Agentia Nationala pentru Locuinte (ANL) este o marca de stat, care a fost promovata in presa drept casa ideala, la pret minim pe piata, de 200-250 USD/mp, ferm, care sa se vanda in rate, prin credit ipotecar, cu dobanda mai mica pentru tineri.
O firma anonima din Bucuresti promite case prin ANL, la 295 USD /mp, isi face reclama in ziarele centrale si pe site-urile de constructii de pe Internet (www.preturi.ro, de exemplu) si se foloseste de marca ANL pentru a-si atrage clienti. Ba mai mult, foloseste sigla ANL, copiata intrutotul, atat pe anunturi, cat si pe harta amplasamentului, afisata mare pe perete, la firma, pentru a da incredere celor care-i trec pragul.
Un alt caz este al unei firme din Brasov care are in presa anunturi publicitare pentru case ieftine, „in sistem ANL”. Poate ca sunt bine intentionati, poate ca folosesc denumirea ANL doar pentru a denumi creditul ipotecar, inca necunoscut la noi, dar exista un precedent periculos privind preluarea unei marci de stat drept garantie.
Este vorba de scandalul FNI – CEC, unde o banca a statului a garantat o escrocherie. Asocierea celor doua nume a dat incredere deponentilor, care s-au pacalit si au ramas fara bani.
Dorin Stefanescu, director general al ANL, sustine insa ca situatia este alta. Nici un reprezentant al ANL nu a semnat un contract cu firma care promite case ieftine pe Soseaua Alexandriei, in timp ce pentru FNI a existat un contract. Au existat discutii cu domnul Haliu, dar acesta a fost refuzat, pentru ca viabilizarea (retelele de apa potabila, canalizare, curent si gaze) terenului acelei firme ar costa prea mult.
Cat priveste apararea numelui agentiei, Dorin Stefanescu afirma ca nu-i cade in atributiuni.
Daca ar fi fost o firma privata, alta ar fi fost reactia.
Paza buna ar trece primejdia rea, spune-o vorba din batrani. Atentie deci la siglele ANL! Nu toate sunt „pe bune”.
Vile oferite la pret de apartamente
Omul de rand, in special tinerele familii, au obosit sa asiste la certurile interminabile dintre reprezentantii Primariei si cei ai Agentiei Nationale pentru Locuinte (ANL). Discutii, amenintari cu legea-n mana, ce mai – campanie electorala in toata regula, pe banii, timpul si nervii cetateanului care mai spera sa obtina o locuinta decenta prin credit ipotecar.
Nu ne ramane decat sa cautam solutii pentru acei naivi care au crezut, in urma cu doi ani, ca o casa se poate obtine cat ai bate din palme, daca se infiinteaza ANL. Apelam la cea mai facila sursa – anunturile de mica publicitate din ziare. La „Vanzari”, preturile depasesc mult posibilitatile de plata cash. Cat despre oferte de vanzari in rate, ziarele inca nu au publicat un astfel de anunt.
Cand eram aproape sa ne lasam pagubasi, ochii se opresc asupra unui anunt care ne intriga : „Vile in rate prin ANL”. Cum adica, la ANL astepti de-ti vine rau pentru un amarat de apartament in zone rau famate ale Capitalei, in timp ce alte firme ofera vile prin ANL ? In plus, oferta este construita atat de bine, incat nu te lasa sa stai prea mult pe ganduri: 100 mp locuibili, teren 300-400 mp, pereti din zidarie, parchet, totul la un pret de invidiat, adica numai 298 de dolari pentru un metru patrat construit. Pomana curata ! Punem mana pe telefon, iar de la capatul celalalt al firului o voce masculina precipitata ne invita sa vedem machetele maine, la sediul firmei. Ni se comunica adresa, dar vocea de la capatul firului ezita sa ne spuna cum se numeste firma. Ne garanteaza insa ca il vom gasi la birou in fiecare zi, pana la ora 17.
Iluziile se intretin cu pliante nemtesti
Dimineata ne pregatim sa luam cu asalt firma care este gata sa ofere tinerilor vile la pretul unui apartament in zona 1 a Bucurestiului. Cu o bucata de hartie in mana (pe care era notata adresa), cautam vizavi de magazinul Unirea o inscriptie care sa sugereze macar ca acolo functioneaza o societate de constructii. Nimic. Singurul afisaj este al unei agentii imobiliare (fara nume !?), care functioneaza la exact aceeasi adresa. Intrebam o persoana care iese din bloc daca este vorba despre aceeasi companie care construieste case prin ANL. „Da, sunt tot aia, dar vedeti ca a scris un ziar de ei ca pacalesc oamenii cu anunturi aiurea!”, ne taie avantul locatarul grabit.
Cum nu mai aveam timp sa cautam ce a scris presa despre ei, ne facem curaj si batem la usa de apartament indicata in adresa ca fiind sediul firmei. Asta pentru ca alt indiciu pe usa nu exista, decat numarul 2 al apartamentului. Persoana cu care am comunicat prin telefon ne invita sa privim un pliant nemtesc in care sunt fotografii si schite cu casele pe care ar urma sa le construiasca firma. Am incercat sa aflam, prin metode de prezentare amicala, cum se numeste persoana cu care stam de vorba. Dupa un moment de ezitare, barbatul de 40-43 de ani isi pronunta numele mai mult in soapta : „Giani”. Aflam de la acesta ca „seful (Nicolae Haliu, patronul firmei Avolt SRL, dupa cum am aflat ulterior dintr-un articol publicat intr-un ziar national), este foarte suparat ca cei de la ANL nu-si mai respecta intelegerea si tot amana incheierea unui contract”. „Am facut tot ce ne-au cerut ei, iar daca pana saptamana viitoare nu primim un raspuns ferm, o sa chemam televiziunile si presa sa vada toata corespondenta pe care am avut-o noi cu ANL”, precizeaza Giani, vadit iritat.
Incercam sa schimbam directia discutiilor catre lucruri mai practice si ii amintim ca pomenise ceva despre o macheta. „Nu este gata inca, este in lucru, ca am cerut proiectantei sa faca dupa modelul acesta din pliant o casa de numai 100 de metri patrati, dar nu i-a reusit, oricum o masori, tot 127 mp are. Asa ca l-am dat sa-l refaca, pana o ajunge la 100 mp. Nu de alta, dar daca ANL ne refuza cererea, atunci trebuie sa facem noi viabilizarea terenului, iar asta inseamna ca pretul pe metru patrat o sa creasca de pana la 350 de dolari. Nu sunt diferente mari, rata lunara creste cu 20-25 de dolari, dar….”. Reprezentantul firmei ne aduce un formular pe care sunt calculate, cu pixul, ratele lunare si dobanzile, in functie de modelul de locuinta pentru care optezi.
In timp ce studiem variantele de plata, observam ca din biroul vecin, prin usa intredeschisa, o persoana de statura medie ne priveste si ne asculta foarte atent. Aflam ulterior, dintr-un gest care il tradeaza pe interlocutorul nostru, ca in birou nu este altcineva decat Nicolae Haliu, patronul firmei.
Dar care firma ? Facem o ultima incercare, solicitand un formular de inscriere, poate gasim un antet sau altceva care sa indice ca avem de-a face cu o persoana juridica. Nici pe formularul de inscriere nu gasim antet, doar un numar de inregistrare (unde!?) si in josul paginii o declaratie pe proprie raspundere ca nu s-au solicitat bani pentru inscriere. Ce-i drept, de bani nu ne-au intrebat nimic, dar cine ar fi avut curajul sa plateasca ceva fara sa stie cui?