Capitalismul înseamnă, pentru marea majoritate a românilor, “opusul comunismului”, deşi în esenţă, cel puţin în ultimele două decenii, s-a demonstrat viabilitatea unei abordări de tip capitalist chiar în ţări comuniste, de exemplu în China, a declarat Marius Ghenea cu ocazia aniversării a 23 de ani dela lansarea revisteri Capital.
Capitalism înseamnă de fapt paradigma economică în care capitalul, împreună cu forţa de muncă şi cu alte resurse (de la resurse natural şi până la proprietate intelectuală) generează progres economic într-un ciclu economic dinamic. Capitalismul nu vorbeşte însă din păcate în nici un fel despre egalitatea şanselor, democraţie (există capitalism şi în ţări autocratice sau chiar sub dictatură) sau repartizarea prosperităţii pe care capitalismul o generează. Deci capitalism şi democratie nu sunt în niciun caz sinonime, iată de ce o dată în plus capitalismul nu este opusul comunismului, nefiind o ideologie, ca acesta din urmă.
Pe 4 decembrie 1992 se lansa pe piaţa românească Revista Capital, prima publicaţie de business din România şi un reper al presei economice, cu titlul: “Doi români din trei vor capitalism”. Principiile economiei de piaţă au fost, sunt şi vor rămâne cele după care ne vom ghida şi în următorii ani.
Cu privire la ultimii 23 ani, ei sunt ca o coincidenţă simbolici şi pentru mine, deoarece în 1992 am terminat facultatea, astfel că toată activitatea mea profesională şi de business s-a desfăşurat în ultimii 23 ani (cu toate că am avut diverse activităţi part-time sau de tip freelance chiar şi în timpul facultăţii). Au fost ani extraordinari pentru România, dacă ne uităm înapoi în 1992 şi azi în România, putem spune trei lucruri cu certitudine, al treilea însă cu un grad inerent de subiectivism: în primul rând că România a evlouat foarte mult, atât în plan economic cât mai ales în plan social, în al doilea rand faptul că România a evoluat în aceşti ani mai mult decât media ţărilor europene dezvoltate, deci că există un anumit grad, fie şi încă destul de mic, de convergenţă reală, iar în al treilea rând faptul că marea majoritate a românilor este nemultumiţă de modul cum a evoluat România, probabil prin prisma aşteptărilor uriaşe de la începutul anilor ’90.