“Dincolo de urarea tradițională, „La multi ani!”, pentru că chiar merită revista Capital această urare, înainte de a face alte urări, aș vrea să spun câteva lucruri despre revista Capital”, ne-a transmis Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR.
Vă redăm mai jos mesajul integral
Câteva gânduri, mai exact: Eu înțeleg foarte bine vremurile pe care le trăim și știu că electronica bate tot, că foarte multe ziare au renunțat la suportul hârtiei și au trecut pe electronic, că inclusiv New York Times a schimbat redactorul șef cu o doamnă care să pregătească trecerea pe onlinea unui ziar atât de mare și cu o imensă tradiție în spate. Știu toate acestea, dar în același timp știu că noi trăim în România. În România, dacă ne uităm pe statistici, statistici făcute nu de noi, ci de Uniunea Europeană, vedem că la capitolul educație financiară, educație economică, suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Înaintea noastră sunt și bulgarii. Este dramatic acest rezultat și România trebuie să facă ceva ca să iasă și nu văd o altă soluție mai bună decât aceea de a avea foarte multe publicații și în special publicații care apar pe suport hârtie, care să se adreseze omului de rând, omului care dorește și el un credit și vrea ca să știe cum să-l ia, omului care are un credit și vrea să știe cum să nu-și piardă casa sau cum să nu-și piardă din avere pentru că e legat de acest credit și nu-l mai poate plăti așa cum s-a angajat față de bancă în momentul în care a luat creditul. Și sunt nenumărate alte aspecte. Ori aceste aspecte trebuie să fie foarte bine cunoscute, înțelese și înscrise în fibra noastră și nu se poate fără educație financiară. Revista Capital o face – citesc, o văd, am și reproșuri pe care să le adresez revistei Capital dar nu o să o fac acum, cu ocazia aceasta aniversară. Dar aici, la capitolul acesta al educației financiare mai este mult de făcut și pentru Capital, și pentru alte publicații care încă apar pe suport hârtie, și pentru toată imensitatea de publicații electronice care au invadat spațiul public și care încă nu și-au aflat menirea și nu și-o respectă. Așa că, trecând la urări, nu pot să-i urez revistei Capital altceva decât să treacă în competiția aceasta pentru educație, pentru cultură financiară, să treacă pe primul loc. Aceasta este urarea mea făcută din suflet și cu gândul că țara întreagă are nevoie de așa ceva. La mulți ani Capital și multe gânduri bune!
Fără o temeinică educație financiară nu ai cum să înțelegi ce este bun și ceea ce este rău în capitalism. Capitalismul a venit cu foarte multe lucruri bune, dar și cu foarte multe lucruri rele, a impus sacrificii, sacrificii care au fost necesare și sacrificii făcute au adus poate mai mult bine oamenilor, dar în același timp au pus oamenii în situații în care ei nu erau obișnuiți. De pildă, noi, românii, nu suntem prea bine obișnuiți sau chiar deloc cu ideea de competiție, iar capitalismul fără competiție e un nonsens. Mai este ceva. De pildă, școala de la Harvard a lansat în ultimii ani, în acești ani de criză, ideea că un feed-back stă în fața economiilor lumii și, în special, în fața economiei americane. Din două componente: lăcomiei și frică. Ei spun, profesorii de la Harvard, că lăcomia a adus bogăție și avuție, dar a creat și bule speculative. Iar bulele speculative s-au spart, se sparg, și crează frică, iar frica duce la panică. Ei bine, ideea principală în capitalism, pentru că de aceste boli nu ne putem debarasa, pentru că ele sunt și în genele noastre. Și dacă sunt în gene – și lăcomia este în gene, și frica este în gene – trebuie să înțelegem că aceste două noțiuni formează riscuri imense ți educația financiară trebuie făcută și în sensul de a face față acestor provocări care sunt riscuri. Ei bine, dacă vorbim despre capitalism trebuie să vorbim despre riscuri, trebuie să vorbim despre lăcomie, trebuie să vorbim despre frică, despre avuție și despre riscurile pe care le avem – ploaie de riscuri, aș putea să spun, deasupra acestei lumi. Trebuie să învățăm cum să ne apărăm de riscuri, cum să lke facem față, și la urma urmei, dacă ne uităm în istorie, popoarele care au reușit sunt numai cele care au reușit să facă față provocărilor. Cei care n-au reușit să facă față provocărilor nici n-au reușit în viață.