cuprinde nu doar dobanda creditului, ci si toate costurile aferente acestuia, de la comisioane bancare de toate tipurile, inclusiv cel minim de deschidere a unui cont curent, pana la politele de risc financiar de neplata, de viata sau pentru bunuri. Mai mult, legea ofera bancilor sau institutiilor specializate posibilitatea ca in locul dobanzii efective sa fie afisata suma totala de plata a clientului pe toata perioada de creditare sau pe fiecare an in parte. Acest afisaj va conduce practic la o majorare substantiala a costurilor unui credit, fata de afisajele cu care clientii persoane fizice sunt obisnuiti in prezent, dar va oferi si un castig informational pentru client.Castigul consta in faptul ca in momentul in care o persoana poate vedea cu ochiul liber costurile aferente creditului, mult mai mari decat dobanda afisata de banca in momentul actual, ar putea renunta sa contracteze creditul respectiv si ar putea analiza mai multe oferte de creditare. Cu toate acestea, si aici exista anumite capcane pe care o persoana avizata le poate ocoli. Dupa cum se observa si in tabelul de mai sus, pot exista situatii in care DAE sa fie cea mai mica din piata. si totusi, suma platita de un client poate fi mult mai mare pentru un credit ale carui costuri totale sunt minime. Explicatia sta in faptul ca respectiva banca face rabat de la un credit cu costuri piperate in favoarea unui credit care se intinde pe o perioada lunga, in care banca are banii plasati si incaseaza oricum o dobanda.
Reversul placut al medaliei
Bineinteles, in acest caz trebuie observata si partea buna a lucrurilor. Bancile care au optat pentru o perioada mai lunga de creditare a populatiei au realizat acest produs pentru a veni in intampinarea clientilor care, chiar daca ar fi dorit sa aleaga varianta unui credit pe termen scurt, cu o dobanda anuala efectiva afisata de banca si in magazine mai mare, care in final se dovedeste mai ieftin decat unul pe termen lung cu costuri minime, au constatat ca nu indeplinesc criteriile cerute de normele bancare de creditare. Mai exact, un client cu venituri mici nu-si poate permite un credit de consum pe termen scurt deoarece nivelul ratei poate fi mai mare decat acea o treime din venituri pe care o permite Banca Nationala. In acest caz, el poate opta pentru un credit pe patru sau cinci ani, care are costuri anuale mai mici si rata lunara mai mica, chiar daca per total clientul plateste o suma mai mare decat cea pentru un credit pe doi sau trei ani. In concluzie, avantajul noii legi rezida in aceea ca orice client isi poate alege din proprie initiativa, fara consultant bancar, cea mai ieftina metoda de creditare. Transparenta impusa de lege va permite celui cu venituri mici sa opteze pentru banca cu cele mai mici costuri anuale si cu un nivel al ratei in care sa se incadreze din punct de vedere legal, iar celui cu venituri medii sa aleaga varianta de creditare prin care sa plateasca creditorului cel mai mic cost suplimentar.