Grecii au investit 500 milioane USD si au scos insutit
Coca-Cola, Playboy, Madame Figaro, visul romanilor ce-au asteptat decenii, cu o naivitate demna de o cauza mai buna, sa vina americanii pare a fi devenit realitate. Pare, pentru ca terenul virgin intr-ale afacerilor private cu capital strain din anii ’90 a atras in primul rand vecinii din Balcani, greci si turci. Negustori adevarati, din tata-n fiu, disputandu-si la sange zonele de influenta, si unii, si altii in NATO, grecii cu un pas inainte chiar, ca membri cu drepturi depline in Uniunea Europeana. Firmulite cu capital social simbolic – celebra suta de dolari din ’91-’92 – au tatonat terenul. Si pentru ca semnalele erau favorabile, mari companii si banci si-au facut aparitia. Inevitabil, turcii si grecii s-au intalnit si in Romania. Grecii au navigat in economia romaneasca cu panzele in vant. La fel si turcii, pana la declansarea crizei economice. Valurile au fost atat de inalte, incat grupuri extrem de bine cotate s-au scufundat. In acest moment, oamenii de afaceri greci par a fi in avantaj. Economia elena nu are probleme deosebite, iar statul grec sustine financiar companiile private investitoare in Romania.

Locul negustorilor greci cu nas subtire si sange navalnic, atat de pitoresc si patimas descrisi de Panait Istrati sau Jean Bart, a fost luat, in Romania sfarsitului de mileniu, de o comunitate puternica de oameni de afaceri.

Moderni, versati, europeni cu acte in regula inca din 1981, ei sunt in spatele unor afaceri de anvergura, mai mult sau mai putin disputate si comentate. Peste 250 de companii grecesti importante, cu cifre de afaceri anuale ce depasesc lejer milionul de dolari, si-au unit interesele sub palaria larga a unei asociatii puternice, extrem de dibace in lobby, cunoscuta si rascunoscuta pentru „antenele” intinse cu mare folos in cercurile politice de la Bucuresti.
Ioannis Alifieris, fondatorul si presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri Eleni, se simte aici ca acasa, in Creta. Normal, ne cunoaste de peste 24 de ani. Functionar diplomatic in cadrul Ambasadei Greciei si om de afaceri inca de dinainte de 1989, Alifieris a facut in 1990 pasul logic, infiintand una dintre primele companii elene din Romania. Si pentru ca „vechimea” pe meleagurile noastre il recomanda de la sine, a coagulat treptat in jurul sau compatriotii atrasi de nenumaratele posibilitati de profit oferite de terenul economic virgin din primii ani de dupa 1990.
„Profit” a fost un termen indelung negociat in intalnirea cu Ioannis Alifieris. Presedintelui grecilor cu afaceri in Romania nu-i suna bine, este prea brutal. „Investitiile sunt inca la inceput, sunt castiguri, nu profituri”. Castig, profit, este totuna, gandindu-ne fie si numai la ultimele raportari ale operatorului de telefonie mobila RomTelecom (25 de milioane de dolari in 2000). Important este ca investitorilor eleni le merge bine. Nimic nu se petrece insa de la sine in lumea afacerilor. Succesul are, in cazul lor, cauze clare. Ingredientul de baza este spiritul de „comersant” cu care grecii se nasc. Miros cu usurinta ocaziile si le exploateaza rapid. Se adauga temeinica cunoastere a terenului pe care lucreaza, a oamenilor cu care au de-a face. Profitul nu este numai al lor, ci si al nostru. Chiar daca nu este comparabil. In spatele unor privatizari reusite se afla investitori eleni. Combinatul de la Copsa Mica a fost achizitionat de puternicul grup Mitilineros, fabrica de produse de panificatie Titan a fost cumparata de Concernul Lulis, Parametru SRL a privatizat cinci intreprinderi de produse lactate, EFG Eurobank a devenit actionar principal la Bancpost. OTE a dat lovitura RomTelecom. Banii investitorilor sunt rulati de importante banci, de asemenea grecesti: Alpha Bank, Pireus Bank, Banca Comerciala a Greciei, Banca Nationala a Greciei, Egnatia Bank. Nu lipsesc societatile de asigurari: Interamerican, fondat de greci, mai apoi vanduta uniui consortiu international, Garanta, Phoenix.
Mica Grecie a inceput in Micul Paris
O mica Grecie prospera a prins contururi in Romania. Nici vorba de lamentari referitoare la fiscalitate sau legislatie. Oamenii de afaceri eleni recunosc ca se simt ca pestii in apa pe terenul minat care a pus pe fuga investitori de alte nationalitati. In Grecia impozitele sunt mai mari, legislatia foarte stricta, in spiritul UE, si imposibil de fentat. Dincolo de avantajele economice datorate prezentei capitalului grecesc in economie, romanii mai au un folos. Ca membru cu drepturi depline in UE, Grecia are un cuvant de spus in sprijinul unui candidat la aderare. Exista programe comune celor doua tari, iar comunitatea oamenilor de afaceri eleni are un rol central.
Nu este deci de mirare ca, luand la bani marunti investitiile din ultimii ani, grecii sunt omniprezenti. Cel mai aglomerat sector este cel al industriei alimentare. Chips-urile de la Best Foods si Star Foods, croissantele de la Chipita, lactatele Dorna si Brenac, mezelurile Ifantis se vand bine in supermarketurile Megaimage.
Puternicul Grup Dorna nu este celebru numai prin produsele lactate LaDorna, ci mai ales prin lupta feroce in care s-a angajat in momentul angrenarii sale in exploatarea si comercializarea apelor minerale. Masurandu-se cu un adversar pe potriva, este vorba despre clanul Micula, proprietar al marcii Izvorul Minunilor, omul de afaceri Jean Valvis, presedinte al organizatiei patronale Apemin, a fost protagonistul unei batalii in care s-au lasat antrenati inalti demnitari. Este vorba despre punerea in discutie a apei plate Izvorul Alb.
Totul a debutat cu o campanie de presa foarte bine pusa la punct. Tinta tirului jurnalistic – SC Dorna Apemin. Agentia Nationala pentru Resurse Minerale sesiza, in momentul respectiv, Directia de combatere a criminalitatii economico-financiare din cadrul Ministerului de Interne in legatura cu incalcarea, de catre Dorna Apemin, a Legii minelor si a instructiunilor aferente. Mai precis, se semnala ca societatea nu dispunea de licenta de exploatare a sursei Izvorul Alb, ci numai de un acord de gospodarire pentru apa tehnologica, ca ANRM nu omologase apa minerala respectiva si ca buletinele de analiza a apei nu o definesc conform normativelor in vigoare ca fiind minerala. Atacul nu s-a declansat din senin. Organizatia patronala condusa de Jean Valvis pornise cu ceva timp in urma o actiune in forta pentru desfiintarea Societatii Nationale a Apelor Minerale, gestionara rezervelor nationale de ape minerale carbogazoase si plate. Omul de afaceri, doar imbuteliator, dorea sa obtina concesionarea directa a zacamintelor. Pe atunci ministru al industriilor, Radu Berceanu a fost de-a dreptul agasat de sforile trase pentru lichidarea SNAM si, premiera in Romania, a mentionat oficial amestecul in afacere al unui inalt functionar european, grec si el. Timpul a trecut, ecoul incidentului s-a estompat. Apa minerala Dorna ramane recordmena exporturilor in UE, iar Jean Valvis un investitor imposibil de ignorat.    

Diekat a dat lovitura in constructii

Firma Diekat, cu capital 100% grecesc, este cel mai mare antreprenor grec de la noi din tara. Din 1995, de cand a venit in Romania, firma-mama Diekat Atena a investit in Romania 9 milioane de dolari. Din 1999, Diekat este actionar majoritar si al companiei romanesti de utilaje de transport INSCUT SA, unde deruleaza o investitie de 3 milioane de dolari, pentru imbunatatirea parcului auto si construirea
unui service modern.
Directorul executiv Alexandros Ignatiadis considera ca in constructii, la fel ca in toate celelalte sectoare ale economiei romanesti, regulile jocului nu sunt clare si bine batute-n cuie, politicul dominand economicul. „Pana cand se consolideaza si celelalte institutii si puteri, in afara de Executiv, mediul de afaceri va ramane instabil si imprevizibil. Speranta mea este ca se va ameliora in timp, problema este cu ce viteza”, afirma Ignatiadis.
In cei peste cinci ani de activitate in Romania, cifra de afaceri a grupului Diekat a crescut an de an, de la 3 milioane de dolari, cat a realizat in 1998, ajungand pana la 12 milioane de dolari, in anul 2000. Pentru acest an, conducerea firmei estimeaza o cifra de afaceri de 18 milioane de dolari. Aceasta crestere permanenta se datoreaza in principal plajei foarte mari de lucrari de constructii pe care le r
executa firma, de la constructii civile si industriale, pana la infrastructura si telecomunicatii. Clientii firmei sunt in special din mediul privat, mai ales investitori straini: Danone, Intrarom, Cosmorom, Interamerican, Daewoo Automobile, Germanos, Neoset s.a.m.d. In plus, s-a implicat direct in construirea unui ansamblu privat de locuinte in zona Straulesti.r
Diekat a participat si a castigat licitatii pentru lucrari publice, cofinantate de BEI (de reabilitare a sistemului de termoficare a Bucurestiului, pentru Radet, in zona Valea Cascadelor, Berceni-Giurgiului, Soseaua Oltenitei) si lucrari civile de interes public, cofinatate de Banca Mondiala – r
reabilitarea scolilor Tichindeal din Arad si Eftimie Murgu din Timisoara, declarate monumente istorice.r
r
Turcii s-au orientat catre sistemul bancarr
La inceputul anilor ‘90, pentru multi romani, Turcia era un fel de paradis al afacerilor. Piata romaneasca era avida de produsele de larg consum care, pe malurile Bosforului, se gaseau din belsug. r
r
Si nu oricum, ci la niste preturi ridicol de mici. O singura problema aveau atunci afaceristii autohtoni: le cam lipsea capitalul. Asa au aparut sacosele pline cu rulmenti, suruburi si intrerupatoare, care, la Istanbul, se vindeau ca painea calda. Banii obtinuti pe aceste produse erau investiti imediat in guma de mestecat, sapunuri Fax si in, de-acum celebrii, „blugi turcesti”. La randul lor, turcii au inteles ca ar fi mult mai simplu daca ar veni ei pe malurile Dambovitei pentru a face afaceri. Si asa au aparut buticurile cu kebab si angrourile pline pana la refuz de marfa din tara Semilunei. Insa acesta a fost doar inceputul, pentru ca, in zece ani, lucrurile s-au schimbat radical. r
Romania este capul de pod al Turcieir
Daca romanii au cautat sa mearga pe acelasi gen de afaceri, turcii au fost mult mai pragmatici si au inceput sa investeasca din ce in ce mai mult, in domenii din ce in ce mai importante. Asa se face ca acum, in Romania, sunt peste 25 000 de oameni de afaceri turci si functioneaza mai mult de 7.000 de firme, valoarea capitalului investit de Turcia in Romania depasind 300 de milioane de dolari. Totusi, cu toate ca la fiecare colt de strada gasesti adidasi din Turcia, nu aici s-a concentrat cea mai mare parte a acestor bani. „Cele mai mari investitii turcesti au fost facute in sistemul bancar. Actualmente, in Romania functioneaza sase banci turcesti si a fost o vreme cand am fost lideri in acest domeniu. Insa s-a mai investit si in petrochimie, in sectorul alimentar (fabrici de biscuiti, ciocolata), in fabrici din industria textila, pentru a intra mai usor pe pietele europene, sau in fabrici de ingrasaminte. Azomures, de exemplu, este acum o investitie turceasca”, ne-a declarat Tamer Atalay, presedintele Consiliului de Administratie al Camerei de Comert Romania-Turcia. Tot acest avant investitional a avut loc tocmai in conditiile unui cadru legislativ foarte fluctuant si in lipsa unui acord de liber schimb intre cele doua tari (care a fost semnat abia in 1998), ceea ce a facut ca produsele turcesti sa intre pe o piata „ostila”, tocmai prin taxele vamale mari. Dar de unde aceasta dragoste a oamenilor de afaceri turci fata de Romania? „Noi am vizionat o data filmul acesta. In urma cu 15-20 de ani, Turcia a parcurs o perioada de tranzitie asemanatoare celei prin care trece acum Romania. Intuim ce s-ar putea intampla in urmatorii ani. Tocmai asta ne face sa fim foarte optimisti in ceea ce priveste viitorul economic al Romaniei. Am investit aici mai mult decat in celelalte tari din regiune si pentru faptul ca suntem sentimental legati de Romania. Despre Bulgaria nu putem spune acelasi lucru, in Cehia, Slovacia si Ungaria nu s-a investit aproape deloc, iar in Polonia abia acum o firma turca de constructii a prins un contract consistent, de un miliard de dolari, in care speram sa angrenam si firme romanesti”, sustine Tamer Atalay. Un alt motiv ar fi si mediul fiscal de aici care este mult mai bland decat cel din Turcia. (In Romania impozitul pe profit este de 25% in vreme ce in Turcia este de 38%). Pe de alta parte, in ultima vreme investitiile turcesti s-au concentrat mai ales in zonele libere si defavorizate, si asta tocmai din cauza avantajelor fiscale. r
De faptul ca Romania a devenit un cap de pod al Turciei in Europa nu trebuie sa se mai indoiasca nimeni. Si tocmai din aceasta cauza se poate vorbi despre o anumita strategie a acestei tari in ceea ce priveste plaiurile mioritice. „Romania este foarte importanta pentru Turcia, atat pentru ca detine principala cale fluviala de acces in Europa, cat si pentru relatiile noastre cu tarile turcofone din fosta Uniune Sovietica”, spune Atalay. Totusi, criza economica din Turcia a facut ca unele dintre cele mai importante investitii de aici sa se cutremure din temelii. Din spusele lui Atalay, Demir Bank si Romanian International Bank au fost intr-un fel sau altul afectate de criza de pe malurile Bosforului, iar Banca Turco-Romana, cea mai importanta piesa din puzzle-ul construit de turci in sistemul bancar romanesc, nu si-a revenit nici acum de pe urma socului.tr
r
Pimapen nu a indraznit sa-si faca o fabrica r
r
Sa vinzi ferestre termopan de aproximativ 100 de dolari bucata intr-o tara in care acesta este salariul mediu pe economie si, mai mult, sa faci din asta o afacere profitabila pare desprins din filmele cu extraterestri. Insa, in acelasi timp, trebuie sa admitem ca traim vremuri interesante, pentru ca altfel nu ar putea fi explicat in nici un fel succesul in Romania al firmei turcesti Pimas. In Turcia, Pimas a fost prima companie care, in 1980 a inceput sa extrudeze timplarie PVC. Acum, in tara Semilunei sunt peste 72 de astfel de firme, iar Pimas detine aproape 40% din aceasta piata. Dar daca lucrurile stateau atat de bine, ce i-a manat pe turci in Romania? Raspunsul este cat se poate de simplu si este dat in primul rand de faptul ca firma turceasca a anticipat ca in Romania va trebui sa se construiasca si ca o data cu cresterea numarului de cladiri, va aparea si piata pentru produsele sale. In plus, s-a mizat si pe aparitia unei tot mai numeroase clase cu venituri mari, care se va uita la filmele americane si care se va grabi sa isi puna ferestre termopan pentru a-i impresiona pe vecini. Zis si facut! Mai intai a fost vorba de cateva comenzi de pe malurile Dambovitei, pentru ca in 1996 sa se deschida reprezentanta Pimas in Romania. Au continuat cu un depozit la Craiova si cu unul la Bucuresti, pentru ca acum sa se gandeasca serios sa mai construiasca inca doua, unul in Ardeal si altul in Moldova. „La inceput ne-am gandit sa construim si o fabrica aici, insa am realizat ca pentru asa ceva avem nevoie de o piata bine pusa la punct, in stare sa ne cumpere produsele. In plus, statul roman nu ne-a incurajat atunci intr-o astfel de investitie”, ne-a declarat Nicolae Irinoiu, director zonal la Pimas. In realitate insa, piata nu s-a dezvoltat chiar asa precum se prevazuse, in ultimul an in Turcia construindu-se cam cat s-a construit in ultimii zece in Romania. Si cu toate acestea, profitul firmei a fost destul de consistent si a crescut de la an la an. „Numai anul acesta, in primele cinci luni am vandut de peste doua milioane de marci germane”, a continuat Irinoiu. Strategia firmei a fost cat se poate de abila si a constat in vanzarea produselor la preturi din ce in ce mai mici. „Pe de-o parte si concurenta ne-a obligat sa optam pentru o asemenea strategie. Practic, am incercat sa vindem cat mai mult la preturi din ce in ce mai mici. Si putem spune ca am reusit, din moment ce incasarile noastre au crescut”, a incheiat Nicolae Irinoiu.r
r
Investitii straine Dec. 1990 – Nov. 2000r
TaratTotalttDirectetDin privatizarer
t(milioane dolari)t%r
Frantat818.4t11.5t410.7t407.7r
Germaniat748.9t10.5t634.7t114.2r
Olandat706.5t9.9t659.9t46.6r
SUAt662.9t9.3t336.6t326.3r
Angliat585.6t8.2t256.2t329.4r
Greciat500.1t7.0t147.1t353.0r
Ciprut427.9t6.0t403.1t24.8r
Italiat413.7t5.8t351.2t61.5r
Austriat360.2t5.1t266.6t93.6r
Turciat300.4t4.2t194.7t105.7r
Coreea de Sudt239.5t3.4t233.8t5.7r
Ungariat156.6t2.2t162.9t3.7r
r
Sursa: Camera de Comert Romano-Turcar