Creditul de tip „Prima casă” este oferit de bănci în două monede: în euro şi în lei. Aparent, creditul în euro este mai ieftin. Privind în profunzime, se văd câteva capcane.

În ultimii ani, românii au fost atraşi de creditele în euro, pentru că moneda europeană scădea constant în raport cu leul, iar dobânzile erau mai mici decât la creditele în moneda naţională. Deprecierea leului a spulberat ideea că un credit în euro este soluţia pentru a plăti cât mai puţin pentru bunul achiziţionat. Acum, acelaşi credit a devenit coşmarul celor care se bucurau când BNR anunţa un curs din ce în ce mai mic.

Creditul „Prima casă” în euro are o dobândă maximă de EURIBOR la 3 luni + 4 puncte procentuale (pp). Aceasta trebuie să fie DAE maxim, incluzând şi comisioanele.

EURIBOR: Baltazar îl vede la 3% în câţiva ani, Şerbănescu îl vede la 6-8%

Prima problemă este faptul că dobânda EURIBOR la 3 luni atinge minim istoric după minim istoric. În prezent, tocmai a scăzut sub 1%. Această informaţie sună bine pe termen scurt, dar trebuie avut în vedere faptul că creditul este făcut pe o perioadă lungă de timp, perioadă în care acest indice cu siguranţă va creşte. Sunt şanse mult prea mici ca euro să fie „noul yen” şi să practice în următorii 10 de ani o dobândă apropiată de zero.

Uitându-ne în trecut, vedem dobânzi de peste 3%. Dacă EURIBOR la 3 luni va reveni peste 3%, atunci dobânda maximă se va duce la 7% (rezultată din 3% + 4pp cât este marja). Nu facem speculaţii luând în calcul dobânzi din trecut, dar nu trebuie omisă nicio posibilitate.

Analistul Ilie Şerbănescu atrage atenţia asupra faptului că „este absolut sigur că EURIBOR se va duce în sus. După injecţiile monetare din ultimele luni trebuie să ne aşteptăm la efecte dezastruoase. În 2-3 ani vom vedea cu acest indice va arăta 6-8%. L-au dus aşa de jos pentru a stimula creditarea, dar ştiţi ce? Nu dobânda este obstacolul din calea creditării, ci lipsa de încredere…”.

Bogdan Baltazar este de părere că „este şi normal să te aştepţi să crească dobânda. Într-un caz precum acesta, în care avem un credit cu o dobândă variabilă care depinde de un asemenea indice la care se adaugă o marjă, trebuie să te aştepţi la orice. Totul depinde de evoluţia EURIBOR. În perioada asta de criză, nu cred că vor fi fluctuaţii mari. Dar orice este riscant. Oricum, în câţiva ani, îl văd să treacă de 3%”.

Euro poate creşte în raport cu leul

Moneda europeană are, prin comparaţie cu leul, potenţial de creştere. Leul are potenţial suficient de depreciere. Analişti din piaţă calculează pentru finele anului un curs de 4,80 lei/euro. Aici trebuie făcută o menţiune: la orice astfel de estimare, mai trebuie luat în seamă un element foarte important. Este vorba despre intervenţia BNR în piaţă. Potrivit lui Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, „piaţa valutară este stabilă în această perioadă şi sperăm să rămână aşa”.

Scopul băncii centrale nu este acela de a lăsa euro să aibă o valoare apreciată de unii drept „cea reală”, pornind de la situaţia economiei naţionale (un euro de 5-6 lei) şi nici un leu puternic. Obiectivul BNR este un curs stabil. Din acest motiv, banca veghează asupra fluctuaţiilor de curs şi contracarează atacurile speculative masive. Aşa cum a ţinut în frâu leul, când acesta se aprecia, aşa îl ţine în frâu pe trendul de depreciere. Oricum, chiar dacă nu va fluctua puternic în sus, leul are potenţial de depreciere. Discuţia despre leu are sens întrucât este moneda în care solicitantul are veniturile. Există pe piaţa muncii oameni care au câştigurile în euro, la cursul BNR din data plăţii, dar acest grup este foarte restrâns.

Al doilea factor care poate transforma creditul în euro într-o înţelegere prăpăstioasă pentru clientul băncii este cursul leu/euro. Cumulaţi, aceşti doi facturi pot duce la o situaţie tragică. Nici nu mai punem la socoteală faptul că veniturile în lei ar putea să scadă în contextul crizei sau, în cel mai bun caz, să stagneze.
Potrivit lui Ilie Şerbănescu, „dacă o ţară ca România, cu un PIB de 120 miliarde euro ia un împrumut de la FMI de 20 miliarde euro, să vedem ce va fi când o să începem să-l plătim. Atunci vom fi nevoiţi să reducem din nivelul de trai sau piaţa se va ajusta singură, prin inflaţie. În orice caz, puterea de cumpărare va scădea”.

Totuşi, trecem la euro…

Obiectivul declarat al României este adoptarea monedei europene în 2014. Dacă lucrurile merg prost, acest finish-line se poate deplasa cu unul-doi ani mai în viitor. Deşi mai este vorba de 6-8 ani, totuşi, decizia de trecere la euro a cheltuielilor, înainte de a trece şi veniturile la euro, are capcanele sale.

După trecerea oficială la euro sau în cazul unui eventual curs fix în prealabil calculul cursului nu mai are rost.Până atunci, însă, situaţia este foarte sensibilă.

Dezavantajul imediat al creditului în lei

Creditul în lei are o dobândă procentual mai mare decât cea pentru euro. Calculul este următorul: ROBOR la 3 luni + 2,5 puncte procentuale. La o dobândă de 9,49%, înseamnă că dobânda maximă ar fi de 12,99%. Dobânda este astfel mult mai mare decât cea la euro, lucru care, pe termen scurt şi la o primă vedere ar părea dezavantajos. Dar, dincolo de a lua în calcul dobânda, trebuie să ne gândim la faptul că un român cu veniturile în lei este scutit de riscul valutar.

Avantajul pe termen mediu al leului

Dacă EURIBOR şi-a atins cota minimă şi continuă să se ducă din ce în ce mai jos de la o zi la alta, ROBOR se duce uşor în jos. Astfel încât, pe termen lung, putem observa (dacă nu vor fi şocuri care să distorsioneze piaţa) dobânzi la leu mai mici decât în prezent.

Deşi, în aparenţă, creditul în lei este unui total dezavantajos din cauza dobânzii mari, trebuie luat în calcul faptul că creditul în euro are o dobândă cu potenţial de creştere. De asemenea, cursul se poate duce şi el în sus, în timp ce veniturile în lei rămân aceleaşi. În schimb, în cazul unui credit în lei, rata rămâne relativ aceeaşi pe durata achitării creditului.

În ce monedă aveţi veniturile?

Cel mai important element în ideea de plată a creditului sunt banii de care dispuneţi. Care provin din veniturile pe care le aveţi. Înainte de a vă decide în ce monedă ar fi bine să accesaţi un credit, luaţi în seamă moneda în care realizaţi veniturile.

Cum 90% dintre românia au câştigurile exprimate în lei, ar fi recomandat (dar nu obligatoriu) ca aceştia să solicite credite în lei, pentru a putea fi scutiţi de riscul valutar. Exemplul este întâlnit la scară largă este al celor cu venituri în lei care au credite în euro a căror rată a rămas fixă în moneda europeană, numai că 100 de euro valorează mai mult în lei decât acum 2 ani. Analistul Bogdan Baltazar spune că „există un risc valutar, dar nu este aşa de mare precum îl văd alţii. Eu nu văd leul prăbuşindu-se. Dar clientul va avea un risc în plus”.

Cei care realizează venituri în euro pot să acceseze liniştiţi un credit în euro, deoarece, indiferent de curs, valoarea banilor daţi băncii rămâne, în euro, aceeaşi. Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Mugur Isărescu ne-a declarat că „recomandarea BNR a fost dintotdeauna ca clientul să ia un credit în moneda în care are veniturile”.