Pentru că a muncit un an întreg şi a participat şi la şedinţele Consiliului de Administraţie, pe care, probabil, îl conduce, pentru că şi-a făcut timp şi pentru şedinţele obositoare ale diferitelor comisii de gestionare şi control, cineva din sectorul 2 al Capitalei a încasat un salariu anual de 1,5 milioane de euro, adică peste 130 de mii de euro pe lună. Da, sunt şi români fericiţi (chiar dacă în popor se spune că banii nu aduc fericirea). Deşi au fost creditaţi
Pentru că a muncit un an întreg şi a participat şi la şedinţele Consiliului de Administraţie, pe care, probabil, îl conduce, pentru că şi-a făcut timp şi pentru şedinţele obositoare ale diferitelor comisii de gestionare şi control, cineva din sectorul 2 al Capitalei a încasat un salariu anual de 1,5 milioane de euro, adică peste 130 de mii de euro pe lună.
Da, sunt şi români fericiţi (chiar dacă în popor se spune că banii nu aduc fericirea). Deşi au fost creditaţi ca o specie pe cale de dispariţie, ei există şi se află printre noi. Sunt oameni care muncesc, directori de multinaţionale sau de bănci, preşedinţi de consilii de administraţie, care, pe lângă salariul lunar, mai primesc şi alte indemnizaţii, sporuri şi prime, astfel încât ajung la sume de ordinul sutelor de mii de euro sau al milioanelor, cum tocmai am văzut. Cam de trei ori salariul anual al preşedintelui SUA, George W Bush!
„Compania care îl plăteşte pe acest salariat este una model, de vreme ce a şi declarat veniturile la stat şi le-a plătit“, spune Dan Schwartz, managing partener la Scott&Company Consulting. „Singura mea problemă este aceea a contribuţiei pe care o are acest angajat la dezvoltarea companiei. Dacă este destul de mare, pot înţelege că trebuie să fie răsplătit pe măsură, cu un salariu de peste un milion de euro… Oare cât de bine îi merge companiei dacă îi plăteşte acest salariu unui singur om? Pentru că este un salariu foarte mare pentru orice director de multinaţională din lume“, mai comentează Dan Schwartz. Şi statul se poate molipsi de la starea de bine a contribuabilului său, pentru că în urma lui încasează foarte mulţi bani, câteva sute de mii de euro. Potrivit datelor oferite de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, omul cu salariul de peste un milion de euro lucrează în domeniul comerţului. Şi totuşi, comparativ cu datele oferite de ANAF în 2006, cel mai bogat şi cinstit român a „sărăcit“! De ce? Pentru că în 2005 a avut un venit asimilat salariilor de 1,8 milioane de euro, faţă de 1,5 milioane cât a încasat în 2005!
Pe locurile imediat următoare se clasează doi reprezentanţi ai industriei de software, cu un venit pe undeva pe la 1,2 milioane de euro, situaţi tot în sectorul 2 al Capitalei. În schimb, dacă facem un top zece al veniturilor bucureştenilor, diferenţa între primele trei locuri şi celelalte este foarte mare, pe locul patru fiind situat un contribuabil din sectorul 3 al Capitalei cu „doar“ 490 de mii de euro, care activează în domeniul producţie de bunuri alimentare.
În ţară, cel mai mare salariu trece de 230 de mii de euro şi de el se bucură un locuitor al judeţului Timiş, dar şi direcţia financiară de acolo. Imediat după, se „califică“ un contribuabil din Ilfov, cu mai mult de 222 de mii de euro. Pe locul trei, se află un prahovean, cu peste 214 mii de euro. Pe lună, veniturile variază de la peste 130.000 de euro la 2,5 mii de euro, cel mai mic salariu de top.
„Nu aş avea nimic împotrivă să măresc salariile muncitorilor mei, dar contribuţiile sunt foarte mari. De ce să dau mai mulţi bani statului? Oricum am crescut veniturile angajaţilor cu peste 20% de la începutul anului, că altfel nu îi mai puteam ţine la mine. Acum, media la mine la fabrică este de 12,5-13 milioane pe lună“, ne spune Constantin Pănescu, patron la firma argeşeană Metabet. Cam pe aici se învârt şi salariile plătite de un alt patron braşovean, Nicolae Ţucunel, care se declară şi el nemulţumit de nivelul ridicat al contribuţiilor sociale. De altfel, în această zonă oscilează şi salariile marii majorităţi a celor angajaţi cu acte şi plătitori de impozite.
În ceea ce priveşte veniturile obţinute din profesii liberale, cele mai mari sume revin în mod evident notarilor şi avocaţilor. Aceştia domină „clasamentul“ la categoria lor în toate judeţele ţării. „Abateri“ de la regulă se întâlnesc în judeţele Ilfov, unde în Topul veniturilor se află şi un contribuabil ce a obţinut banii din drepturi de proprietate intelectuală, judeţul Olt, unde cineva a obţinut foarte mulţi bani din comisioane, judeţul Harghita, unde un investitor pe bursă obţine cele mai mari venituri din judeţ, şi judeţul Sălaj, unde un executor judecătoresc s-a „calificat“ pe primul loc.
Şi totuşi, nu Ardealul… e fruncea
Deşi în Topul 300 cei mai bogaţi români Ardealul este zona unde se „poziţionează“ cele mai mari averi, dacă ne uităm la contribuţiile din impozitul pe venit pe care le aduc judeţele la bugetul ţării situaţia nu este aceeaşi. De unde rezultă că milionarii preferă în continuare să îşi ţină averile departe de zona de impozitare şi să nu îşi plătească neapărat angajaţii cu sume mai mari decât media pe economie.
Astfel, potrivit cifrelor furnizate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Bucureştiul este cel mai mare contributor, cu peste 963 de milioane de euro. Şi în Topul 300, situaţia este aceeaşi, averea estimată a milionarilor din Capitală depăşind zece miliarde de euro! Dar, primul judeţ după Bucureşti care aduce cele mai mari sume la bugetul de stat este Constanţa şi nicidecum Bihorul, aşa cum arăta Topul 300. Constanţa a „vărsat“ bugetului peste 739 de milioane de euro. Asta, în timp ce averea estimată a oamenilor de afaceri de top din Bihor depăşea un miliard de euro, iar averile reunite ale oamenilor de afaceri din Constanţa au fost estimate la doar 492 de milioane de euro!
Clujul a dat bugetului de stat mai mult de 265 de milioane de euro, dar averile reunite ale milionarilor clujeni din Top se ridică la peste 800 de milioane de euro. Pe locul patru în topul celor mai „vrednice“ judeţe este Timişul, care a contribuit cu 253,3 milioane de euro din impozitul pe salarii. Potrivit datelor din Top 300, suma „bogăţiilor“ milionarilor de acolo se ridică la 796 de milioane de euro. Pe locul cinci este un judeţ care, dacă l-am lua după numărul de milionari şi valoarea averilor lor, ar fi pe undeva pe la mijlocul clasamentului: Dolj. Potrivit Top 300, Doljul are doar şapte milionari, cu o avere estimată la 164 de milioane de euro. Conform ANAF, Doljul contribuie la bugetul de stat cu mai mult de 196 de milioane de euro. Braşovul se află între primele cinci în topul milionarilor, cu averi estimate la 669 de milioane de euro. În Topul ANAF, el se situează, însă, pe poziţia a şasea, cu o contribuţie de 184 de milioane de euro.
Situaţia nu s-ar schimba foarte mult nici dacă, în loc de datele furnizate de ANAF, ne-am uita la execuţia bugetului de stat prezentată de Ministerul Finanţelor. Pe primele locuri se află tot Bucureştiul şi Constanţa, urmate, însă, pe locul trei de Prahova. „Revine“ însă Timişul pe locul patru şi asistăm la intrarea surprinzătoare pe locul cinci a judeţului Bihor.
În plus, deşi aşa cum am văzut contribuţiile la bugetul de stat ale judeţelor diferă substanţial, sumele realocate de autorităţile centrale pentru fiecare judeţ în parte sunt foarte asemănătoare. Cel puţin aşa arată datele furnizate de ANAF şi Ministerul Finanţelor. Marea majoritate a judeţelor primeşti înapoi de la buget sume mai mici decât contribuţia lor. Excepţie fac judeţele mai mici şi mai sărace, care pot ieşi, per final, în „câştig“.
O companie model
«Compania care îl plăteşte pe salariatul de 1,5 milioane de euro este una model, de vreme ce a şi declarat veniturile la stat şi le-a plătit. Mă întreb, însă, cât de mare este contribuţia pe care o are acest angajat la dezvoltarea companiei.»
Dan Schwartz, managing partener la Scott&Company Consulting
