Se mai numește telemuncă sau ”remote work” și, deși se manifesta ca un trend internațional și înainte de pandemie, ea s-a impus cu putere, acolo unde s-a putut, odată cu declanșarea pandemiei. Faptul că înclinația către telemuncă era vădită și înainte de COVID este foarte bine ilustrată prin faptul că aceasta a fost reglementată încă din 2018, prin Legea nr.81/2018. De reținut, când telemunca este implementată, angajatul se numește telesalariat. La noi însă fenomenul era foarte puțin acoperit. Totuși, trebuie să recunoaștem, telemunca prezintă multiple aspecte care țin atât de management, cât și de poziția angajatului. Spre exemplu, telemunca reduce nivelul de comunicare între membrii echipei și, mai limpede, reduce și nivelul de vizibilitate al salariatului, ceea ce poate de naștere unui sentiment de nesiguranță al acestuia. Multe astfel de aspecte au fost dezbătute în emisiunea online Capital Play de astăzi unde, la aceeași masă, s-au aflat un manager, un specialist în HR și un psihoterapeut.

Întreaga emisiune poate fi urmărită aici:

Situația pandemică în România, respectiv creșterea numărului de îmbolnăviri, ne spune că, probabil, ne vom întoarce la telemuncă, asat în cazul în care nu cumva mulți salariați nici nu au abandonat această formă de lucru. Punctul de plecare al discuțiilor a fost clar exprimat de Virgil  Munteanu: ”Trebuie să aflăm cum putem, noi managerii, să interacționăm cu oamenii, cum putem, noi angajații, să lucrăm de acasă, în așa fel încât să ne ținem moralul ridicat și să dăm performanță”. Trecerea oarecum forțată, în perioada februarie-martie,  a făcut saltul către telemuncă, lucru care a inclus multe modificări de comportament. ”Această perioadă a fost o provocare și pentru angajatori și angajați. Toți au fost nevoiți să se adapteze la aceste noi realități.(…) Aceasta presupune multe provocări precum softul, tehnica de lucru, organizarea muncii de acasă, a task-urilor, atât pentru angajați, cât și pentru angajatori, totul venind la pachet cu adaptabilitatea salariaților”, a spus, printre altele, Elena Dionisie.

”Înainte de toate, Tebuie să înțelegem de unde plecăm. Atunci când facem lucru de acasă trebuie să rămânem conștienți că aparținem unei echipe și această coeziune este foarte importantă și te ajută cu adevărat să te adaptezi situației actuale.  Desigur, există factori desturbatori. (…) Aceastea sunt aspecte ce țin de viața cotidiană: copilul care face școala online, mai intervine partenerul, rudele cu care locuiești etc. Trebuie să acceptăm acest lucru, să ne focusăm pe rezultat. (…) Pur și simplu trebuie să plecăm de la acea gândire flexibilă și inflexibilă, gândire rațională și gândire irațională. Dacă eu pot să înțeleg că munca este altfel și că nu mai am aceleași așteptări ca până atunci, și că îmi dau voie să prestez munca într-un alt cadru, atunci lucrurile sunt mai ok. Dar dacă eu sunt de tipul gândirii inflexibile și zic ”numai așa pot” și de fapt îmi dau seama că acasă nu este atât de facil cum era la birou, lucrurile sunt mult mai provocatoare. Și atunci trebuie să găsesc mai întâi acel să spațiu intim, mai întâi în interiorul meu și apoi în casă, între membrii familiei și ai echipei, astfel încât să prestez munca în maniera în care eu să am un randament foarte bun”, a opinat și psihoterapeutul Beatrice Enăchescu.

”Ședințele care existau înainte la birou trebuie să existe în continuare. Angajatorii nu trebuie să îi lase pe angajați să îi organizeze activitatea în ideea că vor livra și rezultate. Trebuie să existe un suport permanent din partea angajatorilor (…) Foarte importantă este și coeziunea echipei. Oamenii trebuie să simtă în continuarea că fac parte din acea organizație”, a punctat și Elena Dionisie.

Discuțiile au continuat dezvăluind aspectele cele mai importante ale a ceea ce numim acum telemuncă.