Vă prezentăm mai jos emisiunea LIVE și principalele declarații.

Fără camioane, avioane, nave nu ajung în magazine bunuri nu putem merge să cumpărăm anumite lucruri.

Transportul, pentru a fi eficient, trebuie să aibă la bază o infrastructură performantă. Ceea ce de 27 de ani nu se întâmplă. E o chestie de lipsă de voință ca să fiu politicos. O combinație de neputință, lipsă de voină, interese.

Bani ar fi. Din perspectiva unui simplu cititor de presă știu că există bani europeni special dedicați construcțiilor de autostrăzi.

Avem unelte, tehnică, bani. România e traversată de trei drumuri paneuropene, UE alocă fonduri pentru construcția acestora.

Avem cea mai mare rată de mortalitate din Europa din cauza accidentelor rutiere. Costurile cu un decedat pot ajunge la 1 milion de euro. Asta înseamnă tot ce a investit statul în omul respectiv și ce oportunități ar fi avut dacă acel om rămânea în viață.

Distanța dintre Pitești și până ajungem la prima autostradă e totdeauna o variabilă. La livrări trebuie să avem un anumit schedule, o anumită agendă.

Mă întreb care este criteriul de performanță pentru cei care se ocupă de infrastructură. Pentru că noi plătim penalități, pentru că există termene pe care trebuie să le respectăm și nu totdeauna reușim, din cauza infrastructurii.

E un lucru penibil – se fac cozi acolo unde nu există o pasarelă la trecerea la calea ferată. De exemplu la Autostrada Soarelui timpul de așteptare poate fi 4-6 ore. Asta înseamnă și poluare.

Nu autostradă, dar măcar o centură a Capitalei puteam să avem.

Tot ce a venit nou ca investiție în automotive s-a dus pe partea de vest – Arad, Oradea, Satu Mare. Moldova are potențial, dar nu sunt investiții.

O soluție este transportul intermodal, pe CFR. Mă gândesc că o cale ferată ar fi fost mai ușor de făcut decât o autostradă.

 

Paradoxal, tot ce înseamnă costurile totale de folosire a infrastructurii feroviare este mai mare decât la infrastructura rutieră. Ar trebui să fie invers.

Alte țări au implementat sistemul ROLA – tot camionul se urcă pe o platformă și se deplasează pe calea ferată.

La capitolul forță de muncă e concurență din partea statului. Ultimele studii arată că nivelul salarial la stat a ajuns să îl depășească pe cel privat. Ca și în alte industrii suntem afectați pe partea de forță de muncă, mai ales la șoferi și în la personalul care lucrează în depozite, unde salariul mediu este în jur de 1.300 lei pe lună.

Pe partea de șoferi au fost probleme din cauza creșterii salariului minim. E foarte bine când lumea câștigă mai mult. Dar creșterea salariului minim a dus la creșterea costului cu 100 euro pe lună per șofer.

Noi în toamnă facem bugetul pe anul viitor. Programăm costuri, cheltuieli, marjă de profit. Estimăm și riscuri, dar când acestea vin brusc pentru noi, nu le putem transfera asuora clienților și le luăm asupra noastră.

Avem cea mai mare creștere economică din UE, e normal să se vadă și în buzunarul cetățenilor. Dar hai să facem asta, de exemplu, de la 1 ianuarie 2018, pentru că altfel vine aceste „costuri bruște”.

Sunt companii care angajează câte 500-1.000 de oameni o dată și e în condițiile astea dificil să găsești forță de muncă. Am vorbit cu cineva care a zis „angajăm 1.000 ca să rămânem cu 500”, pentru că există și această problemă a neseriozității.

Avem 70 de angajați. Am terminat 2016 cu 12 milioane de euro cifră de afaceri. Am bugetat pe 2017 o creștere de 40%. Nu era nerealizabilă, dar începutul anului a pus frână entuziasmului care era în piață.

Erau potențiali clienți care voiau să investească, dar când a venit tevatura cu demonstrațiile… se vede și la bursă, când o știre negativă poate provoca o cădere. Știm cu toții că știrile negative circulă mai repede.

 

Noi simțim un pic la cald fluctuațiile volumelor de la lună la lună. Știm când un client sau o nișă de piață crește ori scade. Am văzut în primul trimestru o temporizare în piață. Sper ca în a doua jumătate a anului lucrurile să revină la normal și să ne ducem în zona de optimism. Bazându-mă și pe anii trecuți, în zona de 3% aș vedea finalul anului pentru creșterea economică.

Avem productivitatea de 6 ori mai mică față de UE. Când calculăm salariile putem răsplăti loialitatea, dar ne uităm și la performanță. Lucrurile acestea trebuie implementate și la stat.

E dificil de pus etichete. Lumea în general apreciază foarte mult angajații români, mai ales pentru skill-urile sau soft skill-urile lor. În general pe lumea multinaționalelor există o bulă un pic ruptă de mediul mai puțin plăcut în care România trăiește – avem una dintre cele mai mari rate de sărăcie din Europa.

Am mari speranțe că generația Millennials vine cu o schimbare de mentalitate. Sper să vină vremea, în următorii ani, când seara vom asculta un concert la Ateneu decât să ne uităm la ce penali au mai fost arestați.

Există situații de dezavantaj cu care au plecat antreprenorii români. Competitorii au venit cu experiență și putere financiară mai mare. Aș fi văzut mult mai important ca protecția din partea statului să fie mai mare pentru produsele românești. La noi protecționismul statului a fost redus la zero din cauza legislației europene. Legea cu 51% produse românești a fost eliminată deoarece contravenea principiilor competiției libere.

În Franța și Belgia s-a introdus obligativitatea ca șoferul să nu mai doarmă în cabină, în parcare, ci să închirieze o cameră la hotel. În Germania trebuie să prezinți o dovadă că plătești șoferul cu minim 8 euro pe oră, minimul lor, ceea ce creează o birocrație suplimentară pentru companiile din România.

 

Cum afectează Brexitul? Nu prea avem legături cu Marea Britanie, dar am observat că avem balanță pozitivă cu Marea Britanie, mai mult exportăm decât importăm. Pentru românii care lucrează acolo există o temere despre ce se întâmplă.

Încă nu m-am gândit să preiau calea antreprenoriatului. Am 4 ani decât sunt director la Lagermax. Avem multe planuri de dezvoltare în țară, am deschis birouri la Cluj și Constanța. Avem planuri pe termen mediu, pe următorii 3-4 ani.

Costul de tarnsport depinde industrie. Fiecare industrie are un procent al costurilor de logistică din totalul costului de produs. În general nu depășește 10%, dar depinde de industrie.

Salariul mediu pentru un șofer? Noi nu avem camioane, dar afară un șofer câștigă între 1.700-2.000 euro pe lună. Cred că pentru un șofer care lucrează la intern, salariul e la jumătate.

Ar trebui ca pentru fiecare tip de probleme, pentru că văd că funcționează, să ieșim 300.000 de oameni afară și să spunem „vrem infrastructură”.

Un sfat pentru tinerii aflați la început de carieră. Poate și noi facem tabloul mai gri sau mai negru decât e, dar viitorul, ca să fac un clișeu, nu poate fi fără educație, fără implicare. Trebuie să ieșim să ne spunem păsul și oful. Trebuie să existe linkuri între sistemul educație, mediul de afaceri, mediul politic.