‘România va creşte, o să-şi revină şi o să fie unul dintre motoarele Europei. Nu se va petrece în 2-3 ani, dar cu siguranţă în 10-15. Şi atunci românii se vor întoarce. Emigraţia românească este temporară, nu vor rămâne aici pe veşnicie decât foarte puţini’, susţine el. Preşedintele Asociaţiei româneşti menţionate crede că românii îşi vor găsi locul în clasa medie de acasă în cele din urmă – ‘care e acum plecată toată în Spania’ – însă lucrurile nu se vor petrece atât de rapid. Cu toate acestea, el este sigur că ‘România va ajunge la nivelul pe care îl merită’.
Deocamdată, consideră Florin Găiseanu Tutuleasa, românii încă vin în Spania, şi în Catalonia, cu certitudinea că, oriunde ar munci, e mai bine aici decât acasă. ‘Însă se înşeală’, consideră el, pentru că nici aici lucrurile nu stau strălucit. ‘Locurile de muncă se găsesc greu, se cere din ce în ce mai mult cunoaşterea catalanei – faţă de care românii încă sunt reticenţi, în ciuda asemănărilor cu româna -, salariile au scăzut, în schimb chiriile se menţin. A apărut sentimentul că toţi sunt pe capul tău: de la bancă vin după tine să plăteşti până la ultimul cent, la asigurarea la maşină la fel’. În schimb, recunoaşte tot el, unele carenţe administrative au început să dispară şi lucrurile se aşează în ordine – căutându-se în acelaşi timp tot mai mulţi profesionişti şi punându-se tot mai mult accentul pe resursele umane.
Iar românii mai lucrează în construcţii, însă puţin. ‘Mulţi şi-au făcut propriile firme şi renovează case, au proprii angajaţi, sunt întreprinzători. Nu le-a reuşit însă capitalizarea şomajului în ţară şi nici nu mai pot încasa şomajul dacă nu iau parte la cursuri de formare şi recalificare profesională. Femeile lucrează în continuare, în marea majoritate, în gospodării’, povesteşte Florin Găiseanu Tutuleasa. Există şi în Catalonia acel flux de du-te-vino între România şi Spania, în cazul românilor care sunt în şomaj. ‘Însă foarte puţini au plecat de tot: ori şi-au făcut o societate mixtă, ori lucrează în bănci acasă. Şi au rămas, dintre cei capabili, cei care s-au integrat perfect, cei care funcţionează oriunde, indiferent de ţară’, consideră românul.
Şi poate că la clădirea acestei clase medii vor contribui cu adevărat românii din Spania. Potrivit Dianei Dinu, de la Asociaţia de mediatori interculturali Quorum, românii din Catalonia nu au avut nevoie de intelectuali pentru a arăta că sunt capabili şi extrem de deştepţi. ‘Da, vorbesc despre băieţii din construcţii, care cară saci de ciment, şi de femeile care muncesc toate în gospodării. Şomajul este extrem de scăzut în rândul românilor: marea majoritate munceşte cu contract’, explică ea. Stabilită de 20 de ani în Spania, dna Dinu susţine că din cauza comunismului şi sărăciei, românii au dezvoltat, în lipsa televizorului şi accesului la societatea de consum, o sensibilitate spirituală extraordinară. ‘Ai ce să vorbeşti cu ei, au ce spune, gândesc, simt, se frământă, sunt trişti, se plâng, sunt ironici – însă sunt în stare să ducă discuţii inteligente, şi ştiu ce vor – şi tot aşa şi-au şi realizat vieţile aici’, susţine ea.
