Domeniile care atrag cea mai mare parte a forţei de muncă oferă şi cele mai mici salarii. Angajaţii din comerţ, textile, construcţii, învăţământ şi sănătate au câştiguri sub media pe ţară.
Câştigul mediu net în industria hotelieră şi a restaurantelor a fost de 981 lei, în iunie 2014, potrivit ultimelor date comunicate de Institutul Naţional de Statistică. În jur de 1.000 lei lunar au obţinut şi angajaţii din industria textilă şi cea alimentară. Nici în agricultură, comerţ sau construcţii, salariile nu depăşesc media naţională. Dimpotrivă, în timp ce câştigul salarial net pe toată economia a fost de 1.687 lei, în iunie, în aceste domenii s-a situat între 1.200 şi 1.500 lei. În sectoare, unde calificarea profesională cerută este, în general, superioară, cum ar fi sănătatea şi învăţământul, abia s-au realizat câştiguri de 1.485 lei, respectiv 1.506 lei. Din păcate, în aceste activităţi, creşterile faţă de luna iunie a anului trecut a fost infimă: de 26 lei, respectiv 1 leu, în condiţiile în care media pe ţară a urcat cu 81 lei. Datele oficiale arată că o parte semnificativă a salariaţilor din România lucrează exact în zonele în care câştigurile bat pasul pe loc.
Mulţi, dar prost plătiţi
De exemplu, în sănătate şi învăţământ sunt 330 mii, respectiv 370 mii de persoane, în comerţ peste 700 mii, în construcţii circa 350 mii, iar în industria hotelieră şi restaurante, peste 135 mii. Raportat la numărul total al angajaţilor calculat de INS, forţa de muncă implicată în aceste domenii reprezintă cel puţin 40%.
Evident, există şi angajaţi plătiţi peste media economiei. În top se află industria de extracţie a petrolului şi gazelor, fabricarea tutunului sau intermedierile financiare. Practic, salariile înseamnă doar jumătate din veniturile totale ale gospodăriilor româneşti care mai includ, în principal, prestaţii sociale, cum ar fi pensii sau ajutoare şi venituri în natură. Veniturile totale lunare sunt de 2.477 lei pe familie, adică 928 lei de persoană, arată datele INS din primul trimestru.
Din moment ce veniturile sunt foarte mici, românii nu reuşesc să mai economisească. 90% din sume sunt epuizate pe cheltuielile lunare. Mai grav este că 40% din aceste cheltuieli sunt pentru mâncare şi 22% pentru facturile de utilităţi. Iar viitorul nu sună aşa de bine. Astfel, salariul mediu net estimat de autorităţi pentru 2013 a fost 1.543 lei, adică 2.166 lei brut. Pentru 2014, aceleaşi evaluări indică o creştere la 1.619 lei net, respectiv 2.279 lei brut. La fundamentarea bugetului, Ministerul de Finanţe a folosit însă un salariu mediu brut de 2.298 lei în funcţie de care a prognozat încasările din impozite. La rectificare, instituţia a arătat că „diminuarea veniturilor (bugetului asigurărilor sociale n.r.) se datorează, în principal, scăderii contribuţiilor de asigurări sociale de stat pe fondul noii prognoze macroeconomice (revizuirea în scădere a câştigului salarial mediu brut), a pilonului II şi a evoluţiei încasărilor“.
Evoluţie controversată
Dată fiind creşterea câştigurilor salariale în prima jumătate a anului faţă de 2013, ajustarea menţionată de minister este insuficient explicată, cu atît mai mult cu cât diferenţa dintre valoarea utilizată la construcţia bugetului de anul trecut este cu 20 lei mai mare decât cea anunţată de Comisia de prognoză atât în iarna, cât şi în primăvara acestui an. Reprezentanţii Finanţelor arată că „în termeni nominali, creşterea prognozată este de 113 lei (de la 2.166 lei în 2013 la 2.279 lei 2014), cea mai mare din ultimii ani. Menționăm, de asemenea, că pe primele 6 luni din 2014 (date din anchetele lunare), câştigul salarial mediu brut lunar s-a majorat – în termeni nominali – cu 5%. Prin urmare, salariile nu vor scădea, ci vor creşte cu peste 5%, şi, ceea ce este semnificativ, cu mult peste nivelul inflaţiei“.
Modificarea sau ratarea prognozelor nu sunt nici noi, nici specifice României. Dimpotrivă, sintagma „estimările au fost prea optimiste“ a devenit un refren. Prin urmare, evoluţia salariilor nu poate fi anticipată cu aplomb din Palatul Victoria decât în măsura în care depinde buget, respectiv pentru salariaţii statului. În rest, rolul guvernului este să aplice politici care să încurajeze afacerile. Or, în 2014, taxele au sufocat companiile, dovadă fiind rezultatele financiare ale OMV Petrom care şi-a redus investiţiile.
