Diverta, Aviva, Anchor Group, Lukoil, Happy Tour. Sunt, cu toate, companii mari, unele chiar lideri de piaţă, dar în domenii complet diferite. Au, totuşi, ceva în comun: de la începutul anului, şi-au schimbat, fără excepţie, directorii generali. Iar grupul firmelor care au aplicat aceeaşi reţetă pentru a face faţă recesiunii este mult, mult mai larg.

Cei mai mulţi „foşti“ au plecat, după propriile spuse, din motive personale sau pentru că viziunea lor nu se potrivea cu aceea a angajatorului. În fapt, majoritatea a suferit consecinţele rezultatelor financiare slabe înregistrate în primul an de criză de firmele pe care le conduceau. Câţiva dintre ei au reuşit să se reangajeze imediat, alţii au luat calea antreprenoriatului, iar alţii au intrat, unii de voie, alţii de nevoie, într-un concediu sabatic.

Tendinţa nu se regăseşte doar în România. Numai în ultima lună, de aceeaşi soartă au avut parte directorii unor companii internaţionale gigant, precum Unicredit, Nokia sau Twitter.

Anii 2009 şi 2010 au adus filtrarea managerilor cu rezultate mai slabe.
Monica Dona, Human Capital Consultant, Lugera & Makler

Ştiaţi că Zentiva a schimbat, în ultimii trei ani, şapte directori executivi? Sau că există o mulţime de firme care au schimbat, numai de la începutul acestui an, câte doi CEO? Altădată răsfăţaţi cu onoruri şi bonusuri, directorii generali au intrat în prima linie a victimelor recesiunii.

«În ultima vreme, ne confruntăm cu mai multe schimbări la nivel executiv decât în anii anteriori. Evident, situaţia fără precedent a economiei româneşti nu a fost deloc facilă pentru companii, iar presiunile boardului s-au resimţit cel mai acut la nivel de top-management. Prin urmare, decizia unora dintre executivi de a renunţa la poziţie a venit şi pe fondul acestor presiuni», spune Monica Dona, human capital consultant în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de recrutare de pe piaţă, Lugera & Makler. „Pe de altă parte, aceste schimbări s-au datorat şi unor rezultate mai slabe comparativ cu anii precedenţi, iar în unele situaţii au fost determinate de schimbările de acţionariat“, destul de frecvente, de asemenea, de la începutul crizei şi până acum. Partea bună? Potrivit Monicăi Dona, în final, 2009 şi 2010 au adus „filtrarea managerilor cu rezultate mai slabe“.

An sabatic până la prima ofertă

Rar sau, poate mai corect spus, niciodată nu auzim că CEO-ul unei companii a fost concediat. Dintre cei care şi-au pierdut funcţia în ultima perioadă, niciunul nu a fost dat afară, ci şi-au dat demisia ori, de la caz la caz, şi-au încheiat mandatul şi s-au retras din companie. În mod remarcabil, tot mai multe anunţuri de plecare sunt urmate de motivaţia „aveam nevoie de un an sabatic“. În ce măsură este plauzibilă o asemenea variantă? Potrivit reprezentantei Lugera, „chiar dacă declaraţiile multor executivi susţin opţiunea pentru concediul sabatic, foarte puţini sunt cei care o duc până la capăt. De altfel, majoritatea executivilor care au ieşit dintr-un mandat au acceptat, la foarte scurt timp, propunerile venite din partea altor multinaţionale“.

Evident, excepţii există. Între acestea, Mihaela Mateescu, director din 2006 la Raiffeisen Leasing. În „Jurnalul unui manager liber de contract“, publicat în serie de revista Cariere, povesteşte că „începând cu a doua jumătate a anului 2008, ne-am aflat într-o ipostază nouă a modelului economic, care a zguduit percepţia de până atunci despre vânzări, bugete şi profit. Tot în aceeaşi perioadă, băiatul nostru dădea examenul de bacalaureat şi admiterea la Facultatea de Electronică. Pe scurt, au fost 12-18 luni de foc, care lăsau foarte puţin spaţiu timpului liber petrecut în familie sau alături de prieteni. La începutul lunii decembrie am materializat hotărârea de a încheia contractul şi de a sta pur şi simplu o perioadă în care să mă ocup de mine şi de cei din jur. Mi-aş fi dorit să fac o schimbare, dar piaţa forţei de muncă oricum nu oferea nimic interesant pe moment“. A plecat, aşadar, în jurul lumii. Între statele vizitate: Peru, Cambodgia, Vietnam.

Cazul Mihaelei Mateescu este, cu riscul de a ne repeta, excepţional. În continuare, poveştile câtorva demisii cu urmări din cele mai diverse.

SHAH ROUF Când Aviva a anunţat plecarea lui Shah Rouf de la conducerea operaţiunilor din România, în ianuarie 2010, după trei ani şi trei luni de la numirea în funcţie, au fost oameni din piaţă care au ridicat din sprânceană, mirându-se că managerul indiano-britanic a fost trimis la Aviva Sri Lanka înainte de îndeplinirea mandatului uzual, de patru ani. Se zvonea că, poate, decizia a fost luată şi pentru că, încă de la intrarea pe piaţă, în 2000, compania a înregistrat pierderi masive de la an la an. În august a avut loc însă o mişcare cu adevărat neaşteptată: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a decis să retragă autorizaţiile acordate lui Bartos Janos, preşedintele Consiliului de Administraţie al Aviva Asigurări de Viaţă, şi Shah Rouf, fost director general şi membru al Consiliului de Administraţie, una dintre cele mai dure decizii luate de instituţie în ultimii ani. Motivul? Nu mai puţin de 34 de nereguli constatate în dreptul fiecăruia dintre cei doi manageri, la nivelul anilor 2008 şi 2009. Între acestea, faptul că Aviva România nu a făcut dovada verificării clienţilor în lista persoanelor suspecte înainte de încheierea poliţelor, prevedere obligatorie în legislaţia autohtonă, sau că nu a adus dovezi privind pregătirea specializată a persoanei responsabile cu prevenirea şi combaterea spălării banilor. Cel mai grav, însă, raportul CSA arată că operaţiunile contabile realizate de societate au denaturat situaţiile financiare ale Aviva Asigurări de Viaţă pentru anii 2008 şi 2009.

Bogdan Constantinescu „De 15-16 ani mă aflu în zona companiilor multinaţionale.Am lucrat pentru Microsoft, IBM şi Cisco. Pasul făcut acum este o încercare de a fi mai aproape de zona antreprenoriatului. Practic, îmi doresc să duc o firmă românească de servicii, de soluţii integrate, în zona în care am lucrat, a multinaţionalelor“, spunea Bogdan Constantinescu în octombrie 2009, în momentul demisiei din funcţia de GM al Cisco România. Câteva zile mai târziu, era numit CEO la Frontal Communications şi afirma că „vom ajunge la cifra de afaceri de 30 de milioane de euro, setată ca ţintă pentru acest an“. În realitate, firma a încheiat 2009 cu o cifră de afaceri de circa 12 milioane de euro. Iar din luna iulie a acestui an, Bogdan Constantinescu s-a reîntors de unde fugise, în mediul corporativ, din funcţia de  Systems & Technology manager la IBM România.

Călin Pop United Euro Distribution (firma care se ocupă de distribuţia produselor grupului Murfatlar) încheiase anul 2008 cu pierderi de 7,5 milioane de lei. În luna aprilie a anului următor, Călin Pop a fost numit director general, iar compania a terminat 2009 cu un profit de 22,7 milioane de lei. Anul acesta, la 1 iulie, a părăsit compania şi a pornit pe cont propriu. Noua firmă, Rogerius, are acelaşi obiect de activitate, distribuţia, dar pe segmentul de „health food“ (în traducere aproximativă, produse alimentare fără aditivi, conservanţi etc.). „Diferenţa dintre manager şi antreprenor nu este foarte mare, pentru că un bun manager trebuie să gândească precum un antreprenor, să identifice direcţia de dezvoltare a firmei, să decidă ce pieţe trebuie să atace. Mă bucur că la finalul acestei luni vom amortiza deja investiţia iniţială, de 160.000 de euro. Altă parte bună? Acum nu mai sunt responsabil pentru sute de oameni care depindeau de mine pentru a le plăti salariile.“

Media
După ce a încheiat anul trecut cu pierderi estimate de circa o sută de milioane de euro, presa autohtonă a fost marcată de zeci de demisii şi concedieri. Notabile sunt plecarea lui Răzvan Corneţeanu de la Adevărul Holding (înlocuit de Peter Imre) şi schimbarea lui Cătălin Popa de la şefia Realitatea TV, dar şi retragerea anunţată a lui Marius Hagger de la conducerea Ringier România.

Gheorghe Răcaru La conducerea Blue Air s-au perindat în ultimul an şi jumătate nu mai puţin de trei directori generali. În iunie 2009, Gheorghe Răcaru părăsea funcţia, spunând, la acea vreme, că vrea să intre în agricultură. A rămas, însă, în compania condusă de Nelu Iordache, pe poziţia de director de strategie şi dezvoltare. În fosta funcţie i-a urmat Adrian Ionaşcu, în dreptul căruia figurează cele mai bune performanţe din istoria de şase ani a operatorului aerian: cel mai mare număr de pasageri (1,72 milioane) şi cel mai mare profit (1,5 milioane de euro). A fost înlocuit însă de Sherif Ussama, un egiptean de 36 de ani care lucra în companie de nici cinci luni. „Am decis că o persoană cu expertiză internaţională ar veni în completarea echipei noastre. Încercăm să reali­zăm o sinergie mai bună între sectorul comercial şi cel operaţional“, explica de­cizia Gheor­ghe ­Răca­ru. Nici Adrian Ionaşcu nu şi-a căutat calea în altă companie, în acest moment fiind adjunctul lui Ussama la conducerea Blue Air.

Dan Bulucea „Şi eu sunt fan Microsoft, din interior. Şi sigur voi fi şi din exterior.“ Acesta a fost mesajul postat de Dan Bulucea, fost director de business şi marketing al Microsoft România, pe Facebook, pe 25 martie. Îşi petrecuse ultimii 12 ani în companie, în diverse posturi de conducere, iar acum, jumătate de an mai târziu, spune că „varietatea rolurilor deţinute este cea care mi-a dat o perspectivă destul de completă şi m-a făcut să îmi doresc să încerc ceva nou. Sincer, criza nu a primat în decizia mea. Ştiu că este un moment în care cei mai mulţi oameni îşi doresc stabilitate, dar eu am ales altceva. Mi-am dorit să mă ocup mai mult de anumite proiecte pentru care nu aveam suficient timp şi să petrec mai mult timp cu familia, mai ales în lunile de vară, ceea ce s-a şi întâmplat. Acum, evaluez câteva alternative, iar într-un viitor apropiat voi demara ceva concret. Ceea ce ştiu sigur este că voi rămâne în IT, dar nu mă voi lansa într-un business propriu.“

Inventar de plecări în şi din sectoarele cele mai încercate

Imobiliare Una dintre veştile anului în real estate a fost decizia lui Alexandru Hergan de a se retrage din poziţia de CEO a Avrig 35, companie pe care a înfiinţat-o acum zece ani. Locul i-a fost luat de un expat, Haydn Wright. O altă celebritate a sectorului, Alejandro Solano, a renunţat la conducerea Hercesa România, după şase ani petrecuţi la Bucureşti. Campioană la demisii este Anchor Group, proprietarul Bucureşti Mall şi Plaza România, care a rămas în ultimele patru luni fără preşedinte, CEO şi Chief Investment Officer.

BĂNCI-ASIGURĂRI Claudiu Stănescu a plecat în februarie de la BCR Leasing, unde ocupa poziţia de director general din 2003. A fost înlocuit de austriacul Thomas Tolazzi. Mandatul acestuia s-a încheiat, însă, la 1 octombrie, iar acum director este Bogdan Speteanu, fost director de strategie al BCR. În vară, Besim Jawad, fostul director general al Eureko Pensii, s-a retras de pe această poziţie, care i-a revenit ulterior lui Radu Bragarea, fost director al Alico Asigurări.

Internaţional

Hewlett Packard
Mark Hurd
Directorul general al HP a fost determinat să-şi depună demisia în august din cauza unui scandal de hărţuire sexuală, la care s-au adăugat o serie de acuzaţii privind cheltuieli nejustificate. Decizia board-ului HP de a renunţa la Hurd a fost aspru criticată de analişti. De altfel, compania pare a fi fost singura care a avut de suferit de pe urma acestei situaţii: fostul director a primit un pachet compensatoriu de 12,2 milioane de dolari, după care, o lună mai târziu, a fost numit în funcţia de copreşedinte al Consiliului de Administraţie al gigantului IT Oracle.

Nokia, LG
Olli-Pekka Kallasvuo, Nam Yong
După ce valoarea acţiunilor Nokia a scăzut cu peste 60% în ultimii trei ani, Olli-Pekka Kallasvuo, CEO al companiei finlandeze din 2006, a fost destituit din funcţie. A primit în schimb compensaţii de 4,6 milioane euro. Principalul reproş care i s-a adus a fost neadaptarea la noile condiţii de piaţă, Nokia fiind mult depăşită în ultimii ani de Apple şi Google pe segmentul de smartphone. Din motive asemănătoare, a fost destituit şi Nam Yong, directorul executiv al LG Electronics. Anunţul a venit după raportarea unor pierderi record pe segmentul telefoniei mobile, de 103 milioane de dolari.

Unicredit
Alessandro Profumo
După ce a condus banca italiană timp de 15 ani, timp în care a transformat-o dintr-o instituţie locală medie într-un colos regional, Profumo a fost nevoit să se retragă din cauza acuzaţiilor că ar fi permis acapararea unui pachet de acţuni prea mare (7,6%) de către instituţii bancare libiene. La plecare, Profumo a primit 40 de milioane de euro.