ANAF a organizat o campanie de publicitate în licee fără bani de la buget şi fără să organizeze licitaţie. Cum era de aşteptat, campania nu a scăpat de criticile unor oficialităţi şi ong-uri şi este privită cu circumspecţie de industria de publicitate.
Fiscul este pentru multă lume ca personajul Baba Iaga din basmul rusesc: arată ca o colibă de paie suspendată pe un picior de găină, dar, în ciuda aparenţei inofensive, poate însă să-şi atace în mod fatal victimele, oricând doreşte.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin campania iniţiată de preşedintele Sebastian Bodu, a dat în noiembrie întreaga măsură a colibei într-un picior: de data aceasta, „spaima contribuabililor“ şi-a pus o mască naivă, de după blocuri, hotărând să facă muncă de educaţie preventivă cu viitorii contribuabili, în toate liceele din ţară.
Scandalul a izbucnit în presă după protestul unor organizaţii ale societăţii civile, care a determinat decizia ministrului Educaţiei şi Cercetării, Mihail Hârdău, de a interzice desfăşurarea campaniei în licee.
Ca să parafrazăm un vers celebru din Scrisoarea III, ce-a voit acel ANAF? Ei bine, instituţia şi-a propus să prezinte într-o manieră accesibilă elevilor de liceu elemente de fiscalitate „de care se vor lovi“ după ce vor deveni adulţi. Mesajul ANAF s-a vrut simplu: taxele şi impozitele colectate sunt administrate pentru a produce bunuri şi servicii comune, de care beneficiază toţi cetăţenii.
Preşedintele Bodu a plecat de la premisa că atitudinea „civico-fiscală nu este un lucru natural, ci un produs social şi, deci, rezultat al educaţiei“. „Noi dorim ca trecerea de la calitatea de beneficiari ai taxelor şi impozitelor la calitatea de plătitori ai acestora să se facă în cunoştinţă de cauză“, a declarat Bodu pentru Capital.
Campania a fost testată în câteva licee
În contrast cu cazurile tipice ale neregulilor instituţionale dezvăluite în presă, Bodu a scăpat de boscorodeala ziarelor deoarece a reuşit să declanşeze campania fără să angajeze bani publici. Cum a fost posibil? Tot el explică: textele au fost realizate de către adolescenţi, copii ai unor angajaţi ai ANAF, pe baza mesajelor elaborate de instituţie. O serie de „prieteni sociologi“ l-au ajutat să testeze şi să valideze textele scrise de liceeni. Preşedintele cu talente de advertiser a realizat două focus-grupuri cu adolescenţi, de la care ar fi primit răspunsuri favorabile, care l-au determinat să declanşeze campania. Grafica afişelor şi a pliantelor a fost realizată „tot de un fost coleg care lucrează într-o agenţie de publicitate“. „Toţi m-au ajutat pentru că le-a plăcut ideea şi datorită prieteniei care ne leagă. Menţionez că nicio persoană dintre cele care au contribuit la realizarea afişelor şi broşurilor nu are interese de natură patrimonială“, a spus Bodu.
În industria de publicitate, invitată de Capital să „judece“ iniţiativa ANAF, părerile au fost mai degrabă circumspecte. „Creşterea notorietăţii ANAF? Scăderea vânzării de cd-uri şi dvd-uri piratate? Ameliorarea şi intensificarea relaţiilor dintre elevi şi profesorii diriginţi? Educarea tinerei generaţii în spiritul responsabilităţii civice? Ori, poate, reducerea evaziunii fiscale? Îmi este teamă însă că este vorba doar despre implementarea, pe „ultima sută“, a unor prescripţii ale aquis-ului comunitar“, a declarat Sorin Psatta, Strategy & Research Director la Graffiti BBDO.
Alte păreri au fost favorabile campaniei. „Fariseismul în faţa «promovării limbajului de cartier» este total inutil şi poate cei care s-au indignat atât de repede ar trebui să petreacă mai mult timp în mijlocul tinerilor. Sunt două puncte tari ale campaniei de promovare, care trebuie neapărat subliniate – renunţarea la limbajul de lemn, sec, plicticos şi „de stat“, precum şi începutul de diferenţiere a ANAF şi a Fiscului între toate celelalte „comitete şi comiţii“ – «băieţii buni» care umplu «puşculita», a declarat Adinel Tudor, senior partner Trout&Partners Consulting România.
Aşadar, ANAF nu a scos nici un ban. Tot din „prietenie“, presupunem, pentru că altă explicaţie nu am primit, Imprimeria Naţională a „investit“ în tipărirea celor 700.000 de broşuri şi 7.500 de afişe în jur de 9.000 euro. „Pentru că Imprimeria se autofinanţează, se poate spune că nu s-a plătit niciun leu de la bugetul de stat pentru realizarea şi tipărirea materialelor informative. Singurele cheltuieli sunt legate de transport şi cazare, pentru evenimentele la care particip personal în ţară“, a mai spus preşedintele ANAF.
După protestul ONG-urilor fluturat de ministrul Educaţiei ca să-şi întărească decizia de a interzice campania, a găsit şi Bodu câteva ONG-uri de tineret care au protestat faţă de hotărârea luată de către Ministerul Educaţiei. C’aşa-i în tenis, nu?
