La nivel mental, cea mai mare parte a populației noastre s-a integrat deja în­tr-o măsură oarecare în zona monedei unice europene. În ultima vreme s-au înmulțit dezbaterile despre oportunitatea integrării la nivel monetar a României. Ba chiar despre incertitudinea existenței viitoare a Uniunii Europene. Di­verși specialiști, analiști și oameni de afaceri au argumentat ambele poziții.
Pe de o parte, există necesitatea europenilor de a face parte dintr-un bloc economic puternic, capabil să se măsoare cu America de Nord și cu China, pe de altă parte, există tendința firească și naturală de a fugi de problemele care vin la pachet cu Spania, Franța, Italia sau Grecia. Mie, unul, mi se pare că orice încercare de a ne delimita de spațiul economic european este sortită eșecului. Dacă Marea Britanie și Japonia – două insule – își pot permite luxul de a juca la două capete pe baza relațiilor tra­di­țio­nale și a poziției lor geografice, nu văd unde ar fi alternativa României.
Tendința de globalizare care s-a manifestat în ultimele decenii la nivelul companiilor se face simțită acum în ceea ce privește statele. Iar singura soluție pentru cei mici este să se alăture celor mari și să creeze alianțe strategice. Politica izolațio­nistă nu este în niciun caz o soluție.

Există o glumă care circulă în mediul de afaceri. Un mare afacerist și-a zburat creierii, prins în vârtejul unei recesiuni care l-a curățat de bani. Omul i-a lăsat moștenire fiului său doar trei scrisori, cu mențiunea că ele trebuie să fie deschise pe rând, în momentele cele mai grele. După ani, fiul reușește să reclădească imperiul tatălui, dar se confruntă cu prima sa criză. Atunci deschide prima scrisoare și găsește scris un singur cuvânt: „Centralizează!“
Fiul se conformează și are succes. Criza trece cu bine, urmează alt moment greu, este deschisă și cea de-a doua scrisoare: „Descentralizează!“. Zis și făcut, problemele se rezolvă. Anii trec, vine o nouă criză, este deschisă și cea de-a treia scrisoare: „Trage-ți un glonț în cap!“, era mesajul ascuns în plic.

Trecând peste umorul negru, istorioara are o anumită doză de adevăr. Orice soluție ar exista la o problemă, există și reversul medaliei. Câștigi ceva, pierzi altceva. Este și cazul proiectului „Statele Unite ale Europei“. Acesta are serioase obstacole și argumente contra, dar este și singura formulă care să permită continentului nostru să rămână competitiv la scară mondială.
Iar teoria asta nu a apărut recent, ea a fost clară începând de la Jean Monnet și Robert Schuman. Să inversăm acum direcția la amenințarea crizei datoriilor suverane, ar putea fi doar o soluție pe termen scurt. La următoarea furtună, însă, s-ar putea să fie nevoie să ne ținem revolverul aproape.