Să va zic din Jurasicul internetului, când dinozaurii de la Capital eram fani NetScape, căutam pe www cu AltaVista, Lycos şi HotBot, iar Pentium II ni se părea vârful tehnologiei hard. Prin toamna lui '98, după vreun an-juma' de gândire profundă şi complet pe lângă, am reuşit să punem online www.capital.ro – acum, site nu i-aş mai putea spune, că era practic o vitrină cu articolele luate din print, şi alea postate cu 24-48 ore întârziere, să nu ne fugă cititorii de la tarabă 🙂
Daaa, şi aveam noi acum mândreţe de site, am dat şi comunicat, am scris şi la gazetă, am dat şi adresa de mail să ne spună cititorii părearea despre creaţie– ceva cu “hotmail” în coadă – şi nada!
Îi asasinam cu telefonele pe amicii de la FX Internet (ei ne găzduiau site-ul, ei l-au proiectat, ei ne puneau articolele online). “Mda, au fost vreo cinş’pe logări săptămâna trecută. Săptămâna asta? Aaa, sunt deja trei…” Entuziasm cât cuprinde pe fanii Capital, care la acea vreme vindea 70.000-80.000 exemplare/apariţie (:
Seara târziu, la o bere cu Vasile Damian – era cel mai tânăr din redacţie şi cel mai versat într-ale Internetului – hotarâm noi doi că e musai să luăm fiara de gât, direct în bârlogul ei. Pe atunci, nu tu Google Ads, nu tu Facebook, nu tu bloggări, era însa un chat, mIRC, foarte popular aiurea şi cu un canal autohton destul de animat, botezat de moderatori “#romania”. E drept că media de vârstă a userilor de acolo ar fi făcut să saliveze pe orice pedofil, da’ ce contează, că şi noi eram o revistă prietenă cu tânăra generaţie.
Bon, facem cont, cerem permisiunea, primim login şi aterizăm în mijlocul cititorilor… Am uitat să spun că operaţiunea a fost pregătită cu grijă, publicasem deja, în ediţia tiparită, o casetă prin care anunţam că “în fiecare marţi, între orele 18-19.00, redactorii Capital vor intra în dialog cu cititorii săi pe canalul mIRC -#romania”. Revin: dacă Vasile avea deja arta conversaţiei pe mIRC, eu eram cu piatra-n dinţi. Dialogul era în zona “Zi, sconx, avea ţâţe mari? – Cupa D – lol – Să mor io! – Sa-mi bip bip!”
Timorat de viteza discuţiei aştept o ferestră de oportunitate, gata! Cineva zice ceva bip bip! de profu de mate. “Salut. Redactorul Capital vă aşteaptă întrebările.” – “Ce vrea, frate?” şi da-i înainte cu ce bip i-ar face la proful ăla de mate. Zbang! Ferestra oportunităţii ni se închide în botul nostru de dinozauri. Pândim, nu ne lăsăm! “Redactorul Capital este online. Putem vorbi”. De data asta nici măcar o reacţie, conversaţia pe chat a trecut peste apelul nostru ca intercity prin Strehaia.
În fine, după alte câteva încercări ratate de socializare, i se face unui teenager lehamite şi ne aruncă din taste: “Ia zi, mai capitalule, cât e dolarul astazi?” “8.543 lei, mulţumesc de întrebare”- recit eu cu toată forţa tastaturii. Şi a venit, a venit replica prin care s-a consfinţiat intrarea revistei în social media: “Io-te mă, ăsta-i chiar de la Capital, să-mi bip bip!” Bip!