat unele tari europene au inceput sa se ingrijoreze de efectele tot mai vizibile.
Capital: Problema calitatii invatamantului nu afecteaza si continentul american?
Ioan Mihailescu: In SUA si Canada derapajele calitative sunt mai evidente in sectorul de stat. Universitatile private continua sa fie foarte selective, mai ales cele mari, ceea ce compenseaza deficitele de calitate ale invatamantului de masa. Din aceasta cauza economia americana nu este atat de puternic afectata precum cea europeana.
Capital: Cred ca sistemul de invatamant american a devenit un pericol pentru europeni, prin expansiunea extrem de puternica din ultima vreme.
Ioan Mihailescu: Concurenta in domeniul educational este foarte dura, iar noi am putea fi eliminati foarte usor de pe piata cu actualele structuri ale noastre care sunt invechite, greoaie si decapitalizate.
Capital: Deja pleaca foarte multi romani sa studieze in afara tarii.
Ioan Mihailescu: Cifrele par deocamdata nesemnificative. In ultima vreme, au plecat pe cont propriu la studii in strainatate cam 4.000 de tineri pe an. Nu-i mult, daca raportam la totalul celor 60.000 de studenti pe an. Dar daca pleaca cei mai isteti? Lor li se adauga cei care castiga burse la diverse universitati americane, iarasi foarte buni. In plus, sunt cei pentru care parintii prefera sa plateasca mai mult pentru a fi siguri ca, urmand studiile in strainatate, vor avea alte perspective in cariera.
Capital: Credeti ca introducerea unor reglementari privind calitatea ar putea stopa acest fenomen?
Ioan Mihailescu: Dupa 1990, in fiecare tara europeana s-au creat organisme nationale, agentii, comisii de evaluare a calitatii si acreditare a invatamantului. Acestea au aparut ca raspuns la evolutia rapida a sistemelor de invatamant, pe care ministerele educatiei nu mai aveau suficienta forta sa le controleze. S-au stabilit standarde minime de calitate, la nivel european, in functie de care trebuie facuta pregatirea specialistilor. Universitatile care nu vor tine seama de aceste cerinte risca sa fie eliminate de pe piata educationala.
Capital: Ele au fost introduse si in Romania?
Ioan Mihailescu: Aceste standarde minime au fost introduse in Romania inca din 1993. Am fost a treia tara, dupa Marea Britanie si Franta, care le-am instituit. In loc sa fie intarite, sub presiuni locale, politice sau de alta natura, in 1999 s-a facut o amendare a legii privind evaluarea si acreditarea, ceea ce a dus la diminuarea acestor standarde.
Capital: si am ajuns si la acest capitol la coada tarilor candidate la aderarea in Uniunea Europeana?
Ioan Mihailescu: Tergiversarile care au urmat semnarii documentelor oficiale privitoare la directiile prioritare de actiune pentru perioada 2003-2010 ne-au plasat in ultimii 15% din Europa in privinta implementarii spatiului european al invatamantului superior. Toate tarile au adoptat legislatii privind calitatea invatamantului si mai sunt doar putine cazuri in care se discuta aceasta problema.
Capital: Ministerul Educatiei a publicat pe site-ul oficial un proiect de lege privind asigurarea calitatii in educatie.
Ioan Mihailescu: Ceea ce s-a publicat este un studiu preliminar din care, ulterior, ar fi trebuit elaborata legea. Pe site s-a prezentat doar o treime din ceea ce s-a elaborat. Au fost facute interventii si din partea altor autori si a iesit un text confuz, incoerent, care in unele locuri abunda de detalii, iar in altele schioapata.
Capital: si s-a ajuns la crearea unei veritabile birocratii. O agentie pentru asigurarea calitatii la nivel national, cu filiale regionale si comitete in cadrul unitatilor de invatamant.
Ioan Mihailescu: Agentia a fost conceputa pentru a oferi un ghid al celor mai bune practici adunate din diverse locuri, din experienta proprie si recomandari privind mecanismele prin care ar putea fi asigurata calitatea. Ideea de infiintare a unor mecanisme permanente de asigurare a calitatii in fiecare institutie trebuia luata ca sugestie. Pot sa se organizeze si altfel.
Capital: Ce rol va avea Agentia in aceste conditii?
Ioan Mihailescu: Avem bunele practici din celelalte tari, fapt pentru care nu vom bajbai sa stabilim etaloane de performanta acceptate la nivel national. O universitate de tip A, spre exemplu, este una de invatamant si cercetare de nivel inalt, potrivit sistemului international. Pe baza propriei declaratii a institutiei de invatamant, Agentia verifica daca se incadreaza la nivelul pretins si ii permite sa-si faca publicitate in conformitate cu standardul acceptat. Situatia va fi dinamica. O universitate va putea urca sau cobori in acest clasament, ceea ce va duce la cresterea competitiei.
Capital: Ce rol va mai avea Consiliul National de Evaluare si Acreditare Academica (CNEAA)?
Ioan Mihailescu: Organizarea propusa in aceste documente este confuza. In varianta propusa de colectivul initial al studiului, Agentia avea doua misiuni: sa furnizeze ministerului documentatia necesara pentru stabilirea politicilor in domeniul educatiei si sa inventarieze bunele practici de asigurare a calitatii, compatibilizandu-le cu cele din UE. La intervale regulate, Agentia urma sa prezinte rapoarte privind starea calitatii invatamantului. CNEAA isi mentine rolul de organism independent, in subordinea Parlamentului, pentru acreditare si autorizare. Modificarile care au fost introduse la textul nostru initial sufera de mania recentralizarii sistemului.
Capital: De ce a fost publicat proiectul daca sufera de atatea vicii?
Ioan Mihailescu: In mod normal, textul trebuia sa orienteze dezbaterile care sunt putin confuze acum.
Capital: Termenul 2005, pana la care trebuie adoptat un cadru legislativ coerent privind calitatea, se apropie cu rapiditate.
Ioan Mihailescu: Ar fi pacat sa pierdem si la acest capitol unde noi am avut, in momentul negocierii cu UE, la capitolul invatamant, un relativ avans fata de celelalte tari candidate. Este un domeniu mai putin dificil decat agricultura, spre exemplu. Problema este doar de compatibilizare a sistemului, ceea ce tine mai mult de vointa.
Capital: Vor fi afectate institutiile de invatamant superior?
Ioan Mihailescu: Cele infiintate dupa 1990 vor fi cele mai afectate. Cele mici, indiferent ca sunt de stat sau particulare. Acum sunt 53 de universitati autorizate. Dintre ele, 15 sunt cu procedura de acreditare avansata. Se bate pasul pe loc pentru ca s-a asteptat si legea consortiilor universitare. Probabil ca cele 15 proiecte de lege nu vor fi promovate curand, tocmai pentru a se vedea care sunt efectele legii consortiilor. Celelalte universitati au sanse mici de a intra in acreditare.
Capital: In contextul acestor schimbari de fond in invatamant, cate universitati estimati ca vor mai exista in 2010?
Ioan Mihailescu: Vreo 10-15 universitati particulare, fata de 75 cate sunt in prezent. De la stat s-ar putea sa dispara vreo zece, care vor deveni filiale ale unor universitati. Estimez ca doar zece sau 12 universitati vor mai servi ca scoli doctorale la nivel national sau regional.
Capital: Va creste in acest fel calitatea invatamantului?
Ioan Mihailescu: Cred ca va creste, daca se va introduce un an pregatitor, ca in alte tari. Ar fi o solutie, cu o bugetare partiala si cu selectie dupa primul an de studii.