Când trebuie să deții casă de marcat?

Utilizarea obligatorie a aparatelor de marcat electronice fiscale este reglementată de Ordonanța de Urgență nr. 28/1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și de Hotărârea Guvernului nr. 479/2003, care stabilește normele metodologice de aplicare. Aceste acte legislative definesc cadrul legal prin care operatorii economici sunt obligați să înregistreze tranzacțiile financiare, asigurând astfel o monitorizare corespunzătoare a activităților comerciale.

Art. 1 alin. (1) din OUG 28/1999 prevede că „operatorii economici care încasează, integral sau parțial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum și a prestărilor de servicii efectuate direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale”.

Astfel, obligația de a deține și utiliza o casă de marcat funcțională intră în vigoare imediat ce operatorul economic își începe activitatea comercială într-o locație fixă

Nerespectarea prevederilor legale privind utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale poate atrage sancțiuni contravenționale. Conform art. 11 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 28/1999, amenzile pentru nerespectarea obligației de dotare cu astfel de aparate variază între 10.000 și 20.000 de lei.

Pe lângă amenda financiară, autoritățile pot dispune suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare sau prestare de servicii, până la îndeplinirea obligației și prezentarea dovezii de plată a amenzii.

Astfel, toți operatorii economici care vând bunuri sau prestează servicii către consumatori sunt obligați să utilizeze case de marcat, cu excepțiile prevăzute de lege.

casa de marcat
SURSA FOTO: Dreamstime

Excepții

Există și anumite activități exceptate de la obligativitatea utilizării caselor de marcat, conform art. 2 din OUG nr. 28/1999, explică The Legal Badger. Aceste excepții includ activități precum:

  • comerțul ocazional cu produse agricole din producție proprie efectuat de către producătorii agricoli individuali, autorizați în condițiile legii, în piețe, târguri, oboare sau în alte locuri publice autorizate;
  • vânzarea de ziare și reviste prin distribuitori specializați;
  • transportul public de călători în interiorul unei localități pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii, precum și cu metroul;
  • activitățile pentru care încasările se realizează pe bază de bonuri cu valoare fixă tipărite conform legii – bilete de acces la spectacole, muzee, expoziții, târguri și oboare, grădini zoologice și grădini botanice, biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule, bilete de participare la jocuri de noroc și altele similare;
  • activitățile de asigurări și ale caselor de pensii, precum și activitățile de intermedieri financiare, inclusiv activitățile auxiliare acestora. Nu sunt exceptate activitățile de schimb valutar cu numerar și substitute de numerar pentru persoane fizice, altele decât operațiunile efectuate de punctele de schimb valutar din incinta instituțiilor de credit, aparținând acestor instituții;
  • activitățile desfășurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implică crearea unei societăți comerciale;

Excepții

  • vânzarea obiectelor de cult și serviciile religioase prestate de instituțiile de cult;
  • comerțul cu amănuntul prin comis-voiajori, precum și prin corespondență, cu excepția livrărilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine și unitățile de alimentație publică, pe bază de comandă;
  • serviciile de instalații, reparații și întreținere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului;
  • vânzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de către agențiile de turism, definite potrivit legii;
  • încasarea contravalorii energiei electrice și termice, a gazelor naturale, a apei și canalizării, a serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobilă, de poștă și curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de internet;
  • efectuarea lucrărilor de construcții, reparații, amenajări și întreținere de locuințe;
  • serviciile de transport feroviar public de călători în trafic intern și internațional, prestate de societăți comerciale persoane juridice române, pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii;
  • activitățile de jocuri de noroc desfășurate cu mijloace tehnice de joc ce funcționează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
  • serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate ce funcționează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
  • livrările de bunuri sau serviciile efectuate prin automatele comerciale ce funcționează pe bază de acceptatoare de bancnote sau monede și conțin un sistem de contorizare electronic și/sau mecanic, ca parte integrată constructivă din automat, care să permită înregistrarea, evidențierea și controlul sumelor încasate, cu excepția livrărilor de produse energetice, astfel cum sunt definite în titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;
  • comerțul de tip cash and carry desfășurat de comercianții care vând mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane fizice înregistrate în baza de date a vânzătorului, în scopul utilizării acestora ca produse consumabile.

Ce se întâmplă în cazul în care casa de marcat se strică?

În situația în care casa de marcat se defectează sau pentru activitățile exceptate de la obligativitatea utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, operatorii economici sunt obligați să elibereze chitanțe pentru încasările efectuate în numerar.

Astfel, casa de marcat trebuie utilizată din momentul în care operatorul economic începe efectiv tranzacțiile comerciale într-un punct de lucru, cu excepția activităților exceptate, menționate anterior.