Unii cititori par șocați, ca să nu spun enervați, de afirmația pe care am reiterat-o în articolul de săptămâna trecută, conform căreia complexul SUA/NATO a provocat actualul război din Ucraina. Nu mi-am închipuit niciodată că va trebui să explic faptul că „a provoca” nu este sinonim cu „a declanşa”. Oare vremurile gândirii simpliste (în afară de „unice”) sunt aici pentru a rămâne?

Rusia a greșit atacând Ucraina

Voi face un desen: invadarea teritoriului ucrainean de către Rusia a fost o greșeală politico-diplomatică și, posibil, și militară (nu sunt specialist în acest domeniu, așa că nu risc să fac previziuni), dar nu am nicio îndoială că decizia Moscovei a fost un răspuns (repet: greșit) la provocarea complexului militar occidental și anume extinderea NATO până la granița rusă, contravenind înțelegerilor stabilite după căderea Zidului Berlinului.

Recurgând la o imagine pe care o folosesc de obicei cu privire la acest chestiune, să spunem că Rusia a căzut ca un urs în capcana care i-a fost întinsă.

Ca să fie clar, adaug că dezaprob atacul rusesc asupra Ucrainei, declanşat fără autorizația Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, așa cum am condamnat întotdeauna multiplele atacuri comise de principalele puteri occidentale, în special de SUA, împotriva unei serii de ţări din diverse regiuni ale lumii, tot fără aprobarea ONU şi sub pretexte şi mai incredibile decât cele folosite de Moscova pentru a invada teritoriul ucrainean, potrivit Diario de Noticias.

Războiul din Ucraina, un conflict geopolitic

Oameni foarte buni care vociferează în prezent împotriva Rusiei nu au deschis niciodată gura să condamne numeroasele atacuri, agresiuni și invazii întreprinse de-a lungul istoriei de așa-zisul Occident.

De aceea recurg de obicei la o expresie angoleză – „Împreună, dar nu amestecaţi!” – pentru a sintetiza poziţia mea personală cu privire la actualul conflict din Ucraina. Unele voci, poate îmbătate de acoperirea revoltătoare a războiului din Ucraina de către mass-media mainstream a Occidentului, susțin cu candoare: pentru ca războiul să se termine, este suficient ca Rusia să se oprească.

Dacă trebuie să cobor la acest nivel de sărăcie intelectuală, trebuie să-mi amintesc faptul că războiul ar fi putut fi evitat dacă Acordurile de la Minsk ar fi fost respectate. Adevărul, după cum se știe, dar mulți par să fi uitat, este că dacă problemele complexe ar fi avut soluții simple, nu ar fi complexe.

Războiul din Ucraina este o problemă extrem de complexă. A-l caracteriza drept o bătălie pentru democrație este o fantezie, întrucât nu există diferențe de fond între regimurile de la Moscova și de la Kiev din punct de vedere ideologic, din punctul de vedere al funcționării politice interne (a se vedea tratamentul acordat de cele două țări dizidenților lor) și de organizare a economiei (ajunge să fii atent, de exemplu, la ponderea corupției în cele două economii).

Războiul în cauză nu este, în realitate, altceva decât un conflict geopolitic, cu unele probleme tribale în amestec, precum disputa asupra regiunilor rusofone din Ucraina. Folosesc adjectivul”tribal” cu aceeași ușurință și linişte cu care presupușii „specialişti” occidentali obişnuiesc să analizeze conflictele africane.

Va cădea Imperiul american?

Unii observatori din afara mainstream-ului consideră că războiul din Ucraina este începutul sfârșitului pentru Imperiul american. Potrivit acestora, decizia de a extinde NATO până la granița cu rusă a fost un fel de fugă înainte, care se va întoarce împotriva Occidentului în general.

Cu toate acestea, această eventuală discuție este puţin sau deloc logică pentru victimele războiului. Este adevărat că, așa cum ne învață orice manual de istorie, toate imperiile se sfârşesc, dar, evident, actualul Imperiu dominant nu va dispărea în zilele noastre.

Drama Ucrainei este că nu se întrezăreşte o soluție care să pună capăt definitiv războiului care devastează țara, care va trebui să rezolve toți factorii de fond care se află în spatele actualului conflict.

Dacă acești factori nu vor fi luaţi în calcul în mod deschis și stabiliți pe noi baze acceptate de toți, războiul s-ar putea încheia cu victoria oricăreia dintre părți, dar nimic nu va garanta că acest conflict nu ar putea izbucni din nou în orice moment. Doar șoimii de ambele părți visează la anihilarea totală a inamicului, indiferenți față de riscul potențialului de înarmare existent în regiune.

(Articol de João Melo, scriitor și ziarist angolez și director al revistei „África”)