La două săptămâni după ce Ankara a bombardat teritorii din Irak, pretinzând că “luptă împotriva teroriștilor“, apar tot mai multe temeri legate de operațiunile militare ale Turciei în nordul Irakului. Turcia și-a lansat operațiunea Claw-Tiger (Colții tigrului – n.red.) pe 17 iunie și se pare că s-a ajuns până într-acolo, încât ea lansează noi atacuri în diverse țări pentru a distrage atenția de la eșecurile din țară ale partidului de guvernământ din Ankara.

Primăvara și vara trecută, Turcia a amenințat să invadeze estul Siriei, punând în același timp în pericol trupele Statelor Unite și Administrația Trump. Statele Unite au încercat să potolească Turcia permițând unor parteneri anti-ISIS din teren să îndepărteze obstacolele din fața invaziei turcești. Nu a fost suficient, pentru că, în octombrie, Turcia a anunțat Washingtonul că va începe bombardarea regiunii și că, în consecință, trupele americane trebuie să plece.

După ofensiva Ankarei din octombrie, în urma căreia aproximativ 200.000 de oameni s-au văzut siliți să fugă, Ankara a semnat un acord cu guvernul de la Tripoli, din Libia, oferindu-se să ajute guvernul libian să lupte împotriva grupărilor opoziției în schimbul asigurării nevoilor energetice ale Turciei în Marea Mediterană. Ulterior, Ankara a îmbarcat mii de sirieni cu destinația Libia, aceștia urmând să lupte și să lanseze drone împotriva Armatei Naționale Libiene din Benghazi. În decembrie și ianuarie, Turcia s-a grăbit să alimenteze conflictul libian după care și-a sporit tensiunile cu Rusia și cu regimul sirian din Idlib. Pe parcursul crizelor din Idlib din februartie și martie, Ankara a amenințat să-i trimită în Europa pe refugiații sirieni, scrie The Jerusalem Post.

„Politica SUA în unele regiuni din Orientul Mijlociu este determinată mai ales de pretențiile Ankarei”

În aprilie și mai, Turcia a revenit în conflictul din Libia, ocupând o bază militară din Watiya. Ulterior, regimul de la Ankara al lui Recep Tayyip Erdogan a hotărât să-și întețească atacurile aeriene în Irak, pretinzând că începe să lupte împotriva Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).

Pe data de 17 iunie, Turcia a bombardat împrejurimile localității Yazidi din provincia Sinjar și satele creștine din zona de frontieră, silindu-i astfel pe kurzi să se refugieze din calea luptelor. Irakul s-a declarat tot mai îngrijorat de atacuri, mai ales că atacurile par să fie coordonate împreună cu Iranul. Ca să invadeze nordul Irakului și Siria, Turcia a folosit ca scuză “lupta împotriva PKK “, cucerind localitățile Afrin, Jarabulus și Tel Abyad și înființând peste o duzină de baze militare.

Înainte de 2015, Turcia ajunsese la un armistițiu cu PKK; dar acesta a fost încălcat ulterior. De atunci, Turcia a pretins că are dreptul să bombardeze orice loc în care s-ar afla grupări în relații cu PKK. Asta a implicat și bombardarea unor oameni neînarmați, care sunt însă membri ai grupărilor de extremă-stângă reunite în cadrul PKK. Turcia nu a oferit nicio dovadă din care să reiasă că aceste grupuri ar fi fost implicate în atacurile armate din Turcia semnalate în acest an.

Conflictul a sporit tensiunile și în alte țări. De exemplu, niște demonstranți kurzi de extremă-stângă din Viena au fost atacați de extremiști de extremă-dreaptă proturci, în relații cu o grupare numită ‘Lupii cenușii’. Poliția din Viena a trebuit să intervină.

Cum politica SUA în unele regiuni din Orientul Mijlociu este determinată mai ales de pretențiile Ankarei și ale grupărilor proturce din cadrul Departamentului de Stat, grupărilor politice mai vulnerabile din Irak le mai rămân puține lucruri de spus. O serie de voci din Comisia SUA pentru Libertate Religioasă la Nivel Internațional s-au arătat și ele îngrijorate și au cerut încetarea atacurilor.