Uniunea Europeana este o pacaleala periculoasa, sunt de parere din ce in ce mai multi locuitori ai Europei Centrale. Reprezentand doar un pic mai mult decat un club protectionist de state bogate, Uniunea este interesata de extinderea in Europa Centrala pentru motive ce au de-a face mai degraba cu acapararea de noi piete, decat cu raspandirea prosperitatii si consolidarea democratiei. E drept, fruntasele cursei pentru integrarea in UE - Polonia, Ungaria, Estonia, Slovenia si Republica Ceha - au i
Uniunea Europeana este o pacaleala periculoasa, sunt de parere din ce in ce mai multi locuitori ai Europei Centrale. Reprezentand doar un pic mai mult decat un club protectionist de state bogate, Uniunea este interesata de extinderea in Europa Centrala pentru motive ce au de-a face mai degraba cu acapararea de noi piete, decat cu raspandirea prosperitatii si consolidarea democratiei. E drept, fruntasele cursei pentru integrarea in UE – Polonia, Ungaria, Estonia, Slovenia si Republica Ceha – au inceput deja negocierile cu Bruxelles-ul si (oficial, cel putin) doresc sa devina membre cat mai curand posibil. Dar cetatenii de rand ai Europei Centrale sunt din ce in ce mai putin entuziasti.
In perioada revolutiilor din 1989, revenirea in Europa era un obiectiv esential al tarilor ce cautau sa scape din mizeria comunismului. Un deceniu mai tarziu, central-europenii inca mai vor aderarea la UE, dar sunt tot mai constienti de problemele inerente acestui act. Dupa ani de somaj mereu crescand, dupa spulberarea sistemelor de asigurari sociale, doar jumatate din locuitorii Europei Centrale mai doreste sa intre in clubul bogatasilor.
Aderarea Greciei
este un caz nefericit
Ingrijorarile politicienilor s-au concentrat asupra sortii triste pe care a avut-o industria Greciei, dupa aderarea la UE a acestei tari. Afacerile, spun unii, au primit o lovitura puternica o data cu desfiintarea taxelor vamale, fapt ce a pus firmele grecesti in fata concurentei cu titanii noii piete, mai competitivi si mai flexibili. Pavel Telicka, seful echipei care negociaza intrarea Cehiei in UE, declara: „Politica noastra este aderarea intr-un viitor cat mai apropiat, imediat ce suntem pregatiti si, pe cat posibil, fara sa ne frangem gatul.
Reticentele central-europenilor provin din propriile experiente. Fermierii polonezi, din ce in ce mai activi politic (ca si confratii lor mai „tacuti cehi si unguri), se plang de pierderea pietelor de desfacere, ca urmare a importurilor de produse vest-europene subventionate. In acelasi timp, otelarii polonezi si cehi sustin ca de multa vreme sunt incapabili sa-si vanda marfurile in UE, din cauza barierelor vamale prohibitive.
Pe de alta parte, in interiorul Uniunii cresc presiunile companiilor spaniole, italiene si franceze. Acestea sunt hotarate sa impuna reducerea productiei de otel in statele central-europene inainte ca acestora sa li se permita intrarea pe noua piata.
Teoretic, aceste temeri deschid calea catre un acord intre vest-europeni, ingrijorati de perspectiva importului de bunuri si forta de munca ieftina, si central-europeni, speriati de posibilitatea distrugerii industriilor lor necompetitive. Ambele parti ar avea de castigat de pe urma amanarii aderarii.
Unele sectoare sunt, in mod cert, vulnerabile. Potrivit lui Roger Monson, sef al departamentului de strategie la Rabobank (Olanda), printre acestea se numara, in Polonia si Cehia, industria grea si cea producatoare de materii prime. Dar vor exista, de asemenea, si castigatori. „In Ungaria si Slovenia, companiile farmaceutice, unele firme de servicii si societati manufacturiere vor fi capabile sa faca fata competitiei, sustine Monson.
In cautarea unor raspunsuri mai detaliate, Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD) a finantat cateva proiecte de cercetare pe aceasta tema. Dintre documentele rezultate, se remarca studiul realizat de Centrul pentru Reforma sI Transformare al Universitatii Heriot-Watt (Edinburgh, Marea Britanie), care trateaza gradul de pregatire a firmelor central-europene pentru aderarea la UE. Cercetarea a inclus 600 de societati din Spania, Polonia si Romania, concentrandu-se pe structura actionariatului, adaptarea la directivele UE si strategiile de investitii.
Conform studiului, romanii si polonezii sunt mult in urma confratilor lor spanioli, ca performante generale, structura a companiilor si nivel de adaptare la standardele UE. Dar exista si domenii in care companiile poloneze le pot ajunge din urma pe cele spaniole (e vorba de societati din clase de marime diferite de cea a „dinozaurilor romanesti). „Rezultatele sunt de natura sa ne linisteasca, conchide raportul, fiindca progresul celei mai evoluate economii in tranzitie produce deja convergenta (cu UE – n.n.) masurabila.
Cuvinte de lauda, intr-adevar. Dar exista si suspiciunea ca firmele central-europene sunt mai ingrijorate in privinta reglementarilor UE decat in privinta competitiei. Rugati sa aprecieze costurile integrarii, cei mai multi manageri central-europeni s-au plans de costul adaptarii la regulamentele Uniunii. Acestea vor fi, cu siguranta, ridicate – un alt studiu finantat de UE evalua costurile adaptarii, pentru o firma, la circa 3% din profit.
Ceea ce trebuie sa dea de gandit este faptul ca firmele din Europa Centrala nu par sa-si dea seama cat de mult le va costa alinierea productiei la standardele de calitate internationale. Potrivit managerilor spanioli, lupta cu concurenta este mult mai costisitoare decat adaptarea la reglementarile UE.
Managerii romani si polonezi continua sa se lupte cu modernizarea elementelor fundamentale. Ei spera (sau, poate, se roaga!) ca aderarea la UE sa-i ajute in rezolvarea problemelor de baza, cum sunt accesul la credite ieftine si la tehnologii noi. Spaniolii, pe de alta parte, sunt mai entuziasmati de posibilitatea intrarii pe o piata largita, o data cu disparitia barierelor comerciale.
Una dintre cele mai avantajoase modalitati de acces la bani si tehnologie este, pentru companiile central-europene, gasirea unui partener strain. Iar in aceasta privinta, experienta spaniola sugereaza ca aderarea la UE este de mare folos. Dupa ce Spania a facut acest pas, s-a produs un influx financiar puternic, avand ca rezultat schimbari majore in structura actionariatelor. Acelasi fenomen s-a petrecut si in Austria, cel mai nou membru al UE, unde marile companii se afla acum in proprietate germana. Cu siguranta, aceasta va fi si soarta Europei Centrale, fiind, probabil, singura sansa de salvare a multor societati.
Studiul confirma faptul ca multe companii poloneze „stocheaza forta de munca, fiind mult mai refractare la concedierea lucratorilor decat firmele romanesti, vesnic flamande de bani lichizi. Forta de munca excedentara va deveni o problema din ce in ce mai mare, pe masura cresterii cheltuielilor cu salariile, in paralel cu accentuarea competitiei.
Supravietuirea industriei este o problema delicata
Situatia este si mai proasta in tari ca Cehia, unde reforma economica s-a impotmolit din motive politice. Fapt confirmat si de Miroslav Nosal, analist ceh angajat la Merril Lynch, in Londra: „Daca guvernul nu intervine, singura sansa a economiei cehe este ca toate societatile importante sa fie cumparate de straini, in cel mult cinci ani. Roger Monson, de la Rabobank, este de acord cu aceasta analiza sumbra. El crede ca foarte putini dintre „campionii nationali ai Europei Centrale vor supravietui impactului aderarii.
Metalurgia, industria grea si agricultura sunt doar o parte din sectoarele care au esuat in incercarea de a-si gasi noi piete si al caror viitor apare intunecat. Dar, desi ar fi usor sa se dea vina doar pe proasta calitate a managementului, multe probleme tin de resortul guvernelor. Atat in Polonia, cat si in Romania, managerii s-au plans de sistemele de impozitare imprevizibile, complexe si totodata incorerente. Spaniolii abia daca au amintit de impozite.
Jim Rollo, de la Institutul European din Edinburgh, comenteaza astfel exempul Greciei: „Grecii n-au suferit de pe urma aderarii la UE, ci din cauza propriei lor politici interne. UE a „pompat” in Grecia echivalentul a 7% din PIB, in fiecare an, iar ei intrau in deficit bugetar. Ganditi-va la Portugalia. Tara a prosperat fiindca avea un cadru politic mai bun”.
El are si o sugestie privind pozitia celor ce negociaza aderarea la UE a statelor central-europene: „Straduiti-va sa obtineti perioade de tranzitie lungi, apoi, o data intrati, luptati-va din rasputeri! Inainte de aderare, tarile Europei Centrale nu vor avea, practic, nici un cuvant de spus la negocieri. tr
r
Traducere si adaptare dupa Business Central Europe de Mihaela Davidescur