demarata cu mare zarva mediatica in noiembrie 2003, avand ca obiectiv stavilirea fraudelor carora la cad victima anual milioane de euro din fondurile europene, a esuat lamentabil. OLAF, organismul antifrauda, un fel de corp de control al primului-ministru in varianta europeana, s-a dovedit a fi la fel de eficient ca si omologul sau din Romania. Actiunile sale au avut in ultimii doi ani un efect contradictoriu. Desi controlul gestionarii fondurilor europene s-a intarit, pentru ca asa afirma recent comisarul european pentru buget Michaele Schreyer, fraudele au luat amploare, cu concursul interesat al statelor membre. Este concluzia la care a ajuns Parlamentul European in ultimul sau raport pe tema administrarii bugetului Uniunii Europene. Parlamentarii acuza guvernele tarilor ce cotizeaza la bugetul Uniunii ca nu se achita de obligatiile ce le revin in ceea ce priveste controlul atribuirii si cheltuirii banilor ce se reintorc in vistieriile lor nationale sub forma fondurilor europene. Raportul isi ilustreaza concluzia cu o statistica destul de veche, din 2002, din care rezulta ca la nivelul acelui an, cele mai multe nereguli in gestionarea fondurilor europene s-au inregistrat in Germania, Olanda si Italia. Referitor la actiunile OLAF, acelasi raport catalogheaza ca „inacceptabila” pasivitatea organismului de control care, in pofida sesizarilor primite, a evitat sa initieze investigatii in cazuri de notorietate. Informatiile de mai sus sunt confirmate si de Biroul European de Audit. Statisticile sale descriu un final de an 2002 marcat de fraude: peste zece mii de cazuri in care corectitudinea cheltuirii fondurilor europene este pusa serios la indoiala, tunuri in valoare de 700 de milioane de euro date bugetului Uniunii Europene, investigatii oficiale musamalizate.Mai curajoasa decat parlamentarii europeni, Comisia Europeana, aflata la final de mandat in formula actuala, a intocmit si dat publicitatii un raport bazat pe date ceva mai recente, raport din care reiese ca Spania conduce detasat in clasamentul tarilor cu probleme de gestiune a banilor europeni, cu 777 de scandaluri de coruptie intr-un singur an, toate privind fondurile destinate agriculturii. Urmeaza Franta, cu 729 de scandaluri, si Germania, cu 663.
tara mica nu inseamna coruptie pe masura
Tara mica, Luxemburg, pare de-a dreptul inofensiva, cu singurul (!) sau caz de coruptie. Pare, pentru ca suma fraudata cu concursul unor inalti functionari publici este de 1,5 miliarde de euro, de aproximativ zece ori mai mare decat media europeana. Fraudele cu fonduri agricole din Germania, Franta si Spania au insumat, la un loc, 133 de milioane de euro, suma insignifianta in comparatie cu mega frauda luxemburgheza. Toate aceste date i-ar putea face pe romanii naivi sa se bucure ca, iata, furam mai putine fonduri europene decat tari considerate etalon de corectitudine. Nimic mai neadevarat. In ceea ce ne priveste, stam foarte prost la mai multe capitole, printre care controlul gestionarii fondurilor, statistica fraudelor si transparenta informatiilor pe aceste teme sunt cele mai importante. De aici si aparenta liniste din jurul finantarilor europene, tulburata rareori de scandaluri, rapid inabusite in fasa.

europenii sunt pesimisti
Fraudarea fondurilor europene este un fenomen curent, considera doua treimi din cele 450 de milioane de cetateni ai Uniunii Europene. Opinia lor, consemnata in ultimul Eurobarometru, reconfirma o realitate pe care oficialii UE incearca sa o indulceasca: acolo unde este vorba despre bani publici – banii contribuabililor din statele membre, afacerile personale ale celor ce-i administreaza prospera. Cat despre eficienta cu care OLAF, organismul european de lupta impotriva fraudelor, face fata situatiei, doar21% din cetatenii Uniunii Europene sunt de parere ca actiunile sale au efecte concrete.
Afaceri Europene
· „Uniunea Europeana nu va fi in 2010 cea mai dinamica economie din lume, asa cum si-a fixat ca obiectiv prin Strategia Lisabona”, a declarat recent Hans Eichel, ministrul de finante al Germaniei. Este primul oficial care recunoaste public ceea ce in cancelariile europene se discuta de mai bine de doi ani de zile. SUA nu va fi concurata prea curand de economia zonei euro, chiar daca aceasta din urma creste lent, dar constant, cu doua-trei procente anual.
· Demararea negocierilor de aderare cu Turcia ramane un subiect sensibil, desi, aparent, marile puteri europene au ajuns la o intelegere in aceasta privinta. Ultima vizita la Ankara a comisarului pentru Extindere in exercitiu, vizita survenita la scurt timp dupa ce Comisia Europeana apreciase ca Turcia indeplineste criteriul politic, s-a soldat cu mustrarea guvernului turc. Motivul: incriminarea severa a adulterului. Printr-o recenta hotarare, Cabinetul de la Ankara a reintrodus in codul penal pedeapsa cu inchisoarea pentru adulterini, sanctiune la care renuntase cu opt ani in urma. Comisarul GALnter Verheugen a catalogat initiativa guvernului turc ca fiind „o gluma proasta”, ce nu-si are locul intr-o societate civilizata, si a amenintat cu redeschiderea discutiilor pe tema criteriului politic.
· Deschiderea pietelor din centrul si estul Europei a insemnat pentru companiile localizate in Uniunea Europeana un boom al profiturilor. Producatorii francezi de parfumuri si articole de toaleta, spre exemplu, au reusit performanta ca in patru ani de zile (1999 – 2003) sa exporte cu 60% mai multe produse in tarile din regiune. Principalele debusee ale parfumurilor made in France sunt Polonia, Romania si Ungaria. In anul 2002, vanzarea cosmeticelor si parfumurilor in Polonia le-a adus exportatorilor francezi un miliard de euro. De pe urma pietei romanesti au castigat 200 de milioane de euro, iar ungurii le-au bagat in buzunare 385 de milioane de euro. Cumparand parfumuri si cosmetice, tarile din centrul si estul Europei au mai adaugat ceva la deficitul comercial inregistrat cu Uniunea Europeana. Exista totusi doua exceptii. Polonia si Slovenia, ele insele producatoare de cosmetice de calitate, au reusit sa exporte mai mult decat au importat.
· Concluziile unui raport despre mediul de afaceri international, realizat de Banca Mondiala in colaborare cu IFC, arata ca cele zece state noi membre ale Uniunii Europene sunt cele mai dinamice si mai reformiste economii de pe continent. Aceeasi sursa arata ca pentru a incepe o afacere in tarile dezvoltate membre ale OECD sunt necesare, in medie, sase proceduri administrative si 27 de zile. In tarile din Europa aflate in afara UE, un investitor are nevoie de 42 de zile pentru a inregistra o firma si trebuie sa treaca prin furcile caudine a cel putin zece proceduri administrative.