Media Management Center a realizat acum un an o cercetare interesantă: a analizat timp de trei luni ce fel de ştiri făceau prima pagină a ziarelor dintr-o anumită zonă geografică. Concluzia a fost nu doar că ştirile erau în proporţie de 90% cam despre aceleaşi lucruri, ci şi că erau „împachetate“, la nivel de titlu, în aproximativ aceleaşi cuvinte. Teoretic, această situaţie este în dezavantajul ziarelor, însă, practic, ea este în dezavantajul cititorilor.
O scurtă lectură a ziarelor în fiecare dimineaţă arată că presa este animată cam de aceleaşi evenimente, ceea ce nu înseamnă, în mod automat, că nu există diferenţiere în conţinutul informaţional la care publicul are astăzi acces. Problema stă în unghiul de abordare a poveştii, în detaliul şi scriitura care prind cititorul şi îl conving de valoarea unei poveşti. Pe de altă parte, ar fi poate interesant de văzut în ce măsură presa, clasată ca o instituţie care se bucură de un grad mare de încredere în råndul publicului romån, reuşeşte să creeze sau să influenţeze agenda privată a oamenilor.
Deşi nu cred că jurnalismul, aşa cum îl ştim astăzi, va dispărea pierzånd pariul cu internetul, observ că fenomenul de „comoditizare a ştirilor“ (transformarea ştirilor într-o marfă, din englezescul „commodification“, n.r.) nu e foarte departe de graniţele noastre. Într-un exerciţiu de analiză pe care îl facem periodic, am încercat să identificăm cele zece întrebări pe care presa le adresează frecvent companiilor. Toate cele zece întrebări sunt despre cifre. Despre aceleaşi cifre. Care conduc la aproximativ aceleaşi titluri.
Presa abundă de cifre, însă cåtă relevanţă au ele pentru public? De ce ar trebui să îl intereseze pe un cetăţean care doreşte să-şi cumpere un apartament ce profit estimează că o să înregistreze anul acesta dezvoltatorul despre care caută informaţii? Cum traduce un cititor în concluzii concrete informaţia conform căreia compania X va investi XXX milioane în dezvoltarea unui produs sau serviciu? Ce înseamnă creşterea economică de X% preconizată pentru anul acesta?
De cifre nu ducem lipsă în ziare. Teoretic, consecinţa ar trebui să fie existenţa unui public educat să investească la bursă. Sau poate conştient că prea multe credite îl pot conduce la ruină foarte repede. Sau poate mai tentat să îşi facă o asigurare de sănătate decåt să-şi schimbe maşina la fiecare patru ani pentru că îi scade valoarea de piaţă. Ar trebui să avem un public capabil să aprecieze valoarea banilor. Nu doar că lucrurile stau altfel, dar presa însăşi le constată ori de cåte ori are ocazia. Iar cånd toate titlurile de ziar sunt la fel, mai rămån puţine şanse ca lucrurile să se schimbe.
Eliza Rogalski este managing partner al Rogalski Grigoriu Public Relations
