Inflația, principala preocupare – din sfera economică – a cetățenilor și companiilor la nivel global, dă unele semne de moderare. 

Raportul din SUA arată că inflația a coborât la 8,5% anualizat în iulie, sub așteptări.  E un pas în direcția dorită și oferă speranța de temperare mult-așteptată a presiunilor pe prețurile de consum. 

Componenta de bază, care exclude energia și alimentele, a crescut cu 5,9%, sub nivelul de 6,1% așteptat.  E important de reținut, totuși, că alimentele s-au scumpit cu 10,9%, iar energia cu 32,9%. 

Achizițiile frecvente de alimente și energie sunt foarte vizibile și induc efecte negative disproporționate, în special pentru păturile vulnerabile ale populației. 

Dacă scăderea petrolului și a altor produse induce un posibil început de scădere a inflației în SUA (benzina s-a ieftinit cu 7,7% în iulie față de iunie), de partea cealaltă a Atlanticului energia electrică și prețul gazelor rămân motive de îngrijorare. 

Ce se întâmplă cu inflația în zona euro?

În zona Euro, inflația a atins 8,9% luna trecută, cu 0,3 puncte peste iunie, dar datele arată un tablou diferit între țări.

În Italia, a scăzut cu 0,1 puncte la 7,9%, în Franța a crescut cu 0,3 puncte, la 6,1%. 

Germania a văzut o încetinire a avansului la 7,5% de la 7,6% anterior, dar acestea sunt cazuri fericite, ale unor țări situate sub media inflației zonei Euro. 

În Spania, de exemplu, inflația a sporit cu 0,6 puncte, la 10,8%, iar o accelerare și mai puternică s-a văzut în Olanda, de 1,7 puncte, urcând la 10,3%. 

Polonia a ajuns la 15,6% de la 15,5% anterior, iar Ungaria la 13,7%, cu 2 puncte peste valoarea din iunie.

La nivel european, în 2021, produsele agricole s-au scumpit cu 32%, însă doar o parte din această creștere a fost transmisă consumatorilor finali. 

Retailerii au absorbit o parte a scumpirilor în propriile marje, astfel încât nu prețurile nu au reflectat întreaga evoluție a costurilor la nivelul producătorilor. 

Ar putea exista un risc de a vedea, în trimestrele următoare, cum anumite acumulări se detensionează, aducând treptat presiuni ascendente vizibile „la raft”. 

Pe de altă parte, o speranță pentru consumatori vine din dinamica prețului grânelor. 

De la un vârf de peste 444 EUR/tonă în mai, grâul european (pentru septembrie, pe bursa futures din Paris) a ajuns la 332 EUR/tonă marți.  

De la 383 EUR/tonă, porumbul a ajuns la 327,75 EUR/tonă marți. Porumbul a avut o dinamică mai pronunțată, dar veștile pot fi văzute în feluri diferite. 

Dacă le comparăm cu momentele tensionate din primăvară, observăm scăderi de 10-20%, dacă însă ne uităm la media ultimilor 5 ani, prețul pentru grâu este, pentru această perioadă (referință marți 17 august) cu 71,5% mai sus, iar pentru porumb cu 81,6%. 

În toată Europa, efectul rarității uleiului și semințelor de floarea soarelui a fost important, ducând la produse alternative sau chiar la reconfigurări de rețete pentru produsele procesate.

Cum a evoluat inflația în România?

Pentru România, inflația din iulie, de 14,96% a fost în scădere modestă, de 0,1 puncte față de luna anterioară. 

Inflație peste cea din România găsim, în UE, doar în câteva țări, în jumătatea estică a continentului: în țările baltice (Estonia 22,8%, Lituania 21,6%, Letonia 21,5%), Cehia 17,5% Bulgaria 17,3% și Polonia 15,6%. 

În Ungaria, inflația e așteptată să accelereze. Componenta de bază a ajuns la 16,7%, chiar peste inflația totală, astfel încât, cu eliminarea unor plafonări la energie și carburanți, economia are în față o perioadă dificilă. 

Forintul, în depreciere accentuată, este în atenția băncii centrale, care ar putea majora dobânda spre 13% la finele anului, de la 10,75% în prezent.

În Polonia, așteptările sunt ca, dincolo de un nou salt pe seama taxării și măsurilor pentru energie, la începutul anului, să urmeze apoi un trend susținut de scădere. 

Astfel, banca centrală, care a dus dobânda de referință la 6,5% majorând în fiecare din ultimele zece ședințe, ar urma să se oprească la 7,25%, posibil în septembrie. 

Gazele, plus 70,1%, au contribuit masiv la scumpirile generalizate, alături de combustibili, cu +35,6%. 

Uleiul comestibil a avansat cu 51,86%, în ultimul an. 

Serviciile au absorbit o parte din impulsul inflaționist, avansul fiind de 8,33% potrivit raportului Institutului Național de Statistică (INS) pentru iulie.

Ce se va întâmpla cu prețurile în economie?

Așteptările sunt un factor important, având capacitatea de a influența modul în care se setează prețurile în economie. 

Pentru băncile centrale din regiune, unde ecouri ale unor niveluri dureros de înalte rezonează încă pentru generațiile născute înainte de anii ’90, atenția acordată așteptărilor cetățenilor și companiilor referitoare la prețuri este, pe bună dreptate, ridicată. Mai ales că misiunea lor e îngreunată de încetinirea economiilor, limitând spațiul de operare pentru instrumentul dobânzii.

În cadrul raportului asupra inflației din 9 august, guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu, a vorbit despre pericolele inflației, menționând și că, în trecut, țara s-a confruntat cu niveluri mult mai ridicate ale acesteia. 

În mod concret, guvernatorul a încercat să limiteze așteptările pentru creșterea inflației, deși a oferit o prognoză revizuită la 13,9% pentru finalul anului, cu 1,4 puncte peste cea anterioară, și de 7,5% pentru finele anului 2023.

Prin remarca despre „săritul calului” de către bănci, guvernatorul Mugur Isărescu a atins cel puțin două obiective: a transmis un mesaj băncilor, aliniat cu alte aspecte din declarații, despre nevoia de a reduce diferența dintre dobânda la credite și cea la depozite, și a transmis un mesaj românilor, angajați sau proprietari de firme, că dobânzile sunt în zona de platou înalt, de unde urmează, cel mai probabil, o scădere. 

Aceasta are sens pentru că, deși, într-adevăr, s-au adunat variate semne pentru temperarea prețurilor, de la dinamica mărfurilor industriale și agricole până la prețul petrolului, cu reperul Brent în scădere de peste 27% de la vârful din martie până miercuri dimineață, viitorul este incert. Iar ancorarea așteptărilor are un rol important în păstrarea inflației în teritoriu gestionabil, reducând efectiv costul utilizării sau eficientizând alte instrumente de politică monetară. 

Dacă orizontul așteptărilor devine favorabil, cu inflația ținută sub control, s-ar apropia momentul în care și BNR ar pune pauză la noi majorări de dobândă. 

Baza industrială europeană privește cu angoasă la prețul energiei, într-o perioadă în care debitele scăzute ale râurilor pun în pericol transporturile și producția de energie hidro sau nucleară. 

Înlocuirea transportului maritim eficient cu rute terestre înseamnă costuri și mai mari, pe lângă riscul de a afecta aprovizionarea cu subansamble sau chiar, izolat, cu resurse energetice. 

Ar fi nevoie ca prețurile materiilor prime să nu mai cunoască creșteri accentuate pentru a permite tendinței încă firave de scădere a inflației să continue. 

Dacă pentru piețele agricole deblocarea parțială a unor rute dinspre Ucraina și depășirea unor temeri asociate producției globale au ajutat la diminuarea prețurilor, zona sensibilă rămâne cea a energiei. 

Așteptările noastre vizează o tendință de decelerare a inflației în special începând cu anul viitor. 

Totuși, la adresa acestui scenariu de bază, riscurile sunt ridicate. 

Piețele urmăresc cu încordare apropierea lunii decembrie, când intervin sancțiuni suplimentare pentru petrolul importat din Rusia. 

Măsurile luate de Germania

Germania își consolidează rezervele din depozite, ajungând la 77%, cu două săptămâni în avans față de program, dar, cu toate acestea, chiar cu un nivel de 95%, ar acoperi aproximativ numai 2 luni și jumătate de încălzire și consum industrial, dacă gazul din Rusia va fi oprit în totalitate. 

Nevoia de energie a crescut în urma temperaturilor foarte ridicate care au făcut să „duduie” aparatele de aer condiționat. 

În aceste condiții, prețul gazului natural a atins un nou record intraday de peste 239 EUR/MWh în hub-ul olandez marți, iar energia a ajuns în România la 2709 lei MWh pe OPCOM. 

În Germania, nivelul pentru energia peste 1 an a atins un record de 530,5 EUR/MWh, de peste 6 ori mai ridicat față de acum un an. Și, totuși, iarna nu a venit încă. 

Riscurile persistenței prețurilor foarte înalte nu sunt neglijabile, și suferința ce ar rezulta pentru cetățenii și industria europeană, de asemenea.

Dacă o combinație de factori controlabili sau necontrolabili precum vremea, ploile, reducerea optimizată a consumului și găsirea de noi fluxuri de alimentare readuc prețul agregat al produselor energetice într-o zonă ușor mai gestionabilă, tendința de scădere a inflației s-ar putea construi și împlini treptat. 

Ar fi, atunci, șanse pentru a porni în procesul de reparare și, apoi, de poziționare pentru o nouă perioadă favorabilă a economiilor contorsionate de provocările variate ale ultimilor doi ani.