Lucrand de ani buni in consultanta in resurse umane, am avut sansa sa observ cum au aparut, s-au dezvoltat si au decazut multe afaceri in peisajul romanesc. Cele mai multe dintre ele au esuat in momentul in care au atins, paradoxal, nivelul maximal dezvoltarii lor. Acest moment ar putea fi numit criza de crestere. Aceasta criza se poate manifesta in diverse forme si nu tine neaparat de contextul economic si legislativ, atat de blamat astazi in Romania. Criza de crestere imbraca, de obicei, forme
Lucrand de ani buni in consultanta in resurse umane, am avut sansa sa observ cum au aparut, s-au dezvoltat si au decazut multe afaceri in peisajul romanesc. Cele mai multe dintre ele au esuat in momentul in care au atins, paradoxal, nivelul maximal dezvoltarii lor. Acest moment ar putea fi numit criza de crestere. Aceasta criza se poate manifesta in diverse forme si nu tine neaparat de contextul economic si legislativ, atat de blamat astazi in Romania. Criza de crestere imbraca, de obicei, forme ale succesului: cresterea spectaculoasa a operatiunilor financiare sau a numarului de angajati, extensie mare sau diversificare a operatiunilor comerciale etc. Este foarte dificil de sesizat momentul critic, pentru ca lucrurile evolueaza rapid, succesul este evident, dar periculos. Este periculos pentru ca imbata si deformeaza perceperea realitatii.
S-ar putea spune ca o astfel de evolutie, intr-o piata imatura ca aceea romaneasca, este naturala. Problema esentiala, pentru orice afacere, este insa cum sa faci ca sa o mentii profitabila vreme cat mai indelungata. Iar, in acest punct, accentul se muta pe intreprinzator si pe limitele sale personale de crestere.
Am intalnit, cu catva timp in urma, un intreprinzator care mi-a pus o intrebare de o sinceritate dezarmanta: cum sa faca sa-si depaseasca propriile limite? Stiam ca afacerea lui, desi nu este de foarte mare amploare, are succes. In firma lucrau 120 de angajati si activitatea mergea bine. In ultimii
cinci ani, afacerea a crescut constant. In timp, s-a despartit de cei doi parteneri cu care se asociase initial. Acum venea si imi spunea ca este epuizat, ca nu mai poate sa faca fata de unul singur, ca are sentimentul ca lucrurile ii scapa de sub control.
Ingrijorarea lui era sincera, dar debusolanta din perspectiva gasirii unor solutii. Adevarul este ca intreprinzatorul roman se concentreaza aproape exclusiv pe obiectivul de a face bani, cat mai multi si cat mai repede. Si poate este normal sa fie asa cand vorbim de intreprinzatorul nud, care se bazeaza pe daruri naturale. Energia sa antreprenoriala se concretizeaza in initiativa si fler. Este inteligent, descurcaret, reactioneaza rapid, munceste din greu si o vreme se lauda cu ceea ce a realizat. Nimic nu echivaleaza cu energia si entuziasmul inceputului!
Gandirea in perspectiva consolideaza afacerea
Dar apoi vine un moment cand ceea ce a realizat, energia inceputului, trebuie consolidat pentru ca afacerea sa reziste in timp. Aceasta inseamna ca trebuie sa se doteze cu instrumente care sa permita conducerea si administrarea afacerii privind in viitor, dincolo de profitul zilei de maine. Cu alte cuvinte, exista sanse de a depasi momentul critic al crizei de crestere daca intreprinzatorul are curajul de a se opri, pentru un timp, si a reflecta asupra instrumentelor care ii pot consolida afacerea. Ce se poate face
intr-un astfel de moment? Un prim pas ar putea fi acela de a face un efort pentru a analiza care sunt punctele tari si care sunt punctele slabe. Nimic mai simplu, veti spune. Cu atat mai bine, voi raspunde. Incepeti sa scrieti doua liste: una cu puncte tari, alta cu puncte slabe.
Veti constata ca, pe masura ce progresati in analiza, interesul va creste si veti descoperi aspecte uimitoare despre propria persoana. Veti descoperi, de asemenea, elemente pe care nu va fi foarte usor sa le recunoasteti sau sa le acceptati. Retineti totusi ca, desi o astfel de analiza pare simpla in aparenta, ea este de fapt o confruntare cu propria persoana. Intr-o astfel de confruntare pot sa apara si aspecte neplacute, dar nu renuntati. Pentru orice schimbare este nevoie de vointa si responsabilitate. Si, mai mult decat atat, este nevoie de asumarea propriilor slabiciuni, in aceeasi masura cu asumarea propriilor calitati.
Sa presupunem ca ati reusit acest prim pas si aveti in fata doua liste impresionante de puncte tari si puncte slabe. In continuare, procedura este mult mai simpla. Avand inaintea ochilor materialul brut – cele doua liste – nu va ramane decat sa va ganditi asupra lor. Si cum putem gandi cel mai bine, altfel decat punandu-ne intrebari? O prima si foarte importanta intrebare pe care trebuie sa o puneti este urmatoarea: apare cuvantul entuziasm pe vreuna dintre liste? Pot fi trei situatii: sa nu apara deloc, sa apara pe lista punctelor tari sau, a treia varianta, pe lista punctelor slabe (ca „lipsa de entuziasm”).
De ce este entuziasmul atat de important pentru a incepe cu el? Byrd Bagget afirma ca „entuziasmul este un fel de a fi, nu o stare emotionala”. Mai mult chiar, asa cum incercam sa arat mai inainte, energia si entuziasmul inceputului trebuie consolidate, pentru ca afacerea sa reziste in timp. Dar cum se poate pastra acesta? Iata cateva provocari!
Entuziasmul este
molipsitor
Raspunsul la aceste provocari trebuie legat de faptul ca un intreprinzator nu trebuie sa uite nici o clipa ca el este motorul afacerii. Ca, fara energia si entuziasmul lui, acea afacere (sau oricare dintre ele) nu ar fi putut exista. A fi entuziast inseamna sa crezi cu tarie in propria afacere. Daca veti crede cu adevarat, veti gasi, cu siguranta, mijloacele pentru a-i face si pe ceilalti sa creada in ea.
„Daca ar fi sa-mi iei toti banii si toate bunurile tangibile, dar sa-mi lasi entuziasmul asa cum este, nu ar trece mult timp si as redeveni la fel de bogat”. Sunt cuvintele lui Paul J. Meyer, intreprinzator american, proprietar al mai multor zeci de companii si consultant in domeniul managementului. Si este adevarat, pentru ca entuziasmul este o „boala” contagioasa care se transmite prin semne aparente.
Sa ni-l imaginam pe intreprinzatorul X care, dis-de-dimineata, intra in magazinul sau, in biroul sau, in fabrica sa, zambind si fiind sincer fericit ca face lucrul acesta. Sa-l vedem acum pe intreprinzatorul Y, care vine si el dimineata, dar este suparat si ingrijorat pentru ca incepe o noua zi, in care va avea de impins „piatra de moara” a afacerilor sale.
In fond, cine ne-ar impiedica sa zambim sau sa fim tristi, daca noi insine nu ne propunem acest lucru? Pentru ca noi insine ne lasam antrenati de o atitudine sau de alta. Ideea ca in exterior se intampla lucruri care ne afecteaza total dispozitia si felul de a fi, fara a mai avea posibilitatea de control asupra lor sau asupra noastra, constituie, de fapt, justificarea celor care nu au suficienta incredere in ei, a celor care sunt robii conditionarilor exterioare. Cand decizi sa devii intreprinzator, te condamni la entuziasm. Pentru ca afacerea este ca o opera de arta ce trebuie cizelata zi de zi.
Care sunt consecintele, fie intr-un caz, fie in celalalt, pentru cei care se afla in jurul nostru, in afacerea noastra? (trebuie sa acceptam ca o afacere se face si cu ceilalti!). Ce este mai important? Succesul afacerii sau umorile, supararile ori necazurile noastre zilnice? Acelasi Paul J. Meyer spune ca „entuziasmul este administrarea emotiilor, capacitatea de a controla temperatura emotionala a fiecarei situatii particulare” si, in acelasi timp, „mecanismul prin care declansezi emotiile celorlalti, astfel incat ei, instinctiv, te ajuta si te sprijina.” Deci, intreprinzatorilor le revine datoria sa-si construiasca atitudinea potrivita si sa actioneze in consecinta.
Revenind la cele doua liste cu puncte tari si puncte slabe, trebuie spus ca lipsa cuvantului „entuziasm” din inventarul facut constituie o problema. Daca apare pe lista punctelor tari, este foarte bine. In schimb, daca apare pe lista punctelor slabe, trebuie actionat urgent si neconditionat.
Ioan Samihaian